Banca naţională a Poloniei avea în iulie 640,2 tone de aur în rezervele internaţionale, ceea ce o plasa pe locul zece în lume. Este o cantitate la care a ajuns prin mai multe achiziţii efectuate în ultimii ani sub ghidajul guvernatorului Adam Glapinski. Ţinta este de 700 de tone. Acest obiectiv a fost una din temele principale prezentate de Glapinski miniştrilor de finanţe şi şefilor de bănci centrale din G20 la summitul lor recent din Asheville, SUA.
Polonia nu face parte din G20, forum internaţional care reuneşte cele mai importante economii dezvoltate şi emergente din lume, dar vrea să fie inclusă. Din punctul de vedere al mărimii economiei, este chiar la uşa de intrare în G20, după ce PIB-ul a trecut de borna istorică de 1.000 de miliarde de dolari, dacă acesta ar fi un criteriu al statutului de membru.
Însă G20 este mai degrabă un forum cu membrii aleşi după criterii politice. Contează şi mărimea economiei, dar nu aceasta este condiţia esenţială. Glapinski şi ministrul de finanţe al Poloniei, Andrzej Domanski, au participat la summitul G20 de la Asheville la invitaţia SUA, care deţin anul acesta preşedinţia prin rotaţie a grupului. În funcţie de aurul deţinut de banca centrală, Polonia este deja în G10 (se numeşte aşa deşi acest grup are 11 membri). Potrivit lui Glapinski, povestea lui cu aurul polonez, parte a eforturilor de a promova stabilitatea financiară, „a fost întâmpinată cu apreciere şi mare interes de către participanţii“ la summitul de la Asheville.
Iar acest lucru readuce în atenţie rolul pe care îl are aurul, un metal preţios cu rol important atât ca instrument de schimb comercial în antichitate cât şi ca bază a sistemului monetar modern, în era spaţială, a inteligenţei artificiale şi a monedelor virtuale. Băncile centrale din diferite părţi ale lumii au început să cumpere aur după marea criză financiară şi economică globală din 2007-2008, izbucnită în SUA. Până atunci, timp de un deceniu au vândut metal preţios.
Criza a fost startul perioadei de turbulenţe din prezent, caracterizată prin războaie valutare, în care dolarul are rol central, războaie comerciale, războaie convenţionale şi hibride, ruperea vechilor alianţe, formarea altora noi şi în general destrămarea vechii ordini mondiale în care Occidentul şi în special SUA dominau în sistemul financiar şi comercial global. SUA erau, de asemenea, liderul tehnologic al lumii. Hegemonia americană este contestată acum pe multiple fronturi. Noua lume este una a incertitudinii şi neîncrederii. Pentru aur şi băncile centrale, acest lucru înseamnă tendinţa de repatriere a rezervelor.
Banca centrală a Olandei este ultima care a anunţat că a mutat aur din rezerve în locuri mai sigure. Este vorba de 86 de tone, aduse din New York şi Ottawa la Londra. Instituţia a invocat riscuri geopolitice tot mai mari şi necesitatea îmbunătăţirii lichidităţii. Olanda avea la sfârşitul anului 2025 rezerve de metal preţios de
612,4 tone de aur, evaluate la 83,7 miliarde de dolari. Deţinea peste 51% din această cantitate în SUA şi Canada. În urma mutării, ponderea aurului olandez păstrat în depozitele din New York şi Ottawa a scăzut de la 31,3% la 18,5%, respectiv de la 19,7% la 18,5%. În Olanda sunt 30,8% din rezervele de aur ale ţării. Franţa şi-a retras recent tot aurul din SUA, justificând manevra diplomatic prin alinierea rezervelor sale la standardul internaţional al aurului.
Mişcarea băncii centrale a Olandei confirmă avantajul fundamental al Londrei ca piaţa cea mai lichidă din lume pentru metale preţioase. Spre deosebire de seifurile Rezervei Federale din New York, depozitele de pe piaţa londoneză permit băncilor centrale să tranzacţioneze imediat metalul sau să îl angajeze ca garanţie pentru împrumuturi de lichiditate în monedă străină. Eficacitatea unui astfel de mecanism a fost demonstrată în martie de banca centrală a Turciei, care, confruntată cu un şoc energetic şi un val de ieşiri de capital din pieţele emergente, a vândut rapid aproximativ 58 de tone de aur pe piaţa londoneză, ceea ce a contribuit la stabilizarea cursului de schimb al lirei turceşti.
În paralel cu cauzele de pe piaţă, reorganizarea rezervelor de metal preţios este determinată de incertitudinea geopolitică în creştere şi de reevaluarea fără precedent a riscului instituţional. Prin urmare, anunţul din acest an al Băncii Franţei a venit oarecum surprinzător: a vândut 129 de tone din ce deţinea la New York şi a răscumpărat aurul în Europa, ceea ce i-a permis să înregistreze un profit substanţial.
Întrebările privind credibilitatea Washingtonului ca aliat reapar constant în dezbaterea publică. Bundesbank, puternica bancă centrală a Germaniei, are 1.236 de tone de aur la New York, faţă de 1.750 de tone la Frankfurt şi 405 tone la Londra, şi a exclus deocamdată repatrierea, spunând că nu are îndoială că aurul din seifurile Fed sunt în siguranţă.
Totuşi, în urmă cu zece ani Germania a decis să aducă acasă 300 de tone de aur din New York, uimind întreaga lume. Bundesbank păstrează în mod deliberat unele depozite în SUA şi Marea Britanie pentru a dispersa riscul. Banca Italiei, care deţine a treia rezervă ca mărime din lume, face acelaşi lucru.
În ceea ce priveşte aurul polonez, banca naţională a Poloniei a desfăşurat în ultimii ani o operaţiune majoră de repatriere a metalului preţios. În 2019, instituţia a organizat o operaţiune impresionantă de transport a 100 de tone de aur din Marea Britanie în Polonia. Este de aşteptat o altă operaţiune de acest tip în viitor, deoarece în martie guvernatorul Glapinski a anunţat că sunt în curs de desfăşurare pregătiri logistice şi juridice pentru a aduce în Polonia cantităţi mari de aur, scrie Bankier.pl. Cu toate acestea, el a declarat ferm că nu va readuce tot aurul în Polonia, invocând diversificarea riscurilor.
„Acum câteva luni am recomandat consiliului de administraţie un proiect de rezoluţie prin care să aducem în continuare cantităţi mari de aur în Polonia, fără a încălca regula de distribuire a aurului în trei locaţii (Polonia, Londra, New York – n.r.). O cantitate excepţional de mare s-a acumulat la Londra. Noi ne îndreptăm spre 700 de tone, aşa că vom aduce un lot mare de aur în Polonia. În cele din urmă, rezervele vor sta într-o clădire aflată acum în construcţie, care va găzdui un seif de ultimă generaţie“, a declarat Glapinski la o conferinţă din martie.
Conform datelor din raportul anual pe 2025, banca naţională poloneză deţinea 104,7 tone de aur în Polonia şi 195 de tone la New York. La sfârşitul lunii iulie, rezervele poloneze ajunseseră deja la 640 de tone, ceea ce înseamnă că la Londra, unde banca face achiziţii, ar putea fi păstrate deja aproximativ 340 de tone de aur. Odată ce se atinge obiectivul declarat de 700 de tone în rezervă, o nouă catitate de aur va fi adusă în Polonia. Banca Naţională a României deţinea în august 103,6 tone de aur. Rezerva este păstrată la Banca Angliei (61,2 tone) şi în ţară. BNR n-a mai afectuat achiziţii de amploare din 2001.
