Aceste comentarii au fost adresate ieri de preşedintele Comisiei Europene Jean Claude Juncker la o şedinţă a Parlamentului European lui Nigel Farage, liderul UKIP, un partid britanic populist, antiUE şi antiimigranţi care a promovat ieşirea Regatului Unit din UE. Cuvintele reflectă poziţia dură, intransigentă adoptată de unii din liderii mai puternici ai uniunii faţă de Marea Britanie după ce aceasta a ales, prin referendum, ieşirea.
Atitudinea dură a lui Juncker ar trebui să-i pună serios pe gânduri pe liderii politici „rebeli“ din Europa de Est.
Premierul maghiar Viktor Orban (dictatorul, după cum i s-a adresat în glumă cândva Juncker) este hotărât să ţină propriul referendum, unul care priveşte implementarea cotelor obligatorii de repartizare a refugiaţilor în statele membre ale UE – o provocare la adresa politicilor UE. Orban, autoproclamat apărător al valorilor europene creştine, a luat decizia de a organiza acest referendum în vremurile când grupul eurosceptic Vişegrad avea un aliat puternic în UE, Marea Britanie.
Economia Ungariei este dependentă de fondurile europene şi de companiile occidentale, iar acestea sunt legături puternice care, spun unii analişti, vor ţine această ţară lipită de UE.
Alţi analişti se aşteaptă la conflicte în această relaţie şi arată spre valul de euroscepticism care mătură Europa.
„Cum euroscepticismul devine din ce în ce mai proeminent, pe termen mediu, posibil într-un an sau doi, ca rezultat al întăririi partidelor anti-UE, Orban poate ajunge să aibă influenţă mai mare pe continent ca lider eurosceptic“, a explicat pentru Budapest Business Journal Edit Zgut, analist la Political Capital.
Dacă CE şi Germania îşi pierd răbdarea cu statele recalcitrante pe care le finanţează, pe Orban îl aşteaptă vremuri mai grele la Bruxelles.
Ziarista Ildikó Csuhaj de la Népszabadság, care are acces la politicienii partidului de guvernământ Fidesz, crede că după plecarea Marii Britanii, care a avut o poziţie puternic antirusească, lui Orban îi va fi mai uşor să convingă alte state din UE să insiste pe retragerea sancţiunilor impuse Rusiei.
Referitor la referendumul britanic, Orban are desigur propria versiune pentru ce s-a întâmplat acolo, una care îi justifică planurile. El spune că referendumul despre Brexit a fost în mare parte rezultatul crizei refugiaţilor cu care se confruntă UE. Politicianul maghiar susţine că poporul britanic s-a revoltat contra Bruxellesului deoarece UE nu reuşeşte să facă faţă acestei crize. Astfel, sugerează Orban, britanicii au pedepsit Bruxellesul pentru incompetenţa sa, scrie Hungarian Spectrum. Însă aşa cum demonstrează recentele atacuri contra imigranţilor polonezi din Marea Britanie de după referendum, pe britanici îi îngrijorează, printre altele, şi „migranţii economici“ veniţi acolo în ultimii ani din estul Europei, inclusiv din Ungaria.
Polonia, cea mai mare economie est-europeană şi parte a grupului Vişegrad, se implică puternic în dezbaterile post-Brexit şi cere un nou tratat UE care să transfere puterea de la Comisia Europeană la statele membre. De asemenea, noii lideri politici conservatori de la Varşovia îi cer demisia lui Juncker şi lui Donald Tusk, preşedintele Consiliului European, potrivit EUobserver. Tusk, fost premier al Poloniei, se bucură de mare simpatie la Bruxelles.
„Propunerile sunt chiar radicale. Ne gândim la un nou tratat european şi să dăm principala putere din UE Consiliului European, nu Comisiei“, a declarat ministrul de externe polonez Witold Waszczykowski.
El a explicat că Polonia învinovăţeşte leadershipul UE „pentru greşeli. Cel puţin o parte din leadershipul european ar trebui să suporte consecinţele, iar aceşti politicieni ar trebui să lase spaţiu de negociere şi discuţii noilor politicieni“, a mai spus Waszczykowski.
Într-un interviu pentru cotidianul Rzeczpospolita, Jaroslaw Kaczynski, conducătorul partidului Lege şi Justiţie aflat la guvernare în Polonia, a spus că euroscepticismul în creştere din ţări precum Franţa şi Olanda arată că „viziunea despre UE impusă nouă prin Tratatul de la Lisabona este un eşec“.
„Statele membre ar trebui să aibă mai multă suveranitate în Uniune. Trebuie să menţinem o Europă a statelor naţiune care colaborează între ele. Ideală ar fi crearea unei confederaţii“. Pentru Kaczynski, singurul rol care ar trebui să-i rămână Comisiei este reglementarea pieţei unice. În viziunea politicianului polonez, Parlamentul European „ar trebui compus din reprezentanţi ai parlamentelor naţionale“, iar preşedintele Consiliului European ar trebui să fie comandantul armatei UE. De asemenea, acesta ar trebui să facă eforturi pentru politici externe mai puternice în privinţa Chinei, Rusiei şi SUA.
Kaczynski a asigurat că Polonia nu va ţine propriul referendum privind apartenenţa la UE. Polonia este cel mai mare beneficiar al fondurilor europene. Liderul politic a menţionat că ar vrea un al doilea referendum britanic. Marea Britanie are printre cele mai mari contribuţii la bugetul UE.
Waszczykowski, ministrul de externe, a avertizat că o integrare mai profundă a statelor din zona euro ar crea dezbinare.
Noii lideri polonezi nu sunt singurii politicieni care i-au cerut demisia lui Juncker. Preşedintele estonian Toomas Ilves a declarat că purtarea lui Juncker a fost „sub orice critică“. Ministrul de externe al Cehiei Lubomír Zaorálek a spus că nu crede că şeful CE este „omul potrivit pentru acest post – cineva din UE ar trebui să se gândească la demisie“.
Ieri, premierul ceh Bohuslav Sobotka nu a mers atât de departe încât să-i ceară demisia lui Juncker, dar a sugerat că puterile Comisiei Europene ar trebui reduse, notează Reuters.
„Trebuie să schimbăm modul în care funcţionează UE şi cred că trebuie schimbat modul în care funcţionează Comisia Europeană“, a spus Sobotka.
Cehia deţine prin rotaţie preşedinţia Grupului Vişegrad, din care mai face parte Slovacia, pe lângă Ungaria şi Polonia.
Statele est-europene sunt de mult timp sceptice în privinţa lui Juncker, aminteşte Financial Times. Acestea îl suspectează pe conducătorul Comisiei că dă prioritate intereselor statelor membre vestice precum Franţa, Germania, Belgia şi Olanda şi că el insistă pe o integrare mai profundă, ceva ce Polonia nu vrea. Capitalele est-europene au fost iritate de faptul ca CE le-a impus cote de repartizare a refugiaţilor.
