În fiecare an, echivalentul a 9% din PIB-ul ceh se scurge în afara ţării. Scurgerea capitalului şi salariile reduse sunt probleme interconectate care divizează continentul într-o Europă a profitorilor şi o Europă a forţei de muncă ieftine.
Aceasta este o problemă pentru Cehia. Prin această explicaţie, Lubomir Zaoralek, ministrul de externe al Cehiei, arată că Europa cu două viteze este o realitate de mult timp, mai pregnantă de când UE a înglobat fostele state comuniste est-europene. Cehia este în campanie electorală, iar una dintre cele mai fierbinţi teme de dezbatere este ieşirea ţării din grupul economiilor low-cost.
„Nu vrem să fim o astfel de economie low-cost“, spune Zaoralek, citat de Financial Times. El cere mai multă convergenţă în Europa. Integrarea mai în profunzime în jurul euro va crea disensiuni între ţările membre ale Grupului de la Vişegrad, din care face parte şi Cehia, scrie FT.
În condiţiile în care rezultatul alegerilor din Austria şi ascensiunea extremei drepte din Germania au puţine şanse de a da peste cap eforturile de integrare mai profundă în UE concentrată în jurul zonei euro promovate de preşedintele Comisiei Europene Jean-Claude Juncker şi preşedintele francez Emmanuel Macron, toate noile membre ale UE din Europa Centrală şi de Est vor fi nevoite să decidă dacă vor să fie în prima linie a unei Europe cu două viteze sau să fie lăsate în urmă.
Deciziile capitalelor est-europene ar putea provoca schimbări în alianţe, inclusiv în cadrul Grupului de la Vişegrad, pe care Ungaria vrea să-l promoveze ca un centru alternativ, regional de putere.
Guvernele polonez şi ungar, care s-au pronunţat împotriva ordinii occidentale liberale, trebuie să pună în balanţă dorinţa exprimată clar pentru o Europă mai descentralizată şi potenţiala pierdere de influenţă şi prestigiu în cazul în care ţările occidentale urmează calea integrării fără ele. Cehia şi Slovacia trebuie să decidă dacă pun pe primul plan solidaritatea regională sau intrarea în prima linie.
Unii par să se fi decis deja. Premierul slovac Robert Fico, privit mult timp ca eurosceptic, a declarat că politica sa este de „apropiere de nucleul UE, de Franţa şi Germania“. „Mă interesează foarte mult cooperarea regională, dar interesul vital al Slovaciei este UE“, a declarat acesta.
Alegerea lui Fico pare să fi fost mai uşoară din moment ce Slovacia este deja membră a zonei euro. Dincolo de Vişegrad, Croaţia şi România şi-au exprimat clar intenţia de a deveni membre ale zonei euro, Croaţia până în 2023. Bulgaria urmăreşte la rândul său integrarea în zona euro şi are de mult timp moneda, leva, ancorată de euro. Situaţia este mai complicată în cazul Cehiei, cehii având una dintre cele mai sceptice atitudini faţă de euro. Guvernul de acolo a încercat însă să lase deschisă posibilitatea unei integrări mai în profunzime. Multe vor depinde de cine va câştiga alegerile parlamentare din acest weekend. Candidatul favorit, miliardarul Andrej Babis, priveşte la rândul său euro cu scepticism.
Cel mai dificil de luat o decizie va fi pentru Ungaria şi Polonia. În mod paradoxal, populaţiile celor două ţări sunt în continuare mai pro-EU, în general, decât cele ale oricărui alt stat membru. Însă nemulţumirea anumitor părţi din societate faţă de beneficiile statutului de membru a adus la putere guverne populisto-naţionaliste. La rândul lor, autorităţile din Bruxelles au acuzat guvernele celor două ţări că încearcă să-şi consolideze poziţiile prin slăbirea statului de drept.
Unii oficiali occidentali remarcă discret că Budapesta şi Varşovia ar putea fi „parcate“ într-un viitor cerc exterior al UE. Şi totuşi, Polonia aspiră de mult timp la un rol de leadership în UE şi, precaută cu privire la ascensiunea Rusiei, se teme să nu fie lăsată la periferia alianţei occidentale.
Ungaria s-a pronunţat mai puţin direct împotriva recentei retorici integraţioniste, concentrându-şi în continuare criticile pe politica UE privind refugiaţii. Un oficial ungar declara recent pentru FT că euro este atât de fragil, încât integrarea în jurul său ar putea să nu aibă niciodată loc.
Spre deosebire de liderii polonezi, Orban a reacţionat la ameninţarea rusă întărindu-şi legăturile cu Moscova. Însă, dacă nu se va alătura iniţiativei de integrare în jurul euro, Orban şi-ar putea vedea slăbite eforturile de creştere a influenţei ţării sale pe plan internaţional.
Asta dacă, aşa cum încep să creadă cel puţin unii, obiectivul final al lui Orban nu este scoaterea ţării sale din UE.
catalina.apostoiu@zf.ro
