În ultimii ani, oncologul elveţian Christoph Renner a tratat bolnavii de cancer de sânge cu Lunsumio, un medicament nou care ajută sistemul imunitar să recunoască şi să distrugă celulele maligne. Apoi, în vara anului trecut, Renner a primit un e-mail de la Roche, producătorul Lunsumio, ce-l informa că tratamentul nu mai este disponibil în Elveţia pentru că asigurătorii de sănătate de acolo nu vor să plătească pentru el.
Situaţia se datorează regulilor introduse de preşedintele Donald Trump pentru a-i forţa pe producătorii de medicamente să-şi reducă preţurile în SUA la cel mai scăzut nivel plătit în alte ţări dezvoltate, potrivit Bloomberg Businessweek.
În Elveţia, medicamentele noi costă cu mult mai puţin decât în SUA, astfel că americanii teoretic ar trebui să beneficieze de pe urma schimbării. Problema este că în loc să reducă preţurile în SUA, companiile farma le cresc în alte ţări.
Însă Elveţia nu se arată politic dispusă să plătească mai mult, punând în pericol atât disponibilitatea medicamentelor pe plan local, cât şi rolul ţării de lider global în dezvoltarea de terapii.
Industria farma globală percepe eforturile amplificated de aducere a costurilor medicamentelor sub control drept o ameninţare existenţială. Acest lucru este adevărat în special în Elveţia, unde costurile operaţionale sunt deja printre cele mai ridicate din lume. Pe măsură ce presiunile de reducere a preţurilor se extind dinspre SUA la nivel mondial, companiile farma spun că ar putea fi forţate să-şi restrângă operaţiunile în Elveţia.
Problema legată de preţuri se adaugă la lista de obstacole cu care industria se confruntă deja. Executivii spun că activitatea de cercetare se reorientează către China. Preţurile mai mici vor erode şi mai mult marjele de profit, spun liderii. Adăugând o majorare recentă a taxelor corporate pe plan local, dezvoltarea de medicamente în Elveţia va deveni tot mai necompetitivă. Drept rezultat, numărul locurilor de muncă pierdute este în creştere.
Producătorii argumentează că pacienţii americani suportă cea mai mare parte a costurilor de inovare şi de aceea este drept ca şi alte ţări să plătească mai mult. O abordare mai echitabilă, spun aceştia, ar fi ca preţurile să fie stabilite global şi ajustate de la ţară la ţară pe baza PIB-ului şi puterii de cumpărare.
