Business Internaţional

Din SUA frământărilor sociale vine valul schimbării: o porţie mai mare din avuţia ţării pentru salariaţi şi una mai mică pentru companii

Din SUA frământărilor sociale vine valul schimbării:...

Autor: Bogdan Cojocaru

21.05.2015, 19:35 1815

Timp de zeci de ani, porţia din bunăstarea economică dată angajaţilor americani s-a micşorat continuu. Însă lucrurile se schimbă, lent, şi cu multă gălăgie. Americanii luptă pentru creşterea salariului minim, adică pentru un transfer de avuţie dinspre companii spre ei, şi câştigă.

Aşa cum a demonstrat mişcarea Occupy contra abuzurilor bancherilor în general şi a celor de pe Wall Street în special, frământările sociale din SUA dau de obicei tonul unor schimbări mai ample, care se răspândesc peste tot în lume.

Câteva mii de demonstranţi au asediat birourile McDonald's din Chicago miercuri, cu o zi înaintea adunării generale a acţionarilor celui mai mare lanţ de rastaurante fast-food din lume. Protestatarii au cerut majorarea salariului minim la 15 dolari pe oră şi formarea unui sindicat. Vreo 100 dintre ei au fost arestaţi.

Alţi angajaţi au avut mai mult noroc. Marţi, al doilea cel mai mare oraş al Americii, Los Angeles, a votat pentru majorarea graduală a salariului minim de la 9 dolari pe oră la 15 dolari pe oră până în 2020 în ceea ce reprezintă, probabil, cea mai mare victorie de până acum pentru sindicatele prinse într-o mişcare naţională pentru creşterea remuneraţiilor, scrie The New York Times.

Pe scurt, majorarea salariului minim reprezintă un transfer de avuţie. Banii din taxe pe care statul îi plăteşte pentru suplimentarea veniturilor celor cu salarii mici sunt înlocuiţi cu banii companiilor. Poate de aceea mulţi proprietari de companii se opun cu înverşunare salariului minim, aceasta într-o ţară în care inegalitatea distribuirii veniturilor a ajuns la cote istorice şi afectează economia.

Porţia salariaţilor din “plăcinta” economică s-a micşorat continuu în ultimele decenii deoarece plusul de avuţie dat de productivitatea muncii a fost deviat tot mai mult spre profituri în loc de salarii. Rezultatul este o economie neechilibrată şi mai puţin rezistentă. Însă angajaţii cu venituri mici care cer în stradă salarii mai mari împing politicienii acolo unde aceştia trebuie să ajungă într-o societate democratică.

În Congres, parlamentul American, cea mai recentă propunere a democraţilor cere ca salariul minim la nivel federal să urce la 12 dolari pe oră până în 2020, de la 7,25 dolari pe oră în prezent, nivel la care stă din 2009. Marea problemă este că opoziţia republicană nici măcar nu acceptă să ia în considerare majorarea.  

În timpul demonstraţiei de miercuri, McDonald's, un simbol al capitalismului american, a închis restaurantele din apropiere şi le-a spuns angajaţilor dintr-o clădire luată la ţintă de protestatari să se ducă să lucreze de acasă.

Campania pentru 15 dolari pe oră şi pentru formarea unui sindicat a început în 2012 şi a cuprins întreaga Americă. Autorităţile estimează că până la 2.000 de oameni au participat la asaltul asupra sediului McDonald's. Unii dintre ei purtau pancarte pe care scria “Valorăm mai mult”. Mai multe companii mari, precum Facebook şi Walmart, au majorat deja cele mai mici salarii.

În Los Angeles, consiliul local a votat creşterea salariului minim cu 14 voturi pentru şi doar unul împotrivă. Potrivit anumitor estimări, în acest oraş aproape 50% din forţa de muncă este remunerată cu mai puţin de 15 dolari pe oră.

Alte oraşe, printre care San Francisco, Chicago, Seattle şi Oakland, au aprobat deja creşteri şi alte câteva zeci iau în considerare această posibilitate. În 2014, mai multe state controlate de republicani precum Alaska şi Dakota de Sud au ridicat salariul minim local în urma unor referendumuri.

21 de state care încă nu şi-au majorat salariile minime în ultimii ani îşi vor da seama, forţat, că a fi atractiv pentru afaceri înseamnă asigurarea unor nemuneraţii echitabile. Cei care se opun creşterilor evocă adesea imaginea înspăimântătoare a companiilor plecând spre zone cu salarii mici. Însă rezultatul final va fi, probabil, opusul. Companiile, în special cele din servicii, vor prefera să fie acolo unde clienţii au bani, adică acolo unde salariile sunt mai mari.   

 

Problema şomerilor: 40% dintre ei nici măcar nu-şi mai caută de muncă

 

În vremuri în care 8,5 milioane de americani încă nu au loc de muncă, 40% dintre ei au renunţat să-şi mai caute de lucru, scrie CNBC. Rata de participare a forţei de muncă s-a blocat aproape de minimul ultimilor 37 de ani. O piaţă a muncii restrânsă, incompatibilitatea pregătirii indivizilor cu ceea ce cer angajatorii şi un program de ajutoare sociale care, deşi a fost redus, este încă generos ţin pe “tuşă” o parte din persoanele apte de muncă. Anul trecut, procentul celor care au renunţat să-şi mai caute de lucru era de 47%. Deşi diferenţa poate fi interpretată ca îmbunătăţire a situaţiei, cifrele mari sunt de natură să îngrijoreze. Cu cât o persoană stă mai mult în afara câmpului muncii, cu atât este mai probabil ca ea să-şi piardă din îndemânare sau să înceteze să-şi mai caute de lucru. Din total, 55% sunt şomeri de mai mult de doi ani.   

 

Economia

 

Pentru economia americană, cea mai mare din lume, aceastea sunt vremuri confuze. Unii economişti sunt siguri că revenirea a încetat şi că SUA se îndreaptă spre recesiune. Ideea larg răspândită în rândul oficialilor la începutul anului – unul dintre ei este preşedintele rezervei federale americane Janet Yellen - era că prăbuşirea preţului petrolului va stimula creşterea economică. Însă nu s-a întâmplat aşa, scrie The Washington Post. Ieftinirea petrolului a dat peste cap planurile de investiţii ale companiilor energetice, ceea ce era de aşteptat, însă, în pofida economiilor făcute din preţul mai mic al benzinei, cheltuielile populaţiei s-au redus în loc să crească. Blocajul economic demonstrează că investiţiile în energie, mai ales cele în alimentarea  revoluţiei gazelor de şist, au avut o contribuţie la creşterea PIB mai mare decât s-a crezut, iar americanii sunt mai reticenţi să cheltuiască decât s-a anticipat.

 

Inegalitatea

 
 

În urmă cu 35 de ani, SUA ocupau locul 13 în rândul celor 34 de ţări care astăzi forează Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică în funcţia de speranţa de viaţă a fetelor nou-născute. Astăzi, SUA se plasează pe locul 29, potrivit The New York Times. În 1980, rata mortalităţii infantile era apropiată de cea din Germania. În prezent, nou-născuţii Americii mor într-un ritm aproape dublu faţă de cei din Germania.

„La aproape toţi indicatorii de mortalitate, supravieţuire şi speranţă de viaţă, SUA a ajuns la coada clasamentului ţăirilor cu venit mare sau aproape de ultimul loc”, menţionează un raport al Institutului Naţional de Mediciană.

SUA au cea mai ridicată rată din lume a naşterilor în rândul adolescenţilor. Indicatorul este de şapte ori mai mare decât în Franţa. Mai mult de unul din patru copii trăieşte cu un singur părinte, cea mai mare rată din lumea dezvoltată. O cincime din copii trăiesc în sărăcie. Dintre adulţi, şapte din 1.000 sunt la închisoare, ce cinci ori mai mult decât în cea mai mare parte a democraţiilor bogate şi de peste trei ori mai mult decât în SUA în urmă cu un deceniu.

Ceea ce şochează în aceste statistici nu este cât de nesănătoşi sunt americanii, ci cât de rapid SUA pierd teren. Cauza declinului nu sunt spitalele şi doctorii din America, ci ceea ce specialiştii de la MIT numesc „inegalitate în exces”. Nou-născuţii americani cu părinţi caucazieni, cu educaţie superioară şi căsătoriţi supravieţuiesc la fel de mulţi ca în Franţa în condiţii sociale similare. Copii cu părinţi necaucazieni, necăsătoriţi şi fără venituri ridicate sunt cei care mor cel mai tineri.

În urmă cu 3.4 decenii, SUA erau una dintre cele mai prospere, poate chiar cea mai prosperă ţară lume. Erau cea mai mare forţă militară şi cele mai avansate tehnologii. Aceste lucruri nu s-au schimbat. SUA au rămas, încă, în urmă cu sănătatea populaţiei şi distribuţia prosperităţii.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO