Economia chineză trece prin schimbări dramatice care par să fi scăpat de sub control, iar acest lucru riscă să afecteze întreaga lume. Războiul comercial dintre SUA şi China nu face decât să agraveze problemele

Nimeni din exterior nu poate şti cu certitudine de ce economia Chinei încetineşte sau, având în vedere că statistica oficială a Beijingului nu prezintă în­cre­dere, cât de mult încetineşte, scrie The New York Times.

O slăbire a creşterii este nor­mală, având în vedere eforturile guvernului de a schimba modelul economic (descurajarea creşterii pe datorie şi exporturi şi încurajarea producţiei de calitate şi a consumului intern) şi de a evita supraîncălzirea economiei. Însă din datele disponibile unii analişti au dedus că încetinirea a scăpat de sub control.

O încetinire semnificativă ar putea avea un impact major asupra unei lumi care îşi caută motoare de creştere, asupra compa­ni­ilor care au mizat pe expansiunea continuă a Chi­nei şi asupra investitorilor internaţionali care au văzut în consumatorii chinezi o sursă constantă de câştiguri.

Ascensiunea consumatorului chinez nu s-a terminat. Însă rezultatele dezamăgitoare de pe piaţa chineză ale producătorilor şi ex­por­ta­torilor, cărora li se adaugă date sta­tistice şi sondaje - scăderea vânzărilor auto, înghe­ţarea vânzărilor de retail, încetinirea pieţei imobiliare, înăsprirea condiţiilor de pe piaţa muncii - semnalizează erodarea încrederii consumatorilor.

Guvernul chinez speră să poată face din consum o sursă de creştere economică mai importantă în condiţiile în care dependenţa ţării de proiecte de infrastructură finanţate de guvern şi de industriile ineficiente precum cea a oţelului şi cimentului aduce câştiguri din ce în ce mai mici.

În economiile mai avansate, cum este cea a SUA, cheltuielile consumatorilor con­tri­buie cu două treimi sau chiar mai mult la PIB. În China, ponderea consumului a urcat de la 35% în urmă cu zece ani, dar încă nu a ajuns la 60% din PIB, scrie pentru CNN Arthur Dong, profesor de strategie şi econo­mie la McDonough School of Business. Acest lucru arată o economie dezechilibrată care pune accent pe exporturi şi investiţii, nesustenabile pe termen lung.

În ultimii ani, Beijingul a întins o plasă de siguranţă socială uriaşă, cu facilităţi fiscale şi alte stimulente, pentru a-i face pe oameni să cheltuiască mai mult din banii lor pe „deliciile“ clasei de mijloc.

„Economia Chinei a ajuns la un punct de cotitură. Timp de un deceniu au sprintat dopaţi cu datorie. Este dificil să îndepărtezi corabia de industrie pentru a o orienta spre consumatori în aceste ape neprietenoase“, spune Andrew Collier, analist la Orient Capital Research.

Piaţa auto chineză, cea mai mare din lu­me, s-a comprimat în perioada ianuarie-no­iem­brie 2018. Vânzările de smartphone-uri au scăzut cu 13% în trimestrul III.

Economia înregistrează cea mai slabă creş­tere de după criza financiară globală, după cum remarcă Reuters. Conflictul co­mer­cial al Chinei cu SUA are şi el efect de frână.

Un sondaj PMI (realizat în rândul managerilor de achiziţii din companii) a găsit că reducerea activităţii din sectorul manufacturier este mai abruptă decât s-a anticipat. Strategii de la gigantul bancar japonez Mizuho au publicat o listă cu motivele pentru care ce se întâmplă în China este îngrijorător nu doar pentru Beijing, ci şi pentru restul lumii, notează Business Insider. Strategii au remarcat că indicele PMI scade de câteva luni şi că este pe cale să intre în perioada în care China îşi întrerupe producţia industrială pentru a sărbători Anul Nou. „Scăderea susţinută din al doilea semestru al anului trecut, cu un declin accentuat la final de an, ar putea reprezenta simptomele unei retrageri mai ample a cererii“, notează specialiştii de la Mizuho. Ei au remarcat, de asemenea, că viteza cu care cererea se retrage este „semnificativ mai pronunţată“ raportată la anii tre­cuţi - este cea mai rapidă din 2011 încoace. Apoi, comenzile noi pentru exporturi se prăbuşesc. Aceste evoluţii nu sunt ciclice, fiind în parte o reacţie la şocul războiului co­mer­cial cu SUA, ceea ce face imposibil de prog­nozat când va fi atins punctul de minim şi când va urma revenirea. Incertitudinea în­seam­nă că slăbiciunea s-ar putea extinde din­colo de sectorul manufacturier şi chiar dincolo de China.

Banca centrală chineză asigură că avan­sul economiei este încă în limite rezonabile şi că instituţia va continua să implementeze o politică monetară prudentă fără des­fă­şu­ra­rea vreunui program de stimulare masiv.

Aşteptările sunt ca avansul PIB-ului să fi înce­tinit la 6,5% anul trecut, faţă de 6,9% în 2017. În 2010 economia a crescut cu 10,6%, iar în 2007 cu 14,2%.

Banca centrală a anunţat vineri că re­du­ce cerinţele obligatorii de rezerve de cash pentru bănci pentru a cincea oară în ultimele 12 luni pentru a creşte forţa de creditare şi a di­minua astfel riscul unei încetiniri econo­mi­ce mai puternice. Anunţul a venit la câteva ore după ce premierul Li Keqiang a spus că Beijingul va lua noi măsuri pentru a stimula economia, cum ar fi reduceri de taxe şi tarife.

Printre veştile proaste despre economia chi­neză s-a strecurat zilele trecută şi una bună. Sectorul serviciilor şi-a extins expan­siu­nea solidă în decembrie, arată un sondaj Caixin/Markit. Unul din motivele creşterii este faptul că companiile şi-au intensificat eforturile de a atrage comenzi din străi­nă­tate. Însă creşterea comenzilor totale noi a slă­bit uşor, semn al încetinirii cererii interne. Sectorul serviciilor reprezintă mai mult de jumătate din economia Chinei.

Analiştii de la Capital Economics se aşteaptă ca îngrijorările privind perspec­tivele Chinei să persiste câteva luni.

Cât despre Apple, care şi-a redus prog­no­zele de vânzări şi a creat astfel un val de te­meri privind viitorul Chinei, The Guardian scrie că problemele acestei companii nu sunt cre­ate doar de încetinirea economiei chi­ne­ze, aşa cum s-a sugerat, ci şi de preţurile mari, de concurenţă, de saturaţia din Occi­dent şi de diferenţele culturale, care au dus la cicluri de înlocuire mai lungi.