Acordul intermediat de Turcia între Ucraina şi Rusia, ţări aflate în război, care permite statului atacat să-şi exporte cerealele pe mare este considerat un succes diplomatic pentru autorităţile de la Istanbul cu atât mai mare cu cât atenuează şocul crizelor alimentare şi al costului vieţii. Însă Turcia nu a făcut aceste eforturi dezinteresată.
Primul transport cu porumb ucrainean a plecat din Odesa şi a luat calea Libanului, o economie confruntată cu o criză financiară severă unde pâinea, lipia şi alte produse din cereale sunt alimente sociale. Porumbul este consumat ca aliment, dar este folosit şi pentru hrana animalelor. Înainte de război, Ucraina exporta cereale mai ales către statele sărace. Însă şi Turcia primeşte marfă ucraineană în urma acordului pe care l-a intermediat.
Deşi este exportator de fructe şi legume, Turcia depinde, pentru cereale, de importurile din alte ţări, Ucraina fiind una dintre ele. Analiştii vorbesc de oportunitatea ca statul turc, după ce Ucraina va putea exporta în cantităţi mai mari şi dacă Rusia va permite acest lucru, să devină reexportator. Acordul permite şi Rusiei să exporte cereale în mai multe state şi să profite astfel de preţurile extrem de ridicate.
Înainte de război, fermierii turci închiriau terenuri în Ucraina pentru a cultiva cereale. Astfel, într-un fel ei vor putea profita de roadele muncii lor.
Ankara a reuşit să aducă Rusia şi Ucraina la masa negocierilor pentru că în conflictul dintre acestea Turcia nu s-a aliniat majorităţii statelor occidentale în a impune sancţiuni Moscovei şi, prin urmare, primeşte în continuare gaze naturale şi petrol ruseşti. Importurile de petrol rusesc au explodat în ultimele luni.
Turcia, foarte săracă în resurse energetice, este dependentă de Rusia şi de ţările din Orientul Mijlociu, printre care Irakul şi Iranul, pentru combustibili fosili. Cu importurile nealterate şi cu o criză energetică tot mai acută în plină erupţie în Europa, Turcia are acum oportunitatea să devină exportator, sau reexportator, de energie, după modelul livrărilor de cereale.
Un experiment în desfăşurare în acest sens este cu Bulgaria, care nu mai primeşte deloc combustibil de la Gazprom, monopolul exporturilor de gaze naturale ruseşti. Turcia vrea să devină intermediar în fluxurile de gaze către Europa implicând şi alte ţări producătoare, cum ar fi Turkmenistanul.
Gazele ruseşti ajung în Turcia direct, printr-un gazoduct nou, TurkStream, care se continuă în Europa de Est prin Balkan Stream. Guvernul turc are tot interesul ca Ucraina să reînceapă exporturile de cereale şi alimente deoarece perturbările provocate pe piaţă de război au împins inflaţia din Turcia la 80%. Inflaţia era ridicată şi înainte, dusă în sus de prăbuşirea lirei turceşti, iar oamenii de rând o simţeau mai ales prin scumpirea scăpată de sub control a mâncării.
De asemenea, Ankara are tot interesul să-şi consolideze parteneriatele cu Rusia, de dorit de pe o poziţie cât mai puternică, deoarece este dependentă de aceasta pentru energie – gaze, petrol, cărbune şi prima centrală nucleară turcă.
Importurile de energie sunt atât de mari încât deficitul comercial este creat în cea mai mare parte de acestea. Deficitul comercial cu Rusia este pe locul doi ca mărime după cel cu China. Iar importurile continuă neabătute. Spre exemplu, cele de petrol rusesc s-au triplat în aprilie faţă de martie.
Dar şi deficitul comercial s-a triplat în iunie faţă de aceeaşi lună a anului trecut, mai ales din cauza importurilor de energie mult mai scumpe, potrivit Bloomberg.
Aceasta deşi noul model economic presupune reorientarea spre exporturi, care totuşi au stabilit mai multe recorduri anul acesta. Spre exemplul, în iunie exporturile au crescut cu 19%. Dar importurile au fost mai puternice, urcând cu 40%, potrivit Daily Sabah, un ziar pro-guvernamental. În iunie, Rusia a fost principala sursă a importurilor totale ale Turciei. Un alt interes pentru Turcia în a coopera cu Rusia este protejarea lirei turceşti.
Pentru că Rusia este partener comercial principal, guvernul de la Ankara a luat în considerare ca o parte din schimburile comerciale dintre aceste ţări să fie făcute în monedele proprii. Aceasta înseamnă dedolarizare, o idee pe care insistă şi Moscova. La aceste eforturi ar putea participa şi alţi parteneri ai Turciei, cum este Iranul. Lira turcească s-a prăbuşit cu 44% anul trecut şi cu 25% anul acesta. Turcia colaborează cu Rusia şi pentru construirea primei centrale nucleare turceşti, cu tehnologie rusă.
Recent, proiectul a revenit în atenţia publicului deoarece constructorul de reactoare Rosatom, o companie gigant rusească, şi-a înlocuit un partener turc cu un grup de firme ruse. Compania turcă îi acuză pe ruşi că vor să reducă prezenţa turcă în proiectul centralei de la Akkuyu. Primul reactor, dintr-un total de patru, ar trebui să devină operaţional anul viitor. Odată finalizată, centrala nucleară este aşteptată să acopere 10% din consumul de energie al Turciei. Aceasta înseamnă mai puţină energie rusă consumată. Centrala este în prezent unul dintre cele mai mari şantiere din lume. Rosatom ar trebui să se ocupe de proiectare, construire, întreţinere, operare şi scoatere din uz.
