Business Internaţional

De ce avuţia Rusiei ar trebui măsurată nu în bani, lăsaţi să iasă nestingheriţi din ţară, ci în influenţă şi în forţa de a perturba

Preşedintele rus Vladimir Putin şi omul de afaceri Alişer Usmanov, unul dintre cei mai bogaţi oligarhi ruşi

Preşedintele rus Vladimir Putin şi omul de afaceri Alişer Usmanov, unul dintre cei mai bogaţi oligarhi ruşi

Autor: Bogdan Cojocaru

04.12.2018, 22:22 664

Felul în care este distribuită avuţia Rusiei reflectă modul în care preşedintele Vla­dimir Putin ţine ţara sub control şi îşi face jocurile geo­p­olitice. Moscova, sep­tem­brie 2018, în ajunul alegerilor pentru primar: preşedintele campaniei de realegere, Konstan­tin Remciukov, înşiră realizările şefului său - 550 de parcuri renovate, 220 de kilometri de piste de biciclete, speranţa de viaţă a ajuns la 78 de ani, de la 74 de ani în 2010, noi clinici medicale, festivaluri, drumuri modernizate, metrou uşor şi o flotă întreagă de maşini elveţiene care curăţă străzile.

„Oamenii spun că pentru a se trăi bine, ca în vest, trebuie să avem instituţii occidentale. Vă spun că nu este aşa. Poţi avea o viaţă mai bună fără instituţii occidentale“, a spus Remciukov. Primarul Serghei Sobianin a primit de la locuitorii Moscovei fără nicio problemă un nou mandat. Alegerile subliniază târgul politic pe care Kremlinul îl vrea acceptat de ruşi: îmbunătăţirea calităţii vieţii la schimb pentru puteri discreţionare pentru Putin, scrie The Washington Post. Primarul Sobianin este fostul şef de cabinet al lui Putin. El este susţinut şi de o parte din intelectualii liberali ai Moscovei care vociferează contra naţiona­lismului şi atitudinilor autoritare ale preşedintelui.

Orsk, departe de opulenţa şi strălucirea Moscovei, pe centura industrială regională a Rusiei: Evgheni Sidorov şi-a dat seama că lucrurile merg foarte prost când încălzirea din fabrica în care lucrează s-a oprit brusc, în mijlocul gerului. Temperatura bătea spre

-15 grade Celsius, ceva obişnuit pentru Rusia Centrală. Însă fabrica avea geamurile sparte. De atunci, situaţia s-a înrăutăţit. Uzina de utilaje Ormeto-YUMZ din oraşul Orsk este închisă din septembrie, plata salariilor pentru cei 3.000 de angajaţi a fost amânată, iar pe datorii se bat băncile, creditorii şi managerii. Mulţi se tem că fabrica nu va mai funcţiona niciodată, scrie Financial Times. „Nu există materiale, bani şi nici clienţi. Nu mai există nimic. Nu le pasă sde noi“, se plânge Sidorov. Fabrica din Orsk a fost cândva simbolul măreţiei industriale a Rusiei: pro­ducea uti­laje pentru fabrici din Rusia şi din alte 30 de ţări. Acum rugineşte, aşa cum face o bună parte din cen­tura industrială a ţării, subfinanţată, lovită de pri­va­tizări dubioase şi îmbătrânită de lipsa reformelor. Sancţiunile occidentale, care reduc accesul la finan­ţare, îi agravează situaţia. Ormeto-YUMZ aparţine oli­garhului Alişer Usmanov, unul dintre cei mai bogaţi ruşi şi oameni din lume. El stă departe de pro­blemele din Orsk, preferând investiţiile în Marea Brita­nie. Este patronul clubului de fotbal Arsenal. A fost investitor la Facebook. Deţine un imperiu media şi de tehnologie. 

Rusia este o putere nucleară, însă nu şi una eco­nomică. Anul trecut, PIB-ul ţării s-a situat la 1.600 de miliarde de dolari, fiind mai mic decât, spre exemplu, cel al statului american Texas. Nici avuţia nu creşte. PIB-ul din 2017 este mai mic decât cel din 2013 dacă e ajustat la schimbările de preţuri. Şi totuşi Rusia este o ţară puternică, influentă, mai ales în jocurile geopolitice, iar acest lucru are de-a face cu avuţia ţării. Mai precis cu beneficiarii ei, scrie revista Quartz. Oligarhii sunt o parte esenţială a aparatului de putere al lui Putin. O analiză recentă a econo­miş­tilor Thomas Piketty, Gabriel Zucman şi Filip No­vokmet arată cum averile care le-au adus faimă bogătaşilor au venit direct din buzunarele ruşilor plătitori de taxe.

Rusia are toate condiţiile pentru a fi o ţară bogată. Are un teritoriu vast, cu resurse naturale la care alţii nici nu visează: petrol, gaze naturale, cărbune, mi­nereuri, cereale, peşte.

În timpul URSS-ului, exporturile erau mici, însă ele au început să crească rapid după prăbuşirea regimului comunist. Între 1993 şi 2015, Rusia a exportat în medie de la an la an cu 10% mai mult decât a importat. Însă dacă surplusul economic este sănătos pentru economie depinde de ce faci cu el. Spre exemplu, băncile centrale din China şi alte state asiatice excedentare cumpără obligaţiuni ame­ricane, sigure şi cu randamente acceptabile. Com­paniile germane investesc o parte mare din câştigurile din comerţ în străinătate în alte fabrici. Cu timpul, acele bogaţii se acumulează şi devin surse sigure de venit adiţional.

Rusia a realizat timp de două decenii surplusuri comerciale grase care, ca investiţii în străinătate, ar echivala cu 230% din PIB, fără a lua în calcul randamentul adus de acestea. Însă cea mai mare parte a acestei avuţii nu apare în registrele contabile oficiale. În 2015, valoarea oficială a activelor din străinătate nete, adică valoarea activelor deţinute de Rusia în străinătate minus activele deţinute în Rusia de străini, era de 26% din PIB, potrivit calculelor economiştilor citaţi.

Un calcul simplu sugerează că surplusuri acumulate de peste 200% din PIB lipsesc. O mare parte din avuţia Rusiei lipseşte. Economiştii apreciază valoarea totală a avuţiei din străinătate dispărute la 300% din PIB. Ei cred că foarte mulţi bani au fost scoşi din ţară prin tranzacţii offshore necuprinse în statistica oficială.

„Privatizările“ rapide care au urmat prăbuşirii URSS au pus în mişcare aceste fluxuri. Procesul a fost unul corupt, implicând active de stat vândute mult prea ieftin, şi a avut ca rezultat concentrarea unor vaste resurse publice în mâinile câtorva oameni. Iar scoaterea avuţiei din ţară a continuat probabil în deceniile care au urmat. Studiul citat estimează că avuţia offshore era în 2016 de trei ori mai mare decât deţinerile nete de active în străinătate ale Rusiei.

Cu alte cuvinte, „averile din străinătate - din Marea Britanie, Elveţia, Cipru sau din alte centre offshore - ale ruşilor bogaţi sunt egale cu averile cumulate deţinute de ruşi în Rusia“. Economiştii apreciază că şi o bună parte din pasivele din străinătate ale Rusiei sunt ale ruşilor bogaţi - investiţii strecurate în Rusia prin conturi offshore.

Sifonarea capitalului în centre offshore înseamnă bani care nu sunt reinvestiţi în capacitatea de producţie a Rusiei sau care nu sunt impozitaţi pentru a finanţa programele de beneficii sociale ale ţării. În Rusia trăiesc 144 de milioane de nonoligarhi. Bogaţi sau reprezentanţi ai clasei de mijloc, toţi ruşii sunt impozitaţi cu 13% din venit. Moştenirile nu sunt taxate. Inegalitatea distribuirii veniturilor este mare, mai mare decât în multe dintre statele foste comuniste din Europa de est. Putin, care conduce Rusia din 2000, n-are cum să nu aibă nicio legătură cu concentrarea avuţiei ţării în mâinile câtorva oligarhi. Măsurată prin capacitatea de a sabota democraţiile liberale, investiţiile în loialitatea ultrabogaţilor Rusiei par masive. Oligarhii ruşi au legături cu multe din eforturile lui Putin de a submina alegeri. Usmanov a fost investitor la Facebook, la fel şi Gazprom. Bănci de stat ruseşti au finanţat Twitter, notează The Guardian.

În Orsk, au fost desfiinţate peste 50.000 de locuri de muncă la 30 de fabrici în ultimii 20 de ani. Orsk nu este un caz izolat. Zeci de oraşe cu fabrici rămase moştenire din epoca sovietică sunt în situaţii asemănătoare. „În tot oraşul este o atmosferă de criză. Nu sunt bani, nu sunt locuri de muncă, nu există speranţă“, spune un localnic. „Pe străzi sunt 3.000 de persoane furioase. Nu e de bine pentru primar.“