Qatarul are încredere în revenirea sectorului bancar european şi, de asemenea, conştient că resursele sale bogate de petrol şi de gaze naturale se vor epuiza cândva, caută să-şi diversifice economia, acestea sunt unele din posibilele motive pentru care familia regală a emiratului investeşte 1,75 mld. euro în Deutsche Bank, una dintre cele mai mari bănci europene, scrie Forbes.
Deutsche Bank intenţionează să-şi majoreze capitalul cu opt miliarde de euro şi să atragă un nou acţionar impozant. Un pachet de acţiuni în valoare de 1,75 miliarde de euro a fost plasat deja unui vehicul investiţional deţinut de şeicul Hamad Bin Jassim Bin Jabor Al-Thani din Qatar, potrivit unui comunicat al Deutsche Bank. Banii qatarezi vor veni prin vehiculul Paramount Services Holdings. Deşi această injecţie de capital nu va fi suficientă pentru ca investitorul să obţină un loc în Consiliul de Administraţie, este o mutare interesantă într-un sector cu care ţara a devenit foarte familiarizată.
În 2008 Qatarul a investit 6,1 miliarde de lire sterline în grupul bancar britanic Barclays prin Qatar Holding – braţul de investiţii directe al Autorităţii de Investiţii a Qatarului (QIA), fondul suveran de investiţii al ţării, şi Challenger, un vehicul de investiţii al fostului premier al Qatarului. QIA, prin Qatar Holding, mai deţine 6% din grupul bancar elveţian Credit Suisse, precum şi participaţii la grupul bancar Bank of America şi la Banca Agricolă a Chinei.
Cel mai evident motiv pentru participarea Qatarului la majorarea de capital a Deutsche Bank este şi cel mai simplu. Qatar consideră că acestea sunt investiţii profitabile pe termen lung. Majoritatea băncilor occidentale încă îşi tranzacţionează acţiunile la niveluri mult sub maximele de dinaintea crizei financiare şi au potenţialul să crească odată ce îşi formează o bază mai solidă. Acest lucru se va întâmpla după ce băncile vor trece testele de adecvare a capitalului –motivul pentru care Deutsche Bank îşi măreşte capitalul – şi după ce banca germană va digerara volumul mare de procese în care este acuzată de manipularea cursurilor de schimb valutar şi a dobânzilor. Qatarul s-a descurcat remarcabil de bine cu participaţia sa la Barclays, permiţând băncii să evite un bailout şi profitând ulterior de revenirea cotaţiilor acţiunilor, deşi injecţia de capital a fost de atunci atent ţinută sub observaţie de teamă că una din perlele sistemului bancar britanic va ajunge pe mâini străine.
Al doilea motiv ţine de ceea ce vrea Qatarul să fie. Cu resurse abundente de petrol şi gaze, liderii acestui stat cu dimensiuni modeste sunt foarte conştienţi că hidrocarburile se vor epuiza la un moment dat şi că ţara va trebui să îşi găsească până atunci resurse alternative. Liderii Qatarului vor să creeze o economie bazată pe cunoaştere, cu surse diversificate de bogăţie şi locuri de muncă, iar centrul financiar al Qatarului este un element central al acestei strategii. Activitatea bancară în sine nu este una dintre priorităţile centrului financiar, care se concentrează mai mult pe managementul de active şi pe asigurări. Acumularea progresivă de participaţii la bănci occidentale ar trebui văzută prin prisma acestui context mai larg. Spre exemplu, Credit Suisse a ajuns să fie implicată profund în parteneriate de administrare de active în Qatar de când a primit injecţia de capital şi este posibil ca investitorii qatarezi să aibă ambiţii similare în ceea ce priveşte Deusche Bank.
Al treilea aspect care ar trebui examinat este vehiculul prin care a fost achiziţionată participaţia. Tranzacţia nu s-a făcut prin Qatar Holding, folosit de obicei de QIA pentru investiţi , ci printr-un vehicul care investeşte în numele familiei regale a Qatarului. Acest lucru ridică o întrebare privind rolul pe care această participaţie ar trebui să-l joace în finanţele Qatarului. Dar tranzacţia nu este ceva neobişnuit. Participaţia la Barclays a fost cumpărată parţial prin intermediul unui vehicul similar şi există din ce în ce mai multe exemple de entităţi din afara QIA prin care sunt cumpărate participaţii importante: de exemplu participaţia de 5% la compania indiană de telecomunicaţii Bharti Airtel nu a fost cumpărată prin QIA sau prin Qatar Holding, ci prin organizaţia non-profit Qatar Foundation. În final, o mână de oameni iau decizii privind investiţii importante, iar vehiculul folosit pentru o achiziţie sau alta nu are relevanţă întotdeauna.
Până la urmă este vorba despre un demers convenabil pentru ambele părţi: Deutsche Bank are nevoie de bani, iar Qatarul are bani din abundenţă, precum şi răbdarea necesară pentru ca investiţiile sale să dea roade.
