Decenii la rând, industria europeană a depins de Rusia pentru livrări de petrol şi gaze naturale low-cost pentru a-şi menţine fabricile operaţionale. Acum, costurile cu energia cresc dramatic în Europa în urma războiului din Ucraina, erodând puternic capacitatea producătorilor locali de a concura pe pieţele globale, scrie The Wall Street Journal.
Fabricile se străduiesc să găsească alternative la energia rusească în contextul ameninţărilor Moscovei cu întreruperea gazelor.
Fabricile europene de produse chimice, îngrăşăminte, oţel şi alte bunuri se află sub presiune pe fondul escaladării tensiunilor cu Rusia. Unii producători îşi închid porţile în faţa concurenţei din SUA, Orientul Mijlociu şi alte regiuni unde costurile cu energia sunt mult sub cele din Europa. Preţurile gazelor naturale sunt acum de aproape trei ori mai mari în Europa comparativ cu SUA.
Costurile ridicate cu energia este de aşteptat să apese asupra producţiei industriale şi creşterii economice din regiune în acest an. Reducerea livrărilor de energie rusească riscă să creeze un dezavantaj competitiv pe termen lung pentru industria europeană dacă producătorii nu vor reuşi să utilizeze tehnologii ce reduc puternic consumul de combustibili fosili.
Însă multe dintre aceste tehnologii sunt aşteptate să devină viabile comercial de-abia peste ani şi vor necesita investiţii masive, spun executivii.
Producătorii depind de gaze naturale atât ca sursă de energie, cât şi ca materie primă în producţie.
Dacă producătorii se pot adapta la scumpirile dramatice de energie din Europa depinde de capacitatea acestora de a importa materie primă de la fabrici din alte părţi ale lumii. OCI NV, un producător de îngrăşăminte cu sediul în Amsterdam, şi-a redus producţia de amoniac la fabrica din Olanda şi importă din fabricile sale din Texas, Egipt şi Algeria.
Alţi producători de îngrăşăminte au decis să-şi închidă fabricile care nu pot importa amoniac de peste graniţe. CF Industries Holdinfs, cel mai mare producător de îngrăşăminte din UK, a anunţat că-şi închide permanent o fabrică ce nu mai produce amoniac de anul trecut.
Producătorii europeni de oţel au început să-şi reducă producţia din octombrie pentru a economisi bani.
Marco Mensink, CEO al Cefic, consiliul european al industriei chimice, spune că industria caută căi de a opera cu electricitate, dar că tehnologia nu va fi gata pentru uz comercial înainte de 2030.
Producătorii europeni de oţel se angajează să-şi restructureze fabricile pentru a funcţiona pe bază de hidrogen, şi nu gaze, ca materie primă.
„Livrările de gaze din alte surse decât Rusia vor rămâne esenţiale atâta timp cât nu este disponibillă o infrastructură pe hidrogen la costuri accesibile“, arată Axel Eggert, director general al Eurofer, Asociaţia Europeană a Oţelului.
