Diferenţele lingvistice reprezintă un factor de diferenţiere a comportamentului economic, structura anumitor limbi putând ajuta la determinarea frugalităţii. Spre exemplu, cuvântul german pentru “datorie” este “schuld”, care mai înseamnă şi “vină morală” şi care denotă un sens mai negativ decât cel înţeles de celelalte naţiuni.
Italia a rămas însă ţara europeană cu cea mai mare datorie publică în 2018, în contextul în care datoria publică a Franţei s-a majorat până aproape de a o atinge pe cea a Italiei.
Datoria publică a Franţei a atins 2.315 miliarde de euro în 2018, cu 1,4 miliarde de euro sub cea a vecinilor sudici. Datoria Italiei ca raport al producţiei economice – 132,1% din Produsul Intern Brut – este de asemenea a doua cea mai mare din regiunea euro după cea a Greciei şi încă mult mai mare decât cea a Franţei, care se ridică la 98,4% din PIB.
În ceea ce priveşte ratele mici ale dobânzilor, gradul de nemulţumire al austriecilor şi germanilor este cel mai mare (53%, respectiv 44%), în timp ce francezii (26%) sunt cei mai determinaţi să le accepte, conform unui raport ING IIS Savings din 2017.
Potrivit Eurostat, italienii tind să privească real estate-ul ca un obiectiv de atins cât de curând posibil. Astfel, ponderea proprietarilor de case din Italia (72,4%) se află printre cele mai ridicate din zona euro, depăşind-o pe cea a Germaniei cu 21%, în ciuda faptului că italienii câştigă semnificativ mai puţin decât germanii. Spania are cel mai mare procent de deţinători de locuinţe din topul Eurostat, respectiv 77,1%.
În timp ce spaniolii sunt cei mai muţumiţi de veniturile personale din economii, cei mai mulţi dintre germani nu sunt satisfăcuţi de performanţa contului de economii, respectiv 67%. Germania ocupă astfel ultimul loc în acest clasament, potrivit barometrului J.P. Morgan Asset Management Income din 2018.
În acelaşi timp, potrivit unui studiu publicat în 2017 de către Credit Suisse, care evidenţiază importanţa diferenţelor culturale în gestionarea banilor de buzunar, vorbitorii de limba italiană au o mai mare încredere de sine, o mai mare poftă de viaţă şi sunt mai bucuroşi decât vorbitorii de limba germană sau franceză, dar se pricep mai puţin să gestioneze banii decât aceştia. Astfel, italienii au o disponibilitate bănească mai mare în faţa copiilor lor.
