Fermierii europeni se vor vedea nevoiţi ori să folosească cantităţi mai mici de îngrăşăminte în pregătirea câmpurilor, ori să transfere costurile extrem de ridicate ale acestora mai departe către lanţul alimentar, scrie Bloomberg. Odată cu explozia preţurilor gazelor naturale au sărit în sus şi preţurile îngrăşămintelor chimice. Iar asupra costurilor unei părţi semnificative din produsele folosite Europa nu are niciun control. UE importă 40% din îngrăşămintele consumate.
Pentru cultivatorii de cereale de bază ca porumbul şi grâul, aceasta este pentru prima dată când se văd cu adevărat expuşi la o criză a îngrăşămintelor alimentată de criza energiei, restricţiile la export şi sancţiuni comerciale.
Costurile pentru achiziţia de îngrăşăminte chimice necesare pentru culturile sădite în iarnă sunt mai ridicate, iar acest fapt ar putea determina culturi mai restrânse în primăvară.
Deficitul de îngrăşăminte şi creşterea preţurilor sunt resimţite la nivel mondial, însă Europa este cel mai puternic afectată, fabricile de îngrăşăminte reducându-şi producţia din cauza creşterii puternice a preţurilor gazelor. Aici, preţurile se menţin la un nivel record, în timp ce America de Nord presiunile au mai scăzut.
Europa s-ar putea confrunta cu un deficit de aproximativ 9% în ceea ce priveşte necesităţile sale anuale de îngrăşăminte chimice în prima jumătate a acestui an, estimează VTB Capital.
Alimentele s-ar putea scumpi şi mai mult dacă recoltele vor avea de suferit sau preţurile materiilor prime vor creşte.
Mulţi fermieri care nu şi-au achiziţionat îngrăşămintele chimice fie aşteaptă până în ultimul minut o eventuală temperare a preţurilor, fie le vor folosi în măsură mai mică.
În Ungaria, gradul de utilizare a îngrăşămintelor pe bază de azot va scădea cu aproximativ 30% la 40%, afectând randamentul culturilor, spune Gyorgy Rask, economist în domeniul agriculturii, ce deţine ferme în această ţară. „Dacă va fi secetă la sfârşitul lunii aprilie şi mai, efectul ar putea fi şi mai devastator“.
Îngrăşămintele pe bază de azot sunt vitale pentru culturile de primăvară în Europa, fiind şi cel mai afectat tip de îngrăşăminte de criza energiei. Deficitul în S1 ar putea ajunge la 7 milioane de tone.
Piaţa îngrăşămintelor resimte şi alte ameninţări, mai mari, legate de restricţiile la export impuse de Rusia şi China, cât şi de sancţiunile impune asupra producţiei de potasă a Belarusului.
Recoltele mai mici ar reprezenta o veste proastă în plus pentru securitatea alimentară, preţurile apropiate de niveluri record la nivel mondial punând presiune pe consumatori şi alimentând inflaţia.
Cu preţurile alimentelor la nivel mondial situate la cel mai ridicat nivel din peste un deceniu, creşterea costurilor legate de îngrăşăminte nu va face decât să pună şi mai multă presiune pe accesibilitatea alimentelor, în special în economiile dependente de importuri, în timp ce bugetele guvernamentale nu vor permite acordarea de subvenţii, avertizează Frederic Neumann, de la HSBC, potrivit Reuters.
Consumul total de îngrăşăminte la nivel de UE s-a ridicat la 20 milioane de tone în 2019. Ponderea importurilor în consum a fost de 40%, potrivit fertilizerseurope.com. Ţările producătoare de îngrăşăminte sunt Germania, Spania, Polonia, Italia, România, Ungaria, Belgia, Cehia, Austria, Elveţia, Grecia, Croaţia, Franţa, Norvegia.