• Leu / EUR4.7600
  • Leu / GBP5.5029
  • Leu / USD4.2821
Business Internaţional

Deocamdată nimic nu-l poate distruge, nici chiar China: Dolarul este încă împăratul de necontestat al lumii, dar imperiul său se fracturează din cauza politicilor de la Washington

Deocamdată nimic nu-l poate distruge, nici chiar China: Dolarul este încă împăratul de necontestat al lumii, dar imperiul său se fracturează din cauza politicilor de la Washington

Autor: Bogdan Cojocaru

15 oct 2015 3079

Dolarul este încă îm­păratul de ne­con­testat al lumii finan­ciare şi nicio mo­nedă, nici măcar yuanul Chinei, nu este încă su­ficient de puternică pentru a-i lua locul. Dolarul nu va muri prea cu­rând, dar sistemul pe care se bazează se reechilibrează, produ­când unde de şoc.

Guvernul chinez intenţionează să emită obligaţiuni suverane deno­minate în yuani la Londra, folosind un drum deschis de People's Bank of China, una dintre cele mai mari bănci ale ţării. Aceasta ar fi prima astfel de emisiune în afara Chinei. Analiştii spun că scopul principal nu este de a strânge fonduri, ci de a deschide în străinătate o piaţă a datoriilor în yuani.

Beijingul face eforturi fără precedent pentru a promova yuanul ca monedă internaţională, strategie în ton cu extinderea influenţei economice şi diplomatice. China îşi deschide centre de clearing pentru yuan în mai toate centrele financiare mari ale lumii. Nu iartă nici măcar Budapesta. De asemenea, Beijingul insistă ca moneda sa să fie inclusă în coşul valutar pe baza căruia se stabileşte DST-ul (drept special de tragere), unitatea monetară folosită de Fondul Monetar Internaţional.

China vrea ca moneda sa să fie nu doar un mijloc de plată, ci şi o monedă pentru investiţii, care ar permite guvernului şi companiilor acces facil la pieţele de finanţare externe.

Gonită din Vest, Rusia se laudă că îşi reorientează schimburile comerciale către rivalul asiatic China, iar tranzacţiile vor fi făcute în ruble şi yuani. Două contracte uriaşe de vânzare de gaze naturale ruseşti, evaluate la mai multe sute de miliarde de dolari, vor restrânge considerabil rolul dolarului în relaţiile dintre China şi Rusia.

După toate acestea, mulţi sau grăbit să strige că imperiul mondial al dolarului nu mai are mult şi se va nărui. Declinul supremaţiei economice a Americii nu face decât să îi încurajeze. La fel şi unele cifre.

 

Cifrele care spun multe

Ponderea dolarului în rezervele valutare ale lumii s-a redus în 15 ani de la 70% la 64%. În ultimele trimestre, scăderea ponderii dolarului a venit în condiţiile în care băncile centrale, mai ales cele ale economiilor emergente, şi-au vândut rezervele de dolari şi active în dolari pentru a opri deprecierea propriilor monede, scrie Reuters. Ponderea euro în rezervele valutare alocate, de 20,5% în trimestrul doi, este cea mai mică din ultimii 13 ani.

De 70 de ani dolarul a fost superputerea care a dominat sistemul financiar şi monetar. Acum SUA reprezintă 23% din PIB-ul global şi participă cu 12% la comerţul internaţional cu produse. Însă 60% din producţia lumii şi 60% din populaţia lumii stau în zona dolarului, în care monedele naţionale sunt ancorate sau fluctuează pe aceleaşi traiectorii cu dolarul, notează The Economist. Cu greu o altă monedă i-ar putea lua locul în acest sistem.

Este adevărat că ponderea companiilor americane în stocul investiţiilor interna­ţionale a scăzut de la 39% în 1999 la 24%. Însă Wall Street-ul este cel care stabileşte ritmul pieţelor financiare peste tot în lume. Şi acum face aceasta mai puternic ca niciodată. Managerii americani de fonduri administrează 55% din activele lumii. În urmă cu 10 ani, acestea erau de 44%.

Legat de eforturile Chinei de a aduce yuanul alături de dolar, euro, lira sterlină şi yenul japonez în coşul valutar în funcţie de care este stabilită valoarea DST-ului, Forbes scrie că reuşita ar avea un impact neglijabil asupra supremaţiei dolarului.

Yuanul nu va deveni mai atractiv ca monedă pentru rezerve. Administratorii rezervelor interna­ţionale vor continua să prefere monede care au pieţe „adânci“ şi lichide de obligaţiuni suverane şi care se pot converti liber în alte valute. Dolarul şi euro au aceste caracteristici, în timp ce yuanul nu le are.

 

DST cu yuan la bază, praf în vânt

DST joacă un rol minor în lumea financiară internaţională. Ponderea acestei valori în rezervele globale este „obscen“ de mică şi chiar mai mică în tranzacţiile globale. Adăugarea yuanului în coşul valutar nu ar schimba situaţia. Însă lobby-ul făcut de Beijing la uşa FMI este folosit, chiar de unii politicieni americani, pentru a speria lumea cu „imperialismul“ chinezesc. 

În pofida ascensiunii evidente, a yuanului (deja 22% din comerţul Chinei se stabileşte în moneda acestei ţări, faţă de 8% în 2012 şi 0 în urmă cu cinci ani, după estimările Citi), supremaţia dolarului nu poate fi pusă la îndoială, explică The Economist. Ca mijloc de plată, de protejare a valorii sau ca activ de rezervă, nimic nu poate atinge dolarul. Însă supremaţia monedei americane are fundaţii fragile, iar sistemul pe care-l susţine a devenit instabil. Ceea ce este mai rău este că şi celelalte monede de rezervă au probleme.

Euro este o monedă a cărei existenţă a fost pusă sub semnul îndoielii de atâtea ori, iar Uniunea Europeană este departe de a fi o uniune în adevăratul sens al cuvântului. Cât despre yuan, China i-a construit o reţea vastă de swap-uri valutare cu alte bănci centrale, dar prin aceste culoare rar circulă câteceva. Până când China nu-şi deschide pieţele financiare, yuanul va fi un jucător fără energie.

Tranziţia la o ordine mai sigură va fi „a dracului de grea”, scrie revista britanică.

Că supremaţia economică a Americii este în declin o arată cifrele. Partea Americii din importurile globale de mărfuri s-a redus în zece ani de la 16% la 13%. America a rămas cea mai mare piaţă de export pentru doar 32 de ţări, faţă de 44 în 1994. În cazul Chinei procentul a urcat de la 2 la 42.

Un sistem în care Rezerva Federală americană strănută şi lumea are convulsii este instabil. O problemă a sistemului offshore al dolarului,este că îi lipseşte un sprijin atunci când loveşte vreo criză. În 2008-09 salvarea (iar acum condamnarea) a venit de la Fed, care a acţionat ca un creditor de ultimă instanţă cu lichidităţile de 1.000 de miliarde de dolari puse la dispoziţia băncilor străine şi băncilor centrale. În caz de criză, bagubele ar fi fost mult mai mari. Lumea offshore a dolarului este de aproape două ori mai mare decât era în 2007. În anii 2020, această „zonă” financiară ar putea ajunge cât industria bancară americană. Însă dacă Fed va dezlănţui în următoarea criză un nou val de lichiditate americană este incert. Policienii din Congress nu mai privesc cu ochi buni astfel de eforturi. Sistemele financiare ale multor ţări sunt legate de politicile americane disfuncţionale. Cât vor mai avea răbdare aceste guverne?

America îşi foloseşte din ce în ce mai des influenţa financiară ca pe un levier politic. Autorităţi şi procurori americani utilizează sistemul de plată în dolari pentru a ţine sub control orice, de la bancheri lacomi la oficiali la fel de lacomi din fotbal, dar şi regimuri puse pe scandal cum sunt cel al Rusiei şi Iranului.

Toate acestea sugerează că sistemul monetar şi financiar global nu se va îndepărta rapid şi fără dureri de dolar. Sistemul se fragmentează în condiţiile în care alte ţări aleg să se protejeze de deciziile Fed introducând controale ale capitalului. Dolarul nu are rivali, dar ancorele sistemului pe care-l creează cedează.

Principalele valute BNR - marţi, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7600
Diferență: 0,1052
Ieri: 4.7601
Azi: 4.2821
Diferență: 0,2388
Ieri: 4.2726
Azi: 5.5029
Diferență: -0,4505
Ieri: 5.5266
Azi: 4.3275
Diferență: 0,6349
Ieri: 4.3205