Uniunea Europeană are de patru ani o strategie pentru regiunea arctică, iar acum vrea să schimbe abordarea, un proces lent al cărui deznodământ este neclar. Cu tendinţele geopolitice accelerând, Uniunea s-ar putea trezi într-o cursă contracronometru pentru o regiune bogată în petrol, gaze naturale şi resurse minerale şi de importanţă militară strategică.
Un număr tot mai mare de state europene au propriile strategii naţionale pentru Arctica, în timp ce puterile globale, chiar şi cele care nu au ca vecinătate regiunea, se luptă pentru o influenţă cât mai mare acolo, scrie Euractiv. Recent, SUA au avertizat că vor deveni mai active în Arctica pentru a contracara influenţa în creştere a Rusiei şi eforturile Chinei de a ocupa o poziţie în regiunea bogată în resurse naturale.
Uniunea Europeană este într-un moment de impas cu politicile externe. Parteneriatul Estic, un efort de a-şi apropia Moldova, Ucraina, Georgia, Belarus, Armenia şi Azerbaidjan, se apropie de un eşec. Republica Moldova este politic mai aproape de Rusia decât de UE, Ucraina este paralizată economic şi politic de conflictul separatist din est, unde legea o fac miliţii pro-ruse, iar celelalte state sunt departe de valorile democratice occidentale. Tot în est, Turcia se distanţează accelerat de Uniune, devenind chiar o forţă opusă altor state comunitare în ceea ce priveşte interesele economice în Marea Mediterană. De asemenea, în sud, Serbia, cea mai importantă economie balcanică, este aliatul tradiţional al Rusiei în chestiunile geopolitice şi, mai nou, curtează economic China, deşi este ţară candidată la aderare la UE şi primeşte în consecinţă fonduri europene semnificative. În Vest, Brexitul pare de neoprit. Astfel, Arctica devine o oportunitate pentru UE de a demonstra că încă mai contează în geopolitica regională şi globală.
Între timp, UE a început să pregătească terenul pentru o nouă strategie privind regiunea arctică. Noul ambasador al UE pentru această zonă Michael Mann, numit în aprilie, a declarat pentru Euractiv la începutul anului că nu era încă clar când blocul „va avansa actualizarea politicii actuale şi ce formă va lua“ noua strategie.
Săptămâna trecută, Comisia Europeană şi serviciul diplomatic al UE (SEAE) au lansat o consultare publică privind politica arctică a UE, care, potrivit oficialilor europeni, este menită să conducă la o „reflecţie largă“ asupra strategiei viitoare a blocului pentru regiune care să includă ambiţiile UE în cadrul Acordului Verde şi de securitate. Consultarea urmăreşte evaluări cu privire la punctele tari şi deficienţele politicii existente în vederea unei eventuale pregătiri a unei abordări actualizate.
„Arctica este o frontieră în evoluţie rapidă în relaţiile internaţionale“, a declarat diplomatul-şef al UE Joseph Borrell, care a adăugat că schimbările climatice transformă dramatic regiunea şi îi măresc importanţa geopolitică, o serie de jucători văzând noi oportunităţi strategice şi economice în Nord. „Trebuie să ne asigurăm că Arctica rămâne o zonă cu tensiuni reduse şi cooperare paşnică, unde problemele sunt rezolvate prin dialog constructiv. UE trebuie să fie complet echipată pentru a gestiona în mod eficient noua dinamică, în conformitate cu interesele şi valorile noastre“, a spus Borrell.
Comisarul pentru mediu, oceane şi pescuit al UE Virginijus Sinkevicius a fost mai direct în comentarii. „Ceea ce se întâmplă în Arctica nu rămâne în Arctica. Ne priveşte pe toţi şi UE trebuie să fie în prim-plan cu o politică arctică clară şi coerentă pentru a face faţă provocărilor din următorii ani“, a spus el. Consultarea publică este deschisă până pe 6 noiembrie 2020. Alţii nu pot şi nu vor să aştepte. Finlanda, la fel ca Norvegia şi Danemarca, este în curs de actualizare a propriei sale strategii naţionale arctice. Fostul premier finlandez Antti Rinne a cerut în mod repetat UE să facă acelaşi lucru.
„Credem că ar trebui să existe mai multă UE în Arctica şi mai mult din zona arctică în UE“, a subliniat el în toamna anului trecut. „Dacă nu creăm o strategie arctică proprie, alte puteri globale vor avea din ce în ce mai multă influenţă şi acţiuni în regiune“, a declarat eurodeputatul Urmas Paet în mai. „Dacă UE nu este suficient de activă când vine vorba de dezvoltarea arctică, Rusia şi China îşi vor pune în aplicare agendele, iar Europa se prezintă foarte modest în această privinţă“.
Beijingul, deşi China n-are acces direct la regiunea arctică, şi-a intensificat constant influenţa dincolo de Cercul Polar în ultimul deceniu. De aceea, ţările nordice ar trebui să urmărească să dezvolte o abordare comună a implicării crescute a acestei superputeri în Arctica, avertizează Raportul de politică externă şi de securitate Nordic 2020, comandat de miniştrii de externe ai statelor europene nordice.
Aflat în urmă cu câteva zile în Danemarca, secretarul de stat american Mike Pompeo a declarat că SUA şi mulţi dintre aliaţii lor au reacţionat prea lent la interesele chineze şi ruse în regiunea arctică. „Cred că am fost cu toţii un pic naivi uitându-ne la cum nu numai interesele ruşilor, dar şi ale chinezilor acolo continuă să devină din ce în ce mai agresive“, a spus oficialul. „Am întârziat puţin. Bine, am mai întârziat la petreceri şi înainte şi m-am distrat de minune. Vom reuşi“, a adăugat el. În 2018, China şi-a dezvăluit viziunea pentru un „Drum al mătăsii polar“, iar în acelaşi an o companie de construcţii de stat a intrat în concurs pentru renovarea aeroporturilor din Groenlanda, un teritoriu arctic autonom aparţinând de Danemarca. Acolo, SUA au o bază aeriană strategică. Luna trecută, SUA şi-au redeschis consulatul din Groenlanda, închis din 1953, notează Euronews. Preşedintele american Donald Trump şi-a exprimat anul trecut interesul de a cumpăra Groenlanda. „Ne temem că Arctica va deveni un teren de manevră sau un teatru de război pentru marile puteri“, a declarat înainte de venirea lui Pompeo ministrul de externe al Insulelor Feroe Jenis av Rana.
