David Drumm, fostul director executiv al Anglo Irish Bank care şi-a atras furia Berlinului şi Dublinului bătându-şi joc de nemţii care au contribuit la salvarea băncii irlandeze, şi-a cerut scuze pentru limbajul „nepotrivit“ şi s-a arătat „şocat“ şi „jenat“ de conţinutul înregistrărilor telefonice din 2008 din timpul colapsului instituţiei al căror protagonist este.
„Nu există scuze pentru limbajul îngrozitor sau pentru tonul obraznic şi regret sincer jignirile aduse. Nu mai pot schimba nimic acum, dar îmi pot cere scuze celor care au ascultat şi celor care sunt, pe bună dreptate, jigniţi“, a afirmat Drumm într-un interviu acordat publicaţiei Irish Central.
Tot un ziar, Irish Independent, este cel care a publicat săptămâna trecută conţinutul conversaţiilor. Pe una dintre acestea mai mulţi directori executivi ai Anglo pot fi auziţi glumind pe seama pierderilor masive înregistrate de bancă, scrie BBC.
Drumm poate fi, de asemenea, auzit râzând în timp ce alţi colegi cântă imnul Germaniei naziste, interzis după război, în timp ce depozitele băncii aflate în pragul falimentului erau alimentate de banii germani ca rezultat al garanţiilor oferite de guvern.
Fostul director executiv a fost, de asemenea, înregistrat detaliind strategia băncii pentru a convinge banca centrală să sprijine instituţia. Drumm le-a cerut subalternilor să se ducă la banca centrală şi să spună: „Avem nevoie de caşcaval, pe care voi îl aveţi şi pe care ni-l veţi da, şi când ni-l veţi da?“. Refuzul ar lăsa banca centrală în faţa unui colaps bancar sau chiar a unei economii prăbuşite.
Drumm a fugit în SUA, unde vrea să scape de creditori
Folosind un limbaj mai colorat, un alt executiv al Anglo, John Bowe, poate fi auzit spunând că a scos cifra de şapte miliarde de euro „din fund“ când a fost întrebat de autorităţi de câţi bani ar fi nevoie pentru ca banca să supravieţuiască. Pierderile totale ale băncii s-au dovedit ulterior a fi de patru ori mai mari decât această sumă.
Drumm, care i-a succedat lui Sean Fitzpatrick în funcţia de CEO al băncii în 2005, a demisionat în decembrie 2008, la trei luni după ce guvernul irlandez a garantat în totalitate depozitele băncii. Fostul executiv, care susţine că reprezentanţii Anglo nu au fost de faţă când au fost stabilite aceste garanţii, s-a mutat apoi în Boston, SUA, unde a mai lucrat în trecut, iar acum se chinuie să obţină falimentul personal de la instanţele americane. Înregistrările telefonice au produs furie în rândul societăţii civile irlandeze, din banii căreia au fost salvate toate băncile locale şi au fost garantate depozitele de la Anglo, şi la nivelul guvernelor Irlandei şi Germaniei.
În interviul acordat Irish Central, fostul şef de bancă spune că a aflat pentru prima dată de înregistrări în New York citind Irish Independent. „Ştiam că sunt rele, rele, rele“, afirmă Drumm. Întrebat de un jurnalist american dacă regretă limbajul folosit, el a răspuns: „Accept că tonul şi limbajul sunt nepotrivite şi înţeleg pe deplin de ce extrasele publicate i-au jignit pe mulţi. Ascultarea înregistrării de acum cinci ani, făcută în vremuri foarte stresante şi nesigure, este o amintire ruşinoasă şi şocantă a presiunii cu care ne confruntam eu şi colegii mei“.
Drumm a negat că directorii băncii au indus în eroare guvernul şi autorităţile de reglementare în privinţa dimensiunilor pierderilor băncii. Pachetul cu care a fost salvată Anglo s-a ridicat în final la 30 de miliarde de euro, „cea mai mare tranzacţie financiară din istoria statului“, după cum spune premierul irlandez Enda Kenny.
Banca a fost naţionalizată în 2009, iar în anul următor guvernul a cerut ajutor financiar de la UE şi FMI.
Acest articol a apărut în ediţia tiparită a Ziarului Financiar din data de 02.07.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
