Business Internaţional

Discursul integral prin care preşedintele Putin a trimis unde de şoc în toate colţurile lumii. “La sfârşitul anilor ‘80, Uniunea Sovietică a devenit mai slabă şi, ulterior, s-a destrămat. Această experienţă ar trebui să ne servească drept o lecţie bună pentru noi, deoarece ne-a arătat că paralizia puterii şi a voinţei este primul pas spre degradare şi uitare completă”

Sursă foto: en.kremlin.ru

Sursă foto: en.kremlin.ru

Autor: Liviu Popescu

24.02.2022, 16:19 3867

Mai jos puteţi citi integral, tradus în limba română, discursul preşedintelui rus Vladimir Putin prin care explică cea mai recentă decizie de la Kremlin – de invadare a Ucrainei. Sursa: document publicat în lima engleză pe site-ul Preşedinţiei Rusiei şi tradus de ZF.

 

Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin: Cetăţeni ai Rusiei, prieteni,

Consider că este necesar să vorbesc astăzi din nou despre evenimentele tragice din Donbass şi despre aspectele esenţiale ale asigurării securităţii Rusiei.

Voi începe cu ceea ce am spus în discursul meu din 21 februarie 2022. Am vorbit despre cele mai mari preocupări şi îngrijorări ale noastre şi despre ameninţările fundamentale pe care politicienii occidentali iresponsabili le-au creat pentru Rusia în mod consecvent, grosolan şi fără menajamente de la an la an. Mă refer la extinderea spre est a NATO, care îşi mută infrastructura militară tot mai aproape de graniţa rusă.

Este un fapt că, în ultimii 30 de ani, am încercat cu răbdare să ajungem la un acord cu principalele ţări NATO în ceea ce priveşte principiile de securitate egală şi indivizibilă în Europa. Ca răspuns la propunerile noastre, ne-am confruntat invariabil fie cu înşelăciuni şi minciuni cinice, fie cu încercări de presiune şi şantaj, în timp ce alianţa nord-atlantică a continuat să se extindă în pofida protestelor şi preocupărilor noastre. Maşinăria sa militară este în mişcare şi, după cum am spus, se apropie de graniţa noastră.

De ce se întâmplă acest lucru? De unde a apărut această manieră insolentă de a vorbi de sus de la înălţimea excepţionalismului, infailibilităţii şi atotpermisivităţii lor? Care este explicaţia acestei atitudini dispreţuitoare faţă de interesele noastre şi faţă de cererile noastre absolut legitime?

Răspunsul este simplu. Totul este clar şi evident. La sfârşitul anilor 1980, Uniunea Sovietică a devenit mai slabă şi, ulterior, s-a destrămat. Această experienţă ar trebui să ne servească drept o lecţie bună pentru noi, deoarece ne-a arătat că paralizia puterii şi a voinţei este primul pas spre degradare şi uitare completă. Ne-am pierdut încrederea doar pentru un singur moment, dar a fost suficient pentru a perturba echilibrul de forţe din lume.

Ca urmare, vechile tratate şi acorduri nu mai sunt eficiente. Rugăminţile şi cererile nu ajută. Tot ceea ce nu convine statului dominant, puterilor în stat, este denunţat ca fiind arhaic, învechit şi inutil. În acelaşi timp, tot ceea ce consideră util este prezentat ca fiind adevărul suprem şi impus celorlalţi indiferent de costuri, în mod abuziv şi prin orice mijloace disponibile. Cei care refuză să se conformeze sunt supuşi unor tactici de forţă.

Ceea ce spun acum nu priveşte doar Rusia, iar Rusia nu este singura ţară care este îngrijorată de acest lucru. Acest lucru are legătură cu întregul sistem de relaţii internaţionale şi, uneori, chiar cu aliaţii SUA. Prăbuşirea Uniunii Sovietice a dus la o rediscutare a lumii, iar normele de drept internaţional care s-au dezvoltat până atunci - şi cele mai importante dintre ele, normele fundamentale care au fost adoptate după cel de-al Doilea Război Mondial şi care au oficializat în mare măsură rezultatul acestuia - au ieşit în calea celor care s-au declarat câştigători ai Războiului Rece.

Bineînţeles, practica, relaţiile internaţionale şi normele care le reglementează trebuiau să ţină cont de schimbările care au avut loc în lume şi în echilibrul de forţe. Cu toate acestea, acest lucru ar fi trebuit să se facă în mod profesionist, fără probleme, cu răbdare şi cu respectarea şi respectarea intereselor tuturor statelor şi a propriei responsabilităţi. În schimb, am asistat la o stare de euforie creată de sentimentul de superioritate absolută, un fel de absolutism modern, cuplat cu standardele culturale scăzute şi aroganţa celor care au formulat şi au impus decizii care le conveneau doar lor. Situaţia a luat o altă turnură.

Există multe exemple în acest sens. În primul rând, a fost desfăşurată o operaţiune militară sângeroasă împotriva Belgradului, fără aprobarea Consiliului de Securitate al ONU, dar cu avioane de luptă şi rachete folosite în inima Europei. Bombardarea oraşelor paşnice şi a infrastructurii vitale a continuat timp de mai multe săptămâni. Trebuie să reamintesc aceste fapte, deoarece unii colegi occidentali preferă să le uite, iar atunci când am menţionat evenimentul, preferă să evite să vorbească despre dreptul internaţional, subliniind în schimb circumstanţele pe care le interpretează după cum cred ei că este necesar.

Apoi a venit rândul Irakului, Libiei şi Siriei. Folosirea ilegală a puterii militare împotriva Libiei şi denaturarea tuturor deciziilor Consiliului de Securitate al ONU cu privire la Libia au ruinat statul, au creat un imens sediu al terorismului internaţional şi au împins ţara spre o catastrofă umanitară, în vârtejul unui război civil, care continuă acolo de ani de zile. Tragedia, care a fost creată pentru sute de mii şi chiar milioane de oameni nu numai în Libia, ci în întreaga regiune, a dus la un exod pe scară largă din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord către Europa.

O soartă similară a fost pregătită şi pentru Siria. Operaţiunile de luptă desfăşurate de coaliţia occidentală în această ţară fără aprobarea guvernului sirian sau sancţiunea Consiliului de Securitate al ONU nu pot fi definite decât ca agresiune şi intervenţie.

Dar exemplul care se detaşează de evenimentele de mai sus este, desigur, invazia Irakului fără niciun temei legal. Ei au folosit pretextul unor presupuse informaţii fiabile disponibile în Statele Unite cu privire la prezenţa armelor de distrugere în masă în Irak. Pentru a dovedi această afirmaţie, secretarul de stat al SUA a ţinut în public, pentru ca întreaga lume să vadă, o fiolă cu putere albă, asigurând comunitatea internaţională că este vorba de un agent de război chimic creat în Irak. Ulterior s-a dovedit că totul a fost un fals şi o făcătură şi că Irakul nu deţinea nicio armă chimică. Incredibil şi şocant, dar adevărat. Am asistat la minciuni făcute la cel mai înalt nivel de stat şi exprimate de la înalta tribună a ONU. Ca urmare, asistăm la pierderi enorme de vieţi omeneşti, pagube, distrugeri şi la o recrudescenţă colosală a terorismului.

În general, se pare că aproape peste tot, în multe regiuni ale lumii în care Statele Unite au adus legea şi ordinea, acest lucru a creat răni sângeroase, care nu se vindecă şi blestemul terorismului internaţional şi al extremismului. Am menţionat doar cele mai flagrante, dar departe de a fi singurele exemple de nerespectare a dreptului internaţional.

Această gamă include promisiunile de a nu extinde NATO spre est nici măcar cu un centimetru. Repet: ne-au înşelat sau, mai simplu spus, ne-au păcălit. Desigur, se aude adesea că politica este o afacere murdară. Ar putea fi, dar nu ar trebui să fie atât de murdară cum este acum, nu într-o asemenea măsură. Acest tip de comportament de escroc este contrar nu numai principiilor relaţiilor internaţionale, ci şi şi, mai ales, normelor general acceptate de moralitate şi etică. Unde sunt dreptatea şi adevărul aici? Doar minciuni şi ipocrizie peste tot.

De altfel, politicienii, politologii şi jurnaliştii americani scriu şi spun că în ultimii ani s-a creat în interiorul Statelor Unite un adevărat "imperiu al minciunii". Este greu să nu fii de acord cu acest lucru - chiar aşa este. Dar nu ar trebui să fim modeşti în această privinţă: Statele Unite sunt încă o ţară mare şi o putere formatoare de sisteme. Toţi sateliţii săi nu numai că îi spun umil şi ascultător da şi o papagalicesc la cel mai mic pretext, dar îi imită comportamentul şi acceptă cu entuziasm regulile pe care le oferă. Prin urmare, se poate spune cu bună dreptate şi încredere că întregul aşa-numit bloc occidental format de Statele Unite după chipul şi asemănarea sa este, în întregime, acelaşi "imperiu al minciunii".

În ceea ce priveşte ţara noastră, după destrămarea URSS, având în vedere întreaga deschidere fără precedent a noii Rusii moderne, disponibilitatea sa de a colabora în mod onest cu Statele Unite şi cu alţi parteneri occidentali, precum şi dezarmarea sa practic unilaterală, aceştia au încercat imediat să ne pună la grea încercare, să ne termine şi să ne distrugă complet. Aşa a fost în anii 1990 şi la începutul anilor 2000, când aşa-numitul Occident colectiv susţinea în mod activ separatismul şi bandele de mercenari din sudul Rusiei. Ce victime, ce pierderi a trebuit să suferim şi prin ce încercări a trebuit să trecem în acea perioadă înainte de a rupe spatele terorismului internaţional în Caucaz! Ne amintim acest lucru şi nu vom uita niciodată.

Propriu-zis, încercările de a ne folosi în propriul lor interes nu au încetat până nu demult: au încercat să ne distrugă valorile noastre tradiţionale şi să ne impună falsele lor valori care ne-ar eroda pe noi, poporul nostru din interior, atitudini pe care le-au impus agresiv în ţările lor, atitudini care duc direct la degradare şi degenerare, deoarece sunt contrare naturii umane. Acest lucru nu se va întâmpla. Nimeni nu a reuşit vreodată să facă acest lucru şi nici nu va reuşi acum.

În ciuda tuturor acestor lucruri, în decembrie 2021, am făcut încă o încercare de a ajunge la un acord cu Statele Unite şi aliaţii săi cu privire la principiile securităţii europene şi la neextinderea NATO. Eforturile noastre au fost în zadar. Statele Unite nu şi-au schimbat poziţia. Nu consideră că este necesar să ajungă la un acord cu Rusia într-o chestiune care este critică pentru noi. Statele Unite îşi urmăresc propriile obiective, neglijând interesele noastre.

Desigur, această situaţie ridică o întrebare: ce urmează, la ce să ne aşteptăm? Dacă istoria ne ghidează, ştim că, în 1940 şi la începutul anului 1941, Uniunea Sovietică a făcut mari eforturi pentru a preveni războiul sau cel puţin pentru a întârzia izbucnirea acestuia. În acest scop, URSS a căutat să nu provoace potenţialul agresor până la final, abţinându-se sau amânând cele mai urgente şi evidente pregătiri pe care trebuia să le facă pentru a se apăra de un atac iminent. Când în cele din urmă a acţionat, era prea târziu.

Ca urmare, ţara nu a fost pregătită să contracareze invazia Germaniei naziste, care a atacat Patria noastră la 22 iunie 1941, fără a declara război. ţara a oprit inamicul şi a continuat să îl învingă, dar acest lucru a avut un cost enorm. Încercarea de a linişti agresorul înainte de Marele Război Patriotic s-a dovedit a fi o greşeală care a avut un cost ridicat pentru poporul nostru. În primele luni de la declanşarea ostilităţilor, am pierdut teritorii vaste de importanţă strategică, precum şi milioane de vieţi. Nu vom face această greşeală a doua oară. Nu avem dreptul să facem acest lucru.

Cei care aspiră la dominaţia globală au desemnat în mod public Rusia ca fiind inamicul lor. Au făcut acest lucru cu impunitate. Nu faceţi nicio greşeală, nu aveau niciun motiv să acţioneze astfel. Este adevărat că au capacităţi financiare, ştiinţifice, tehnologice şi militare considerabile. Suntem conştienţi de acest lucru şi avem o viziune obiectivă asupra ameninţărilor economice pe care le-am auzit, la fel ca şi capacitatea noastră de a contracara acest şantaj obraznic şi nesfârşit. Permiteţi-mi să reiterez faptul că nu ne facem iluzii în această privinţă şi că suntem extrem de realişti în evaluările noastre.

În ceea ce priveşte afacerile militare, chiar şi după dizolvarea URSS şi pierderea unei părţi considerabile a capacităţilor sale, Rusia de astăzi rămâne unul dintre cele mai puternice state nucleare. Mai mult, are un anumit avantaj în ceea ce priveşte mai multe arme de ultimă generaţie. În acest context, nu ar trebui să existe nicio îndoială pentru nimeni că orice potenţial agresor se va confrunta cu o înfrângere şi cu consecinţe ameninţătoare dacă va ataca direct ţara noastră.

În acelaşi timp, tehnologia, inclusiv în sectorul apărării, se schimbă rapid. Într-o zi există un lider, iar mâine altul, dar o prezenţă militară în teritoriile limitrofe Rusiei, dacă îi permitem să meargă mai departe, va rămâne pentru decenii de acum încolo sau poate pentru totdeauna, creând o ameninţare tot mai mare şi total inacceptabilă pentru Rusia.

Chiar şi acum, odată cu expansiunea NATO spre est, situaţia pentru Rusia a devenit mai rea şi mai periculoasă de la an la an. Mai mult, în ultimele zile, conducerea NATO a fost tranşantă în declaraţiile sale, afirmând că trebuie să accelereze şi să intensifice eforturile pentru a aduce infrastructura alianţei mai aproape de graniţele Rusiei. Cu alte cuvinte, şi-au înăsprit poziţia. Nu putem sta cu mâinile în sân şi să observăm pasiv aceste evoluţii. Acesta ar fi un lucru absolut iresponsabil pentru noi.

Orice extindere în continuare a infrastructurii Alianţei Nord-Atlantice sau eforturile continue de a obţine un punct de sprijin militar pe teritoriul ucrainean sunt inacceptabile pentru noi. Desigur, întrebarea nu se referă la NATO în sine. Acesta serveşte doar ca instrument al politicii externe a SUA. Problema este că în teritoriile adiacente Rusiei, care trebuie să remarc că este pământul nostru istoric, se conturează o "anti-Rusia" ostilă. Controlată în totalitate din exterior, aceasta face totul pentru a atrage forţele armate ale NATO şi pentru a obţine arme de ultimă generaţie.

Pentru Statele Unite şi aliaţii lor, aceasta este o politică de limitare a Rusiei, cu dividende geopolitice evidente. Pentru ţara noastră, este o chestiune de viaţă şi de moarte, o chestiune care ţine de viitorul nostru istoric ca naţiune. Aceasta nu este o exagerare; este un fapt. Nu este doar o ameninţare foarte reală la adresa intereselor noastre, ci şi la adresa însăşi a existenţei statului nostru şi a suveranităţii sale. Aceasta este linia roşie despre care am vorbit în numeroase ocazii. Ei au depăşit-o.

Acest lucru mă aduce la situaţia din Donbass. Putem vedea că forţele care au organizat lovitura de stat din Ucraina în 2014 au preluat puterea, o păstrează cu ajutorul unor proceduri electorale ornamentale şi au abandonat calea unei soluţionări paşnice a conflictului. Timp de opt ani, timp de opt ani nesfârşiţi, am făcut tot posibilul pentru a rezolva situaţia prin mijloace politice paşnice. Totul a fost în zadar.

Aşa cum am spus în discursul meu anterior, nu puteţi privi fără compasiune la ceea ce se întâmplă acolo. A devenit imposibil de tolerat. Trebuia să oprim această atrocitate, acest genocid al milioanelor de oameni care trăiesc acolo şi care şi-au pus speranţele în Rusia, în noi toţi. Aspiraţiile lor, sentimentele şi durerea acestor oameni sunt cele care au fost principala forţă motivatoare din spatele deciziei noastre de a recunoaşte independenţa republicilor populare din Donbass.

Aş dori să subliniez, în plus, următoarele. Concentrându-se pe propriile obiective, principalele ţări NATO sprijină naţionaliştii de extremă dreapta şi neonaziştii din Ucraina, cei care nu vor ierta niciodată oamenii din Crimeea şi Sevastopol pentru că au ales în mod liber să se reunească cu Rusia.

Aceştia vor încerca, fără îndoială, să aducă războiul în Crimeea, aşa cum au făcut în Donbass, să ucidă oameni nevinovaţi, aşa cum au făcut membrii unităţilor punitive ale naţionaliştilor ucraineni şi complicii lui Hitler în timpul Marelui Război Patriotic. De asemenea, ei au revendicat în mod deschis mai multe alte regiuni ruseşti.

Dacă ne uităm la succesiunea evenimentelor şi la rapoartele primite, confruntarea dintre Rusia şi aceste forţe nu poate fi evitată. Este doar o chestiune de timp. Acestea se pregătesc şi aşteaptă momentul potrivit. Mai mult, au mers atât de departe încât aspiră să dobândească arme nucleare. Nu vom permite ca acest lucru să se întâmple.

Am spus deja că Rusia a acceptat noua realitate geopolitică după dizolvarea URSS. Am tratat toate noile state post-sovietice cu respect şi vom continua să acţionăm în acest fel. Le respectăm şi le vom respecta suveranitatea, aşa cum a dovedit-o asistenţa pe care am oferit-o Kazahstanului atunci când s-a confruntat cu evenimente tragice şi cu o provocare în ceea ce priveşte statalitatea şi integritatea sa. Cu toate acestea, Rusia nu se poate simţi în siguranţă, nu se poate dezvolta şi nu poate exista în timp ce se confruntă cu o ameninţare permanentă din partea teritoriului Ucrainei de astăzi.

Permiteţi-mi să vă reamintesc că, în perioada 2000-2005, ne-am folosit armata pentru a respinge teroriştii din Caucaz şi am apărat integritatea statului nostru. Am păstrat Rusia. În 2014, am sprijinit populaţia din Crimeea şi Sevastopol. În 2015, ne-am folosit forţele armate pentru a crea un scut fiabil care a împiedicat teroriştii din Siria să pătrundă în Rusia. Aceasta a fost o chestiune de a ne apăra pe noi înşine. Nu am avut altă opţiune.

Acelaşi lucru se întâmplă şi astăzi. Nu ne-au lăsat nicio altă opţiune pentru apărarea Rusiei şi a poporului nostru, alta decât cea pe care suntem forţaţi să o folosim astăzi. În aceste circumstanţe, trebuie să luăm măsuri îndrăzneţe şi imediate. Republicile populare din Donbass au cerut ajutorul Rusiei.

În acest context, în conformitate cu articolul 51 (capitolul VII) din Carta ONU, cu permisiunea Consiliului Federaţiei Rusiei şi în executarea tratatelor de prietenie şi asistenţă reciprocă cu Republica Populară Doneţk şi Republica Populară Lugansk, ratificate de Adunarea Federală la 22 februarie, am luat decizia de a desfăşura o operaţiune militară specială.

Scopul acestei operaţiuni este de a proteja oamenii care, de opt ani de zile, se confruntă cu umilinţa şi genocidul săvârşit de regimul de la Kiev. În acest scop, vom încerca să demilitarizăm şi să denazificăm Ucraina, precum şi să îi aducem în faţa justiţiei pe cei care au comis numeroase crime sângeroase împotriva civililor, inclusiv împotriva cetăţenilor Federaţiei Ruse.

Nu este în planul nostru să ocupăm teritoriul ucrainean. Nu intenţionăm să impunem nimic nimănui prin forţă. În acelaşi timp, am auzit din ce în ce mai multe declaraţii din partea Occidentului, conform cărora nu mai este nevoie să respectăm documentele care stabilesc rezultatele celui de-al Doilea Război Mondial, aşa cum au fost semnate de regimul totalitar sovietic. Cum putem răspunde la acest lucru?

Rezultatele celui de-al Doilea Război Mondial şi sacrificiile pe care poporul nostru a trebuit să le facă pentru a învinge nazismul sunt sacre. Acest lucru nu contrazice valorile înalte ale drepturilor şi libertăţilor omului în realitatea care a apărut în deceniile postbelice. Acest lucru nu înseamnă că naţiunile nu se pot bucura de dreptul la autodeterminare, care este consacrat în articolul 1 din Carta ONU.

Permiteţi-mi să vă reamintesc faptul că oamenii care trăiesc în teritoriile care fac parte din Ucraina de astăzi nu au fost întrebaţi cum vor să-şi construiască viaţa atunci când a fost creată URSS sau după cel de-al Doilea Război Mondial. Libertatea ghidează politica noastră, libertatea de a alege în mod independent viitorul nostru şi al copiilor noştri. Credem că toate popoarele care trăiesc în Ucraina de astăzi, oricine doreşte să facă acest lucru, trebuie să se poată bucura de acest drept de a alege liber.

În acest context, aş dori să mă adresez cetăţenilor Ucrainei. În 2014, Rusia a fost obligată să protejeze populaţia din Crimeea şi Sevastopol de cei pe care chiar dumneavoastră îi numiţi "nats". Locuitorii din Crimeea şi Sevastopol au ales să fie alături de patria lor istorică, Rusia, iar noi am sprijinit alegerea lor. După cum am spus, nu puteam acţiona altfel.

Evenimentele actuale nu au nimic de-a face cu o dorinţă de a încălca interesele Ucrainei şi ale poporului ucrainean. Ele au legătură cu apărarea Rusiei de cei care au luat Ucraina ostatică şi încearcă să o folosească împotriva ţării noastre şi a poporului nostru.

Repet: acţionăm pentru a ne apăra de ameninţările create pentru noi şi de un pericol mai mare decât cel care se întâmplă acum. Vă cer, oricât de greu ar fi, să înţelegeţi acest lucru şi să lucraţi împreună cu noi pentru a întoarce această pagină tragică cât mai curând posibil şi pentru a merge înainte împreună, fără a permite nimănui să intervină în afacerile şi relaţiile noastre, ci dezvoltându-le în mod independent, pentru a crea condiţii favorabile pentru a depăşi toate aceste probleme şi pentru a ne consolida din interior ca un singur întreg, în ciuda existenţei frontierelor de stat. Cred în acest lucru, în viitorul nostru comun.

Aş dori, de asemenea, să mă adresez personalului militar al forţelor armate ucrainene.

Tovarăşi ofiţeri,

Părinţii, bunicii şi străbunicii voştri nu au luptat împotriva ocupanţilor nazişti şi nu au apărat Patria noastră comună pentru a permite neo-naziştilor de astăzi să preia puterea în Ucraina. Aţi depus jurământul de credinţă faţă de poporul ucrainean şi nu faţă de junta, adversarul poporului care jefuieşte Ucraina şi umileşte poporul ucrainean.

Vă îndemn să refuzaţi să executaţi ordinele lor criminale. Vă îndemn să depuneţi imediat armele şi să vă întoarceţi acasă. Voi explica ce înseamnă acest lucru: militarii armatei ucrainene care fac acest lucru vor putea părăsi liber zona de ostilităţi şi se vor putea întoarce la familiile lor.

Vreau să subliniez din nou că toată responsabilitatea pentru posibilele vărsări de sânge va fi în totalitate şi în totalitate a regimului ucrainean aflat la putere.

Aş dori acum să spun ceva foarte important pentru cei care ar putea fi tentaţi să intervină din exterior în aceste evoluţii. Indiferent cine încearcă să ne stea în cale sau, cu atât mai mult, să creeze ameninţări pentru ţara şi poporul nostru, aceştia trebuie să ştie că Rusia va răspunde imediat, iar consecinţele vor fi aşa cum nu aţi mai văzut în întreaga voastră istorie. Indiferent de modul în care se vor desfăşura evenimentele, suntem pregătiţi. Au fost luate toate deciziile necesare în acest sens. Sper că vor fi ascultate cuvintele mele.

Cetăţeni ai Rusiei,

Cultura şi valorile, experienţa şi tradiţiile strămoşilor noştri au oferit invariabil un puternic suport pentru bunăstarea şi însăşi existenţa unor state şi naţiuni întregi, pentru succesul şi viabilitatea lor. Desigur, acest lucru depinde în mod direct de capacitatea de a se adapta rapid la schimbările constante, de menţinerea coeziunii sociale şi de disponibilitatea de a consolida şi de a convoca toate forţele disponibile pentru a merge înainte.

Trebuie să fim întotdeauna puternici, dar această forţă poate lua diferite forme. "Imperiul minciunii", pe care l-am menţionat la începutul discursului meu, procedează în politica sa în primul rând prin forţă brută, directă. Acesta este momentul în care se aplică dictonul nostru privind faptul că suntem "numai muşchi şi fără creier".

Ştim cu toţii că a avea dreptatea şi adevărul de partea noastră este ceea ce ne face cu adevărat puternici. Dacă aşa stau lucrurile, ar fi greu să nu fim de acord cu faptul că forţa noastră şi disponibilitatea noastră de a lupta reprezintă fundamentul independenţei şi suveranităţii şi oferă fundaţia necesară pentru construirea unui viitor fiabil pentru casa, familia şi Patria voastră.

Dragi compatrioţi,

Sunt convins că soldaţii şi ofiţerii devotaţi ai Forţelor Armate ale Rusiei îşi vor face datoria cu profesionalism şi curaj. Nu am nicio îndoială că instituţiile guvernamentale de la toate nivelurile şi specialiştii vor lucra eficient pentru a garanta stabilitatea economiei noastre, a sistemului financiar şi a bunăstării sociale, iar acelaşi lucru este valabil şi pentru directorii de corporaţii şi întreaga comunitate de afaceri. Sper ca toate partidele parlamentare şi societatea civilă să adopte o poziţie consolidată şi patriotică.

În cele din urmă, viitorul Rusiei este în mâinile poporului său multietnic, aşa cum s-a întâmplat întotdeauna în istoria noastră. Acest lucru înseamnă că deciziile pe care le-am luat vor fi executate, că vom atinge obiectivele pe care le-am stabilit şi vom garanta în mod fiabil securitatea Patriei noastre.

Cred în sprijinul dumneavoastră şi în forţa invincibilă înrădăcinată în dragostea pentru Patria noastră.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO