Ultima izbucnire de activism a italianului în vârstă de 71 de ani dă un imbold pieţelor financiare europene şi atrage atenţia preşedintelui american Donald Trump, chiar în condiţiile în care aceasta ridică semne de întrebare de ordin juridic şi practic privitoare la cât mai poate „stoarce“ BCE din trusa sa actuală de instrumente.
Reorientarea către bani ieftini, o mişcare similară celei făcute de către banca centrală americană, vine în pofida relativei rezistenţe a economiei zonei euro, al cărei şomaj se situează la cel mai scăzut nivel dintr-un deceniu.
O decizie de politică monetară ar putea fi luată în una din ultimele trei şedinţe de politică monetară prezidate de Draghi, din iulie, septembrie şi octombrie. Analiştii se aşteaptă ca BCE să reducă dobânzile, care sunt deja negative, la sau înaintea şedinţei din 12 septembrie. Unii se aşteaptă de asemenea ca Draghi să anunţe relansarea programului de 2.600 miliarde de euro de achiziţii de obligaţiuni al băncii, cunoscut drept QE (relaxare cantitativă).
Economia zonei euro a rezistat destul de bine în ultima vreme, însă Banca Centrală Europeană este în mod clar îngrijorată în legătură cu perspectivele în deteriorare legate de cerere. Armistiţiul fragil încheiat între SUA şi China în cadrul summitului G20 de săptămâna trecută nu va aduce probabil prea multă alinare producătorilor şi exportatorilor.
Traffic Light Dashboard al Bloomberg Economics, care ajută la monitorizarea principalilor indicatori pe care Consiliul Guvernator al băncii îi va lua în considerare, sugerează o reducere de dobânzi în septembrie.
Dacă presiunile inflaţioniste sau piaţa muncii vor da semne de slăbiciune, noi acţiuni vor avea loc probabil către sfârşitul acestui an.
Ultimele mişcări sunt analizate în contextul în care cursa pentru găsirea unui succesor pentru Draghi în noiembrie intră într-o etapă decisivă, scrie The Wall Street Journal.
Draghi dispune acum de mai multă libertate ca niciodată de a decide politica pentru că criticii cei mai importanţi din comitetul său de stabilire a dobânzilor nu mai sunt la fel de vocali în condiţiile în care cursa pentru desemnarea unui nou şef al BCE se apropie de apogeu.
Deşi candidaţii favoriţi la şefia BCE, printre care şeful băncii centrale germane Jens Weidmann, fostul bancher central finlandez Erkki Liikanen, actualul şef Olli Rehn şi bancherul central francez François Villeroy de Galhau, ar putea avea abordări diferite faţă de politica monetară, aceştia ar putea avea mâinile legate ani la rând de politicile banilor ieftini urmate de Draghi în următoarele săptămâni.
„Spaţiul de manevră pentru următorul preşedinte, indiferent cine va fi acesta, va fi foarte limitat“, arată Juergen Stark, economist-şef al BCE până în 2011.
Draghi plusează pe o strategie desfăşurată ani la rând, bazându-se pe instrumente nou-create, ca achiziţiile de obligaţiuni şi dobânzile negative, pentru a păzi blocul de o inflaţie prea scăzută care fragilizează cheltuielile şi investiţiile. De această dată, zona euro resimte impactul tensiunilor comerciale internaţionale, iar investitorii sunt semnificativ mai prudenţi cu privire la nivelurile viitoare ale inflaţiei.
Din nou, spun oficialii BCE, Draghi pregăteşte comitetul băncii pentru acţiune. Acesta a urmat un plan similar înainte de anunţarea programelor QE în 2012 şi 2015, spun aceştia.
Weidmann s-a opus programelor respective, dar nimeni nu a vorbit public împotriva actualelor semnale de relaxare monetară.
„Faptul că Draghi îşi poate permite în continuare această strategie în pofida apropierii sfârşitului mandatului său arată clar de cât de multă susţinere se bucură în cadrul consiliului guvernator al BCE“, remarcă Joerg Kraemer, economist-şef al Commerzbank.
Cu ocazia conferinţei BCE din Sintra, Portugalia, de pe 18 iunie, Draghi a semnalat că noi stimulente ar putea fi anunţate în scurt timp dacă starea economiei nu se îmbunătăţeşte, schimbând direcţia BCE de la inacţiune la acţiune.
Yves Mersch, membru al boardului BCE care nu participă la cursa pentru şefia BCE, argumenta recent că economia zonei euro este fundamental solidă, avertizând împotriva unor „dezbateri pentru crearea de stimulente pe termen scurt“. Astfel dezbateri riscă să submineze credibilitatea băncii centrale pe termen lung, argumenta acesta.
Şi totuşi, Draghi face probabil succesorului său o favoare avansând decizii care s-ar putea dovedi complicate pentru un preşedinte nou.
„Dacă eşti un preşedinte puternic şi conduci o instituţie atât de importantă ca Banca Centrală Europeană, nu poţi pur şi simplu sta în expectativă. Trebuie să ai grijă de zona euro şi să reacţionezi la datele care apar“, arată Guntram Wolff, director al think tank-ului german Bruegel.
