După ce Europa a dat tonul dobânzilor negative în lipsa altor mijloace de a impulsiona economia, se discută tot mai mult ca şi în SUA banca centrală să ia în considerare o astfel de opţiune, poate ca armă într-o viitoare luptă cu recesiunea, după cum sugerează fostul preşedinte al Rezervei Federale Ben Bernanke.
Lumea nu a experimentat încă destul cu dobânzile negative pentru a afla cât de benefice sunt pentru economie şi ce efecte secundare au. Cert este că, pentru omul de rând, aceasta înseamnă moartea depozitelor. În Danemarca, de când au fost coborâte dobânzile sub zero preţurile locuinţelor au explodat cu 60%. În Danemarca, aceleaşi dobânzi negative par să-i „încurajeze“ pe cetăţeni să-şi plătească anticipat impozitele.
Pe pieţele financiare, activele cu dobânzi negative nu-i sperie pe investitori, aceştia preferând să lase câştigul în schimbul siguranţei. Păstrarea investiţiei a devenit mai importantă decât câştigul, scrie CNBC. Este ceva obişnuit acum ca investitorii să plătească guvernelor Suediei şi Elveţiei pentru ca acestea să ia bani cu împrumut de la ei.
Dobânda Băncii Centrale Europene pentru facilitatea de depozit (banii pe care băncile îi depozitează la BCE) este, din septembrie 2014, de -0,2%. Banca centrală a zonei euro a introdus dobânzile negative în iunie 2014.
În SUA, scrie The Wall Street Journal, guvernul a organizat 46 de licitaţii începând cu 2008 în care yieldurile au fost 0. În ultimele luni, randamentele titlurilor de trezorerie cu scadenţa la trei luni au ajuns la 0 de două ori, ceva ce nu s-a mai întâmplat în istoria modernă a SUA.
Un insider al Fed vrea dobânzi negative
Întrebarea care se pune este dacă aceasta e doar o anomalie sau precursorul a ceea ce va veni din partea Fed. Narayana Kocherlakota, preşedintele Fed Minneapolis, a declarat că banca centrală ar trebui să ia în considerare coborârea dobânzilor de politică monetară sub zero pentru a stimula angajările şi a aduce inflaţia aproape de ţinta de 2% a instituţiei, neatinsă în ultimii şase ani. Kocherlakota nu are anul acesta drept de vot în consiliul care stabileşte politica monetară a Fed, însă ideile sale sunt împărtăşite de un număr tot mai mare de oficiali ai băncii centrale americane. Aceia care forţează spre majorarea dobânzilor au ajuns din nou în minoritate. În prezent, Fed le plăteşte 0,25% băncilor care-şi păstrează banii (2.500 miliarde dolari) la banca centrală. În teorie, dacă Fed elimină această plată, pentru a a nu înregistra pierderi băncile îşi vor retrage banii şi-i vor investi în credite, stimulând economia. În circumstanţe extreme, Fed poate face acelaşi lucru cu depozitele consumatorilor, forţându-i pe aceştia să cheltuiască în loc să economisească. Unii observatori spun că o astfel de politică va forţa Congresul să reducă puterea băncii centrale. Oricât de rele ar fi pentru consumatorii-deponenţi dobânzile mici, pentru guverne supraîndatorate, cum este cel al SUA, acestea sunt o mană cerească.
În discuţiile despre dobânzile negative a intervenit de mai multe ori fostul preşedinte al Fed Ben Bernanke, cândva cel mai puternic şef de bancă centrală din lume. El a sugerat că reducerea dobânzilor sub zero ar putea ajuta economia să iasă din următoarea recesiune. O astfel de acţiune ar fi prima din istoria Fed.
În timp ce a doua linie de atac împotriva recesiunii, după reducerea dobânzilor la 0, ar trebui să fie măsurile de stimulare bugetară, aceste măsuri nu vor fi probabil pe placul Congresului, spune Bernanke.
„Dacă nu primeşti permisiunea pentru aceste stimulente, iar economia încetineşte atât de mult încât trebuie să răspunzi cumva, Fed poate face anumite lucruri, dar niciunul dintre aceste nu este incredibil de atractiv“, a afirmat fostul bancher pentru revista Politico. Unul dintre aceste lucruri este împingerea dobânzilor sub zero. O teamă care-i bântuie de mult timp pe economişti este că relaxarea extremă a dobânzii de politică monetară nu poate stimula economia deoarece populaţia, când băncile vor începe să taxeze depozitele, va alege ca pur şi simplu să-şi păstreze banii acasă.
„Ei bine, Europa a demonstrat că dobânzile negative sunt posibile“, a spus Bernanke.
Experimentul Danemarca
Banca centrală a Danemarcei are dobânzile la depozitele overnight la -0,75% din 2012. Bloomberg relatează că depozitele danezilor consituite la bănci au crescut cu echivalentul a 4,3 miliarde de dolari din februarie, când banca centrală a dus dobânda de politică monetară la cel mai redus nivel din isitorie.
Însă companiile daneze şi-au majorat marginat investiţiile, cu doar 6% în ultimele 12 trimestre. Se pare că nici consumul nu a fost încurajat, acesta crescând cu 5% în aceeaşi perioadă.
Cu alte cuvinte, dobânzile negative nu sunt medicamentul universal pentru economie, aşa cum au sperat unii economişti, concluzionează Forbes.
Tot în Danemarca, pai precis în capitala Copenhaga, de când dobânzile au fost împinse sub zero preţurile apartamentelor au sărit cu 60%. Cea mai mare bancă impotecară din ţară avertizează că există un “risc real” ca oraşul Copenhagen să intre într-o bulă imobiliară, notează Bloomberg. Implozia unei astfel de bule a aruncat economia spaniolă într-o recesiune de durată din care nu şi-a revenit complet nici astăzi. Deşi în Copenhaga colapsul nu este iminent, aprinderea “semnalelor de pericol” înseamnă că preţurile apartamentelor în acest oraş scandinav pot ajunge la “niveluri nesustenabile relative rapid dacă actualul ritm de creştere a preţurilor se menţine”, spune Joachim Borg Kristensen, analist la Nykredit.
