Petrolul şi gazele Rusiei sunt supuse sancţiunilor, dar energia nucleară este o altă poveste. Deutsche Welle arată cât de departe se întinde influenţa Rusiei în acest sector şi de ce ţările lumii continuă să apeleze la această ţară pentru energie nucleară.
În urma războiului din Ucraina, Occidentul a acţionat pentru a tăia veniturile Moscovei din petrol şi gaze, însă un sector energetic rusesc a evitat sancţiuni majore: cel al energiei nucleare.
„Sectorul energiei nucleare nu este la fel de mare ca cel al petrolului şi gazelor, astfel că nu a primit la fel de multă atenţie deocamdată“, arată Sebastian Stier, autor al capitolului Inderdependenţele nucleare ruseşti din raportul mondial privind starea industriei nucleare 2025.
Rusia şi-a extins constant prezenţa în sectorul mondial al energiei nucleare prin intermediul companiei sale de stat Rosatom şi subsidiarele acesteia. Aceasta nu doar oferă finanţare şi suport tehnologic, ci şi exportă soluţii complete pentru centrale nucleare. „Rusia are un interes puternic în a-şi menţine acest business operaţional pentru că generează venituri substanţiale“, arată Stier.
În 2024, Rosatom a raportat o creştere anuală de 10% a veniturilor din proiectele externe la 15,5 miliarde de euro. Cifra este cu mult sub veniturile obţinute din petrol şi gaze. În 2024, în pofida sancţiunilor, exporturile de petrol şi gaze ale ţării au fost de peste şase ori mai mari decât cifra respectivă. Însă, deşi modest financiar comparativ cu exporturile de petrol şi gaze, rolul sectorului nuclear al Rusiei nu poate fi analizat doar prin prisma veniturilor.
În timp ce Finlanda a anulat un contract cu Rosatom la scurt timp după începerea războiului din Ucraina, în alte ţări proiectele nucleare cu susţinere rusească continuă, cum ar fi cel din Bangladesh, Egipt şi Kazahstan.
Lucrările continuă chiar şi în interiorul UE, la centrala Paks II din Ungaria şi la facilitatea Akkuyu din Turcia.
„Acesta este rezultatul unei strategii pe termen lung de stabilire a unei prezenţe solide pe pieţele respective“, potrivit lui Stier.
Rusia promovează activ energia nucleară, vizând chiar şi ţări cu cerere limitată de electricitate, arată Hartmut Winkler, profesor de fizică la Universitatea din Johannesburg. În Africa, Rosatom a încheiat un memorandum de înţelegere pentru cooperare în sector în iulie 2025, acorduri similare fiind semnate cu Burkina Faso şi Mari. Acordurile respective sunt în mare măsură strategice, potrivit lui Winkler.
Dincolo de construirea de centrale nucleare, Rusia pare să fie puternic interesată de uraniul Africii, o resursă crucială care, odată îmbogăţită, alimentează reactoarele nucleare. Aceasta în condiţiile în care ţări din Sahel ca Nigeria par să-şi reanalizeze relaţiile cu ţări occidentale, explorând legături energetice mai profunde cu Rusia.
Mark Hibbs, de la Programul de Politică Nucleare din cadrul Carnegie, arată că Rusia se prezintă drept diferită de ţările occidentale.
Acordurile de cooperare în domeniul energiei nucleare ajung să treacă dincolo de furnizarea de energie în sine. Achiziţia de facilităţi nucleare de la ruşi implică acceptarea unui pachet pe termen lung de susţinere şi depedenţă care poate dura „cel puţin patru-şase decenii“, potrivit lui Chia-Yun Po, specialist la Yale Law School.
Winkler argumentează că extinderea Rusiei pe aceste pieţe nucleare influenţează modul în care alte ţări reacţionează diplomatic la mişcările de politică externă ale Rusiei.
Influenţa Rusiei în domeniu nu este reflectată doar de numărul de ţări cu care are acorduri. Moscova furnizează în acelaşi timp o parte esenţială din lanţul energiei nucleare: uraniul îmbogăţit. În perioada 2013-2023, Moscova a exportat uraniu îmbogăţit de 20,5 miliarde de dolari. UK şi Olanda s-au situat pe poziţia a doua şi a treia, cu 10,6 miliarde şi 9,5 miliarde de dolari.
Stier arată că ţările occidentale, ca SUA, iau măsuri active pentru a scăpa de această depedenţă. În septembrie 2024, SUA de exemplu a anunţat un plan de a construi o nouă unitate de îmbogăţire a uraniului în Tennessee. O lege ce interzice importul de uraniu din Rusia a intrat în vigoare în august 2024. Însă acest lucru nu înseamnă că SUA au scăpat complet de dependenţa de Rusia.
Şi pentru UE eliminarea dependenţei de resursele nucleare ruseşti este o provocare. Pe 26 ianuarie, Comisia Europeană şi-a anunţat planul de a pune capăt importurilor de energie din Rusia. Însă limbajul pentru sectorul nuclear rusesc este mai puţin ambiţios. Comisia a arătat că „obiectivul ar fi de înlocuire a combustibilului nuclear rusesc, ultima sursă de energie rusească încă importată de UE, cu combustibil din surse europene acolo unde acest lucru este posibil“.
