Business Internaţional

Economia slabă, dobânzile negative, cariile din sistemul bancar, toate se sparg în capul lui Mario Draghi. A plătit pe ele 1.000 mld. €

Wolfgang Schaeuble, ministrul german de finanţe: Dobânzile sunt prea mici şi reprezintă o „îngrijorare mare şi justificată“.

Wolfgang Schaeuble, ministrul german de finanţe: Dobânzile sunt prea mici şi reprezintă o „îngrijorare mare şi justificată“.

Autor: Bogdan Cojocaru

07.09.2016, 00:07 1168

În schimb, perfuziile cu bani, venite la pachet cu dobânzile negative, au dinamizat pieţele, mai ales pe cea a obligaţiunilor, şi nu neapărat în sens bun, au făcut băncile să-şi plângă de milă şi au încins imaginaţia analiştilor – se sugerează acum că BCE, pe lângă obligaţiuni, ar trebui sau va fi nevoită să cumpere acţiuni şi, în pur stil american, chiar creditele neperformante ale băncilor, poate ale celor italiene.

Creşterea economiei zonei euro a încetinit de la 0,5% în primul trimestru la 0,3% în al doilea trimestru, potrivit celor mai recente date ale Eurostat. Avansul cheltuielilor cu investiţiile a stagnat la 0,4% după ce în ultimul trimestru al anului trecut a fost de 1,4%, ceea ce scoate din nou în evidenţă una din principalele cauze care frânează revenirea zonei euro. Nivelul redus al investiţiilor paralizează economia încă de la criza financiară din 2008, ceea ce ar putea reflecta pesimismul legat de viitorul economic al uniunii monetare, scrie The Wall Street Journal. Cheltuielile cu investiţiile în SUA au crescut în fiecare an începând cu 2010, în timp ce în zona euro investiţiile cresc doar din 2014, şi într-un ritm lent.

Un alt motiv de îngrijorare sunt cheltuielile consumatorilor, care au urcat cu doar 0,2% în trimestrul încheiat în iunie. Un astfel de ritm, dacă persistă, va face dificil pentru BCE să-şi atingă ţinta de inflaţie, o ţintă care-i scapă de mai mult de trei ani. Inflaţia este practic inexistentă în zona euro.

Alte date sugerează că economia continuă să încetinească. Un indice PMI (purchasing managers index) arată că activitatea din sectorul privat a încetinit în august, în condiţiile în care creşterea sectorului de servicii din Germania, cea mai mare economie europeană, a atins minimul ultimilor trei ani.

Pe piaţa obligaţiunilor, achiziţiile BCE sunt pe cale să creeze o penurile de active pe care instituţia le poate cumpăra în funcţie de propriile reguli. De aceea, scrie Financial Times, BCE va trebui să schimbe aceste reguli – care privesc, printre altele, yieldul minim şi proporţia de obligaţiuni suverane cumpărate în raport cu capitalul băncii - pentru a-şi putea continua programul de quantitative easing lansat în urmă cu 18 luni şi care ar trebui să ajungă la 1.700 de miliarde de euro.

Citigroup estimează că în Germania, unde yieldurile obliga­ţiunilor guvernamentale cu scadenţa la 10 ani s-au dus sub pragul de 0 pentru prima dată în istorie, întreaga piaţă de obligaţiuni suverane va deveni până în noiembrie neeligibilă pentru schema de achiziţii de active a BCE.

„Există diferite calcule despre când BCE se va izbi de zid deoarece nu există date precise despre achiziţiile făcute, dar toată lumea este de acord că se apropie de limită. Iar banca nu poate încetini ritmul achiziţiilor de obligaţiuni fără să trimită pieţelor un semnal că ceva nu merge cum trebuie“, spune Aman Bansal, analist la Citi.

Analiştii îşi pun speranţe mari că BCE ar putea indica o schimbare, măcar la nivel de comunicare, în şedinţa de politică monetară de joi.

„A devenit o problemă de credibilitate. Şedinţa BCE este o ocazie pentru a comunica pieţei noi proiecţii macroeconomice şi noi intenţii“, a afirmat Franck Dixmier, analist la Allianz Global Investors.

Presiuni pe BCE şi pe preşedintele acesteia Mario Draghi nu pun doar analiştii sau jucătorii din pieţe. Ministrul german de finanţe Wolfgang Schaeuble a declarat că dobânzile sunt prea mici, reprezintă o „îngrijorare mare şi justificată“ şi că li se poate pune capăt doar prin creştere economică. Lichiditatea globală, cauzată de politicile monetare, este „îngrijorător de ridicată“, a mai spus el.

Prelungirea politicilor ultrarelaxate ale marilor bănci centrale au împins la niveluri joase record nu doar yieldurile obligaţiunilor suverane – ceea ce este bine pentru guverne pentru că se finanţează foarte ieftin -, ci şi randamentele obligaţiunilor emise de companii. Aceasta înseamnă că şi companiile se împrumută ieftin. Şi nu doar companii cu ratinguri de top, ci şi cele cu calificative din categoria junk, cu risc ridicat, dar care de obicei oferă randamente mai mari. Spre exemplu, obligaţiunile Peugeot cu scadenţa în octombrie 2016 au un randament de -0,8%. Titlurile cu scadenţa în martie 2018 au yield-ul de 0,14%. Bondurile junk ale companiilor reprezintă investiţii fierbinţi anul acesta, după cum scrie WSJ. Acum unii investitori se tem că astfel de datorii au devenit prea populare. Este adevărat că riscul de default în zona euro în ceea ce priveşte companiile cu ratinguri junk este mai scăzut decât în SUA, însă tendinţa poate duce la degradarea calităţii creditului. Apoi, preţurile mai mari (acestea evoluează invers faţă de yielduri) înseamnă că va creşte volatilitatea când (sau dacă) Rezerva Federală americană va ridica dobânzile. Analiştii de la Bank of America cred că piaţa va vedea yieldurile mai multor obligaţiuni corporate junk scufundându-se sub zero.

Cât despre băncile europene, acestea par să aibă acum mai multe în comun cu băncile puţin profitabile din Japonia decât cu titanii de pe Wall Street, care produc venituri de invidiat, avertizează analiştii de la JPMorgan. Ei sugerează că sunt slabe şansele ca băncile europene să-şi îmbunătăţească performanţele, notează FT.

O analiză a JPMorgan susţine că diferenţa dintre performanţele băncilor europene şi ale celor americane a devenit permanentă, instituţiile europene intrând alături de cele japoneze în grupul creditorilor care produc randamente mici  după marea criză.

Analiştii băncii americane au găsit că eforturile băncii centrale de a inunda sistemul cu bani ieftini prin quantitative easing s-au dovedit la fel de ineficiente în Europa şi în Japonia deoarece băncile nu au reuşit să folosească banii pentru a extinde creditarea.

Analiştii PIMCO, cândva cel mai mare fond de investiţii în obligaţiuni din lume, cred că au o soluţie pentru problemele din economia şi sistemul bancar din zona euro. Stagnarea economiei şi fragilitatea sistemului bancar pot fi remediate de BCE dacă aceasta începe să cumpere activele toxice din ţările de la periferia zonei euro, cum ar fi Italia, spune Philippe Bodereau, şeful diviziei de cercetare financiară a PIMCO.

„Este evident că BCE caută active de cumpărat. Vor rămâne fără active disponibile pentru programul de quantitative easing cândva la începutul anului viitor. Lucrul cu cel mai mare impact pe care l-ar putea face este să cumpere credite neperformante“, a explicat Bodereau.

Soluţia acestuia ar semăna cu schema Troubled Asset Relief Program (TARP) folosită în SUA în 2008 pentru achiziţionarea de active şi acţiuni cu probleme de la instituţiile financiare. Aceste achiziţii au ajutat sectorul financiar să-şi revină, scrie CNBC.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO