Business Internaţional

Emmanuel Macron, preşedintele liberal al Franţei socialiste, a reînviat o instituţie care a ajutat la renaşterea ţării din cenuşa celui de-al Doilea Război Mondial: planificarea economică. Jean Pisani-Ferry, economist: Planul francez nu a fost niciodată o planificare în stil sovietic

Preşedintele Franţei Emmanuel Macron: Filozofia mea este că transformarea, modernizarea ţării, nu poate fi oprită.

Preşedintele Franţei Emmanuel Macron: Filozofia mea este că transformarea, modernizarea ţării, nu poate fi oprită.

Autor: Bogdan Cojocaru

06.09.2020, 21:23 2537

Preşedintele Emmanuel Macron a promis că va reforma economia franceză şi că va repune Franţa pe harta geopolitică a lumii. Săptămâna trecută, odată cu anunţarea unui uriaş plan de relansare economică, liderul francez, un liberal convins, a surprins o lume întreagă anunţând reinventarea...planificării economice. Este vorba de o instituţie cu însemnătate istorică cunoscută în est, dar şi în Franţa, ca „planul cincinal“.

În 1946, când Franţa se străduia să lase în urmă ororile războiului, Charles de Gaulle imagina „Planul“ pentru reconstruirea ţării, aminteşte The Economist. Centrat pe tema „Modernizare sau decadenţă“, primul plan cincinal francez identifica şase industrii de bază pe care Franţa urma să-şi clădească o economie modernă: cărbunele, energia, oţelul, transportul, agricultura mecanizată şi cimentul. 

„Modernizarea“, spunea atunci Jean Monnet, primul comisar al Planului (şi ulterior coarhitect al integrării europene), este o „stare de spirit“. Şi a avut dreptate. Pentru francezi, Planul a fost în mare parte baza pentru cei 30 de ani de prosperitate - „cei 30 de ani de glorie“ - care au urmat.

Instituţia de Birou al Planului nu a fost abolită oficial până în 2006, dar guvernul de la Paris nu a mai elaborat un plan cincinal de aproape 30 de ani. O struc-tură succesoare, cunoscută ca France Stratégie, abia dacă a menţionat cuvântul „plan“. De la mijlocul anilor ‘80, forţele liberalizării şi globalizării au transformat din ce în ce mai mult fosta instituţie şi accentul pe planificare într-o relicvă istorică ciudată. Aceasta până să apară Macron şi războiul cu pandemia.

Pe 3 septembrie, guvernul francez a anunţat învierea măreţului „Plan“. Primul comisar general al instituţiei de planificare scoase din mormântul birocraţiei va fi François Bayrou, un aliat politic al preşedintelui. Centrist veteran, el a fost ministru al educaţiei de trei ori, a fost candidat la preşedinţie, este primarul oraşului Pau şi, mai important, liderul MoDem, un partid crucial pentru Macron pentru obţinerea majorităţii în parlament. Bayrou, susţinător fidel al preşedintelui (care zilele trecute l-a descris ca fiind „un european convins şi un mare responsabil politic“), nu se va alătura guvernului, dar va raporta acestuia, notează Le Monde.

Planificarea de stat şi dorinţa de autonomie în industriile strategice au o lungă istorie în Franţa, datând în timp de la Jean-Baptiste Colbert, ministrul de finanţe al regelui Louis XIV - Regele Soare, probabil monarhul care a domnit cel mai mult într-o ţară europeană şi personaj emblematic al Erei Absolutismului (personajele lui Alexandre Dumas d’Artagnan si cei trei muşchetari au lucrat în serviciul acestui rege). 

În vremuri mai recente, în timp ce ortodoxia liberală a început să domine la nivel global, planificarea a devenit o fixaţie a dirigiştilor francezi convinşi, adesea spre dezaprobarea colegilor lor germani. Însă pandemia de COVID-19 a schimbat paradigma. Dezbaterile despre planificarea economică au depăşit scena franceză. Astfel, penuria de măşti de protecţie a pus sub semnul îndoielii înţelepciunea ultimelor decenii de a face dependentă de lanţurile de aprovizionare globale industrii care pot deveni strategice cum este cea farma. Spitalele copleşite au întărit argumentul pentru a investi mai mult în sănătatea publică. Munca la domiciliu şi teama de mulţime au resetat discuţia despre geografie şi despre ecologizarea oraşului, la fel cum închiderea frontierelor a aruncat în haos industria turistică şi cea aerospaţială.

Scopul reînvierii planificării, spune Macron, este „să redescoperim sensul termenului lung“ şi să ne asigurăm că guvernul nu înseamnă doar managementul crizelor. Spre uşurarea multora, Macron nu a readus planificarea pe cinci ani. În schimb, Bayrou va prezenta modul în care Franţa ar trebui să se pregătească pentru 2030: cum să devină o economie cu emisii reduse de carbon, cum să investească în talentul potrivit pentru piaţa muncii de mâine şi cum să consolideze industriile locale în întreaga ţară. 

„Planul francez nu a fost niciodată o planificare în stil sovietic“, spune Jean Pisani-Ferry, economist şi fost şef al France Strategie. La începuturile sale, Planul se referea într-adevăr la investiţii publice în drumuri, căi ferate, electricitate şi telecomunicaţii. Dar s-a bazat, de asemenea, masiv pe firme din sectorul privat, precum şi pe planificarea publică.

 Incertitudinile lumii post-COVID-19, susţin apărătorii noului Plan, cer o nouă gândire. Jean Castex, premierul, a făcut clar că „nu revenim la planificarea din anii ‘50. Economia este mondializată, însă, în temporalitatea sa, se reduce în mare măsură la chestiuni financiare şi de conjunctură“. Planificarea nu a devenit parte a noii ortodoxii, explică Pisani-Ferry; „Dar nu mai este un tabu.“ Rolul lui Bayrou va fi mai degrabă unul de reflecţie decât de execuţie. Bruno Le Maire, ministrul finanţelor, rămâne responsabilul cu cheltuielile publice. De aceea nu a fost o coincidenţă că premierul Castex a anunţat lansarea Planului în aceeaşi zi în care guvernul şi-a prezentat noul pachet de stimulare de 100 miliarde euro. Cheltuielile se vor întinde pe o perioadă de doi ani, două cincimi din sumă provenind din noul fond de redresare al Uniunii Europene. O parte din strategie este pe termen scurt: menţinerea afacerilor pe linia de plutire şi protejarea locurilor de muncă în timpul recesiunii profunde. Economia franceză s-a prăbuşit cu 13,8% în al doilea trimestru - mai puţin decât în Spania, dar mai mult decât în Germania „ şi se estimează că se va contracta cu 11% anul acesta. Iar Castex şi-a asumat „angajamentul absolut“ de a nu majora taxele.

Ideea este de a transforma criza într-o oportunitate de creştere şi redirecţionare a investiţiilor publice. Pe de o parte, vor exista o mulţime de măsuri ecologice (izolarea clădirilor, investiţii în energie din hidrogen şi cercetare), precum şi extinderea infrastructurii de internet de mare viteză. Pe de altă parte, Parisul va insista pe pregătirea şi formarea profesională, în special pentru tineri. Mulţumită ajutorului guvernamental, consumatorii francezi au acumulat economii în timpul măsurilor de lockdown pentru că veniturile n-au avut, în general, de suferit. Speranţa este că dacă încrederea revine, oamenii vor începe să cheltuiască.

Macron, un liberal centrist (preşedintele bogaţilor, cum l-au criticat vestele galbene), ales pe promisiunea că va „perturba“ Franţa, spune că se foloseşte de contextul actual pentru a „accelera“ transformarea imaginată de el pentru Franţa. Reformele, insistă preşedintele, vor fi reluate în cele din urmă. S-ar putea ca senzaţia de modă veche dată de Plan să fie deliberată: nu pentru că anunţă o revenire la planurile cincinale, ci pentru că îşi propune să le spună francezilor că, în pofida pandemiei, guvernul este încă în control. „Filozofia mea“, a spus Macron, făcând referire la Monnet, este că „transformarea, modernizarea ţării, nu poate fi oprită“.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO