Enrico Letta este decan al IE School of Politics şi preşedinte al Jacques Delors Institute. A fost premier al Italiei în perioada 2013-2014 şi a condus Partidul Democrat italian în perioada 2021-2023. Letta este de asemenea autor al „Much More than a Market“, un raport privitor la integrarea pieţei UE comandat de Comisia Europeană. Acesta a acordat recent un interviu Financial Times, acoperind subiecte de la costurile fragmentării la nivel de reglementare la crearea unui al 28-lea regim european, virtual.
Întrebat de ce nu a fost integrarea financiară o prioritate în momentul creării pieţei unice europene, Letta a enumerat trei motive. Mai întâi, crearea euro a absorbit atât de multă energie, încât liderii au amânat integrarea pieţelor financiare. În al doilea rând, a izbucnit criza financiară, un eveniment extrem de negativ pentru integrarea financiară. Al treilea factor a fost Brexitul, pentru că acesta a avut loc imediat după ce Comisia Europeană a lansat proiectul integrării pieţelor financiare în 2014. Ideea fusese ca Londra să fie capitala financiară.
Acestea sunt motivele pentru care în 2023 Comisia Europeană şi consiliul i-au cerut lui Letta să redacteze un raport despre integrarea pieţelor financiare. Letta a propus mai întâi o schimbare a numelui, de la „uniunea pieţelor de capital“ la „uniunea economiilor şi investiţiilor“. De ce este numele important? Pentru că în noul nume există legătura cu investiţiile, legătura dintre lumea financiară şi economia reală. Este un mod de a spune „Facem acest lucru pentru că Europa are nevoie de investiţii“, arată Letta.
Care sunt paşii către un sistem bancar cu adevărat european, în care să existe bănci campioane europene, nu doar campioane naţionale?
Fostul premier italian arată că lucrurile nu se rezumă la sectorul bancar, fiind vorba de întregul sistem financiar.
Cu privire la serviciile financiare, primul pas este de a clădi un sistem european de economii cu randamente mai bune şi cu un stimulent de a crea fonduri europene de pensii. Al doilea pas priveşte modul de a lega economiile de investiţii, pentru a încuraja utilizarea banilor celor care economisesc pentru a finanţa investiţii necesare la nivel european.
Mai există apoi problema autorităţii de supervizare, potrivit lui Enrico Letta, pentru că astăzi există cele 27 autorităţi de supervizare pe pieţele financiare. Este nevoie ca un sistem integrat să fie organizat unde cele 27 să lucreze sub conducerea autorităţii europene de supervizare, similar cu ceea ce se întâmplă cu BCE.
Ce le transmite Letta scepticilor care susţin că autorităţile naţionale de pe pieţele financiare nu vor ceda puterea autorităţilor europene? Trebuie găsit un compromis bun între cele două. Dacă avem 27 de pieţe vom fi o colonie a Wall Street-ului şi pieţei americane, susţine Letta. Propunerea acestuia şi a întregului proiect este să fim mai puternici, mai independenţi, mai integraţi, şi mai atractivi pentru capitalul ce vine din SUA.
Mai este o problemă, cea a integrării sistemelor juridice, potrivit fostului premier italian. Dacă creăm o piaţă financiară unică, avem nevoie de integrare juridică, susţine acesta. Cum poate fi realizat acest lucru? Propunerea din raport priveşte un aşa-numit al 28lea regim, un cadru juridic care să fie valabil peste tot în Europa.
Aceasta este cea mai populară propunere din raport, arată Letta. Pentru că reglementarea şi complicarea excesivă stau în calea investiţiilor. Esenţial este însă să se aplice pieţei financiare unice metoda câştigătoare cu euro. Adică stabilirea unui deadline ca moment de start pentru noua Uniune a Economiilor şi Investiţiilor.
Care este calea către un adevărat activ sigur european? Serviciile financiare, uniunea bancară, activul sigur: acestea sunt cele trei structuri, potrivit lui Letta. Activul sigur nu mai este o himeră, susţine acesta. Cu cinci, 10, 15 ani în urmă, acest lucru era imposibil.
Cum schimbă discuţiile despre de-dolarizare sau despre pierderea de către America a statutului său de refugiu felul în care arată întregul proiect? Aceasta este cealaltă parte a proiectului, explică Letta. „Euro global“ este posibil în acest context. Euro are spaţiu de a face mai mult, iar acesta este parte a aceluiaşi discurs privind autonomia şi independenţa Europei. Euro digital este de asemenea un capitol al poveştii.
Va trebui sa existe o evoluţie culturală pe lângă evoluţia instituţională, susţine Letta. Cultural, trebuie să acordăm paşapoarte europene, să considerăm că un produs european este un produs european, nu unul italian, sau belgian sau sloven.
