Business Internaţional

După 10 ani vedem criza cu alţi ochi: Tăriceanu, Isărescu şi bancherii nu ştiau ce se întâmplă şi ce va urma (sau nu aveau voie să ne spună). La polul opus, Renault ştia că România va beneficia de această criză pentru că va atrage mai multe investiţii, iar Copos, cel mai realist, ştia că vor urma extrem de multe falimente, în toate domeniile

Autor: Cristian Hostiuc

16.09.2018, 21:33 6288

Acum 10 ani pieţele financiare s-au confruntat cu una dintre cele mai dramatice săptă­mâni din toată istoria lor. Luni dimineaţă în America, după-amiază în Europa, pe 15 septembrie 2008, s-a anunţat falimentul Lehman Brothers, după un weekend în care nimeni nu a vrut sau nu a mai putut să salveze una dintre cele mai mari bănci americane, despre care toată lumea credea că era „too big to fail“.

Ce a urmat a fost prea puţin anticipat de analişti, sau chiar deloc.

Bancherii din întreaga lume erau total aerieni, nu le venea să creadă, bursele au început să se prăbuşească una câte una, cele mai mari companii din lume, adevărate monumente ale capitalismului, au dispărut peste noapte (îşi putea cineva închipui vreodată că AIG, gigantul american din asigurări, era atât de putred?), fiind salvate cu banii statelor, băncile centrale au dat drumul la tiparniţele cu bani, pentru a salva sistemele financiare, toată lumea începea să-şi retragă banii din bănci, de frica a ceea ce va urma, fluxurile financiare şi comerciale s-au oprit peste noapte, iar liderii lumii, începând de la cei politici şi până la cei din business, îndemnau presa la prudenţă: Vedeţi ce scrieţi, ca să nu creaţi panică.

Şansa ZF-ului este că a fost martor în toată această perioadă, iar tensiunea şi dramatismul acelei săptămâni şi a celor care au urmat s-au reflectat în primele pagini, în declaraţiile oficialilor, în relatarea eveni­mentelor, aşa cum apăreau în presa in­ternaţională sau cum se desfăşurau în România.

În ZF-ul de marţi, 16 septembrie 2008, puteam citi cu litere mari: „DEZASTRU PE PIAŢA AMERICANĂ“.

Răsvan Radu, preşedintele executiv al UniCredit Bank România, care este în funcţie şi acum, spunea: „Mediul bancar şi de business din România nu vrea să accepte că este vorba de o criză“.

Robert Rekkers, directorul general de atunci al Băncii Transilvania, spunea: „Este incredibil ceea ce se întâmplă în SUA, mai rău de atât nu ştiu ce se poate întâmpla“.

Valentin Lazea, economistul-şef al BNR, de atunci şi acum, spunea: „Nu cred că vom vedea un efect direct pe plan local al problemelor de pe piaţa americană. Pieţele emergente ar putea fi lovite doar prin ricoşeu“.

Când toată lumea financiară se prăbuşea, Ion Ţiriac, cel mai cunoscut om de afaceri român, avea alte întrebări: de ce managerii români sunt de trei ori mai scumpi decât cei din vest?

„În România este foarte greu să găseşti manageri. Aceştia costă de trei ori mai mult ca la München, Paris sau Londra şi niciodată nu ştii pe cine pui la conducere. Salariile managerilor din România sunt de la x la câteva milioane de euro.“

Cred că Ion Ţiriac are aceleaşi întrebări şi în prezent.

Florin Ilie, director la ING atunci şi acum, spunea: „Nimeni nu ştie ce se va întâmpla a doua zi, cu atât mai puţin peste câteva luni. Cred că ne mai aşteaptă luni de dureri“. Nu au fost luni, au fost ani.

Producătorul american Coca-Cola a fost mai prevăzător şi tocmai atunci închidea fabrica din Oradea cu 100 de angajaţi şi se afla la a doua restructurare.

Miercuri, pe 17 septembrie 2008, ZF a început să-şi pună întrebări:

Când se va opri criza în America? (Tocmai începuse de două zile şi noi ne gândeam la finalul ei);

Ce se va întâmpla în sistemul financiar internaţional? (Tot sistemul s-a resetat, cel puţin ca iniţiative legislative şi în declaraţii, pentru că în realitate aproape că nu s-a întâmplat nimic, deşi băncile sunt mai bine capitalizate, ele sunt şi mai mari, comportând un risc şi mai mare, aproape imposibil de gestionat);

Cum va fi afectată economia reală? (Mulţi au rămas fără case, fără joburi, consumul a scăzut, cel puţin în primii ani ai crizei, vânzările s-au prăbuşit, anumite modele de business au început să cadă, cum ar fi retailul, ceea ce nu a anticipat lumea a fost apariţia populismului, iliberalismului, ca reacţie la faptul că nimeni din cei care conduceau înainte de criză nu a plătit, ci dimpotrivă, toţi erau în continuare la putere);

 Va cădea şi o mare bancă europeană? (Băncile europene care trebuia să cadă au fost salvate de propriile state „ING, Erste, Lloyds, spre exemplu);

Ce consecinţe vor fi asupra pieţei financiare din România? (S-au tăiat toate liniile de finanţare externe, băncile din România nu mai voiau să lucreze una cu cealaltă, bursa s-a prăbuşit);

Se vor scumpi şi mai mult creditele în valută? (S-au scumpit imediat la începutul crizei, dar după aceea dobânzile au început să scadă, pe măsură ce băncile centrale au dus dobânzile către zero şi au pompat lichidităţi în piaţă cu toate mâinile. Creditele s-au scumpit prin prisma faptului că a crescut cursul leu-euro);

Se va deprecia leul faţă de euro? (În toamna lui 2008, BNR a încercat să apere cursul leu-euro, care urcase la 3,7-3,8 lei, pentru că 70% din împrumuturile acordate în România erau în valută şi dacă ar fi lăsat cursul liber, ar fi fost un dezastru, pentru cei cu credite în valută, populaţie şi companii, pentru bănci, care s-ar fi umplut de credite neperformante, şi pentru stat. BNR a apărat cursul în toamnă, dar apoi l-a lăsat treptat liber pentru că nivelul de 3,7-3,8 lei pentru un euro era total nerealist. Cursul a depăşit 4 lei pentru un euro în iarnă, ceea ce a creat mari coşmaruri şi drame celor care au luat credite pentru case, pentru consum, pentru auto, atunci când cursul a fost lăsat de BNR să ajungă la aproape 3 lei pentru un euro, un nivel total nerealist şi nesustenabil. Numai împrumutul de la FMI din februarie-martie de 20 mld. euro a oprit cursul să ajungă la 5 lei pentru un euro);

Cum se vor reflecta toate aceste probleme în creşterea economică a României? (Ce a urmat a fost un dezastru, de la o creştere economică de 7% în 2008, România a aterizat la o prăbuşire economică de minus 7% în 2009, salariile au fost tăiate, ceea ce a fost o dramă petru multe familii care aveau rate de plătit la bancă, cei cu credite în franci elveţieni nu au rezistat, consumul şi construcţiile s-au prăbuşit, peste 120.000 de companii au intrat în insolvenţă).

Joi, 18 septembrie 2008, ZF titra pe prima pagină: „Gigantul AIG a fost naţionalizat. America este în haos financiar“ „AIG avea peste 800.000 de clienţi în România, cu active de 175 mil. euro (au fost multe zile în care clienţilor AIG în România nu li s-a răspuns la telefon).

Andreas Treichl, CEO al Erste de atunci şi acum, spunea: „Dorm bine în continuare, dar nu pot trece cu vederea că 1.000 de miliarde de euro s-au topit pe bursă“ (nici nu ştia ce-l aşteaptă câteva zile mai încolo, când statul austriac a intervenit de urgenţă la Erste, acordându-i un împrumut de urgenţă de câteva miliarde de euro).

În plină criză mondială, RCS&RDS, operatorul român de telecom, depunea o ofertă pentru numărul doi în telecom din Ungaria, iar Holcim voia să facă la Cluj o fabrică de la zero cu 100 mil. euro.

Vineri, pe 19 septembrie 2008, lucrurile au devenit mai dramatice, iar ZF scria pe prima pagină: „Cât va rezista România în faţa cutremurului financiar global“ (era o certitudine, nu mai era o întrebare).

Într-o Românie în care autorităţile politice şi economice nu ştiau ce să spună, nu realizau ce se întâmplă, cei mai realişti începeau să fie oamenii de afaceri români, dar era deja prea târziu. Erau mult prea îndatoraţi şi nu aveau cum să scape de credite, decât prin insolvenţă sau faliment. Insolvenţa nici nu era în vocabularul lor atunci.

Omul de afaceri George Copos declara în ZF-ul de pe 14 octombrie: „Vor fi extrem de multe falimente în perioada următoare, în toate domeniile“. Nici nu ştia câtă dreptate avea.

Florin Pogonaru, preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România atunci şi acum şi proprietarul mallului Veranda din Piaţa Obor Bucureşti (pe care l-a construit după criză), declara: „Cei care sunt mult îndatoraţi vor fi supuşi celor mai mari riscuri“. 

Luni, 22 septembrie, după un nou weekend tensionat, bursele au revenit pe plus, după ce statul american şi-a salvat sistemul financiar. Dar a fost numai un foc de paie.

Marţi, 23 septembrie, Dominic Bruynseels, preşedintele BCR, cea mai mare bancă din România, declara optimist, extrem de optimist: „Criza financiară internaţională este foarte îngrijorătoare, însă România nu riscă să fie contaminată. Atâta timp cât economia României şi băncile locale continuă să fie conduse într-un stil conservator, nu cred că vor fi probleme. Doar cei cu nevoi mari de finanţare ar putea resimţi efecte pe termen scurt prin preţuri ceva mai mari“.

Nici nu ştia ce îl aşteaptă, mai degrabă nu pe el personal, ci banca pe care o conducea. Criza în România de abia începea şi nu a fost deloc pe termen scurt, ci dimpotrivă, economia şi businessul au fost contaminate instantaneu, iar cei cu nevoi mari de finanţare s-au trezit fără finanţare bancară. BCR a adunat aproape o treime credite neperformante şi a avut nevoie de o restructurare masivă, cu o altă echipă de management după plecarea lui Bruynseels.

Acum Dominic Bruynseels este noul preşedinte executiv al Piraeus Bank.

Miercuri, 24 septembrie, ZF titra: „Guvernatorul Isărescu: Sistemul bancar rezistă crizei pentru că este solid, nu primitiv“. În primul său comentariu asupra crizei externe, şeful BNR afirma că România face faţă şocurilor foarte bine.

Într-o prelegere susţinută la Râmnicu Vâlcea, marţi, pe 24 septembrie 2008, Mugur Isărescu, care mai traversase crize cu România, a oferit publicului mult optimism, dar bazat pe trecut: „Economia a rezistat deosebit de bine multiplelor şocuri externe, creşterea economică de 8-9% este de departe cea mai puternică din UE, inflaţia a intrat pe o pantă descrescătoare şi ar putea coborî spre 6% până la sfârşitul anului, deficitul extern pare că s-a stabilizat, sistemul bancar pare să se dezvolte în ritm accelerat, iar cursul valutar pare să oscileze în limite normale pe o piaţă liberă“.

Totuşi Isărescu a ţinut să spună, fără să accentueze, că dependenţa de finanţarea externă este principalul risc. Ştia ce ştia!

Numai peste câteva luni, România a luat împrumutul de la FMI de 20 mld. euro, pentru că nu mai avea finanţare externă privată.

În timp ce România începea să simtă efectele crizei financiare, grupul Renault atingea afaceri de 3 mld. euro în România şi avea ambiţii mari pentru viitor. Pe care chiar şi le-a atins, grupul francez punând încă 2 mld. euro în plus la cifra de afaceri, ajungând în acest fel cea mai mare companie din România.

Dacă statul, condus atunci de preşe­dintele Băsescu şi premierul Tăriceanu, dacă BNR şi băncile nu au putut să salveze România, noroc cu Renault, care şi-a conti­nuat investiţiile, cu Procter & Gamble, care a ales Ploieştiul pentru o fabrică de 100 mil. dolari (ZF de pe 26 aprilie), cu Pirelli, care a mai făcut o fabrică.

Jean-Louis Ricaud, directorul general adjunct pentru ingineri şi calitate de la Renault, declara în ZF-ul de pe 19 septembrie că România va avea de beneficiat de pe urma crizei financiare mondiale, multinaţionalele urmând să investească pe plan local şi să transfere activităţi care nu mai sunt eficiente în ţările unde criza a avut un impact semnificativ.

Renault tocmai începea dezvoltarea proiectului Renault Technologie Roumanie, un proiect de 100 mil. euro.

„Deoarece banii sunt din ce în ce mai scumpi, şi noi ne vom reorganiza priorităţile şi vom căuta să transferăm activităţi în ţări competitive, aşa că această criză va ajuta România“, a spus Ricaud.

Ironia este că în ZF, pe 16 septembrie 2008, premierul Tăriceanu spunea că nu vrea ca economia României să se bazeze pe multinaţionale.

Noroc că multinaţionalele nu l-au ascultat şi au continuat să investească în România, au adus bani, au creat fabrici de la zero, au făcut angajări, au dat comenzi companiilor româneşti, salvându-le în acest fel, au majorat salariile.

Pentru ZF a fost o şansă să poată consemna tot ce s-a întâmplat atunci, astfel încât acum să poată să spună şi noilor generaţii ce s-a întâmplat.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO