Trezoreria SUA şi ministerul de finanţe din Japonia au intervenit, la sfârşitul săptămânii trecute, coordonat pe pieţele valutare pentru a stopa deprecierea yenului. Astfel de acţiuni sunt rare.
Ultima a fost în 1998. Doar vineri banca centrală a Japoniei s-ar putea să fi cheltuit 32 de miliarde de dolari pentru a-şi susţine moneda, sugerează datele instituţiei.
Unii analişti cred că banca centrală a SUA a finanţat cu euro achiziţiile de yeni, în numele Trezoreriei, şi scopul a fost prevenirea deprecierii propriei monede, dolarul, scrie Bloomberg, care citează surse apropiate situaţiei şi Financial Times. Alţi experţi spun că astfel SUA au prevenit creşterea costului propriei datorii.
„Probabil că SUA nu au vrut să fie văzute vânzând dolari americani“, apreciază David Forrester, strateg senior la Credit Agricole CIB din Singapore. „Ei menţin o politică fermă a dolarului şi nu ar vrea să fie văzuţi încercând să-şi slăbească moneda pentru a obţine un avantaj competitiv, ceea ce ar fi contrar acordului G-20 privind schimbul valutar.“
Decizia de a interveni asupra yenului prin intermediul euro diferă de episoadele anterioare de intervenţie pe piaţă ale SUA, când s-a folosit direct dolarul. Euro este a doua cea mai tranzacţionată monedă la nivel global, cu o cotă de aproximativ 29% din piaţa valutară de 9.600 de miliarde de dolari în aprilie 2025, conform celui mai recent sondaj al BIS.
„Nu este o imagine bună cu Trezoreria SUA vânzând dolari americani, aşa că foloseşte euro în schimb“, a declarat Jason Wong, strateg valutar la Banca Noii Zeelande din Wellington. „Efectul este acelaşi, deoarece la un moment dat îşi va reface rezervele de euro, eventual vânzând dolari americani, dar într-un mod mai puţin transparent.“
Dar şi preşedintele american Donald Trump a oferit o explicaţie pentru această intervenţie, notează The Guardian. „Japonia a fost foarte bună cu noi, cu excepţia, desigur, a Pearl Harbor“, a declarat Trump duminică. El a explicat că intervenţia ar fi „bună pentru economia mondială“.
Însă unii analişti sugerează că administraţia Trump este îngrijorată de faptul că eforturile Japoniei de a cumpăra yeni ar putea afecta economia SUA prin scumpirea împrumuturilor guvernamentale. Pentru a avea banii necesari cumpărării de yeni, Japonia a vândut obligaţiuni guvernamentale americane – cunoscute sub numele de titluri de trezorerie. Multe ţări deţin obligaţiuni americane în rezervele naţionale, dar atunci când acestea sunt vândute în cantităţi mari, cresc dobânzile pe care Trezoreria SUA le plăteşte pentru datoria sa.
Practic, acest lucru face ca împrumuturile pentru SUA să fie mai scumpe pentru finanţarea cheltuielilor guvernamentale. Economiştii sugerează că intervenţia administraţiei Trump ar putea fi o încercare de a limita cantitatea de obligaţiuni guvernamentale americane pe care Japonia le vinde.
Scăderea accelerată a yenului pune presiune asupra economiei nipone deja aflată în dificultate. Japonia se bazează pe importuri atât pentru aprovizionarea cu energie, cât şi pentru alimente, iar un yen slab face ca aceste importuri să fie mai scumpe pentru companii şi consumatori.
Asistenţa din partea administraţiei Trump vine în contextul în care prim-ministrul Sanae Takaichi se află sub o presiune politică tot mai mare pentru a controla inflaţia şi a readuce creştere susţinută în economie.
Japonia a cheltuit miliarde de dolari din 2022 şi până acum încercând să limiteze declinul yenului - dar moneda a continuat să atingă noi minime. O parte din declin se datorează faptului că investitorii continuă să vândă moneda, în timp ce evenimentele globale au împins-o şi mai jos.
De asemenea, Banca Japoniei a menţinut ratele dobânzilor extraordinar de scăzute, ceea ce contribuie la diminuarea valorii monedei, deoarece aceasta este mai puţin atractivă pentru investitorii internaţionali.
Euro s-a depreciat faţă de majoritatea monedelor statelor din G-10 de când Japonia a lansat recenta intervenţie, pe 30 iulie, scăzând cu aproximativ 4% faţă de yen.
