Pentru că este legată profund de industria germană, industria din România nu-şi va putea reveni până nu schimbă direcţia sau până când companiile germane nu-şi revin. Acelaşi lucru este valabil, în diferite măsuri, şi pentru industriile şi implicit economiile din Polonia, Ungaria şi Cehia.
Însă, de când accesul companiilor germane pe piaţa din SUA a fost restricţionat de preşedintele Donald Trump, iar companiile chinezeşti, în special cele auto, şi-au început asaltul asupra pieţelor europene, inclusiv a celei germane, cucerind teritoriul coloşilor industriali germani, şi dependenţa economică a Germaniei de Europa de Est a crescut. Este vorba în primul rând de exporturi.
Exporturile Germaniei către România s-au situat în 2015 la 12,5 miliarde de euro, potrivit datelor INS. În 2021, anul de după pandemia de COVID-19, indicatorul a fost la 19,8 miliarde de euro. Pandemia a cauzat o criză economică globală care a durat mai mulţi ani. România nu a făcut excepţie. Apoi Rusia a invadat Ucraina în 2022, provocând în Europa o criză energetică fără precedent. Toate acestea au expus vulnerabilitatea modelului economic al Germaniei, constând în producţie cu energie ieftină, date de gazele ruse, şi exporturi.
Energie scumpă înseamnă exporturi scumpe, cu competitivitate la preţ redusă. În 2022, exporturile Germaniei pe piaţa românească au urcat la 22,4 miliarde de euro. În 2023, la 23,6 miliarde de euro. Anul trecut, nivelul a fost de 23,2 miliarde de euro. Prin urmare, se poate spune că în zece ani exporturile germane s-au dublat. Iar un punct de cotitură a fost pandemia, când companiile industriale chinezeşti au pornit o expansiune internaţională fără precedent care continuă şi astăzi.
Cel mai vizibil vârf de lance sunt maşinile electrice „Made in China“. Tot în această perioadă a început şi agonia industriei auto germane, prinsă pe picior greşit de tăvălugul chinezesc. Practic, industria chinezească produce cam ce fabrică şi exportă şi companiile germane, dar mai ieftin. Iar constructorii chinezi de maşini electrice care au ajuns în Europa sunt căliţi în războiul pentru cotă de piaţă de acasă. Între timp, în China constructorii auto germani s-au lovit de un zid de beton de netrecut.
Povestea se repetă în cazul legăturii dintre Germania şi Polonia, doar că cu un pic mai mult dinamism şi dramatism. Pe scurt, valoarea anuală a exporturilor germane pe piaţa poloneză a depăşit-o anul trecut pe cea a celor către China şi Marea Britanie. Ca şi în cazul României, Germania este principala destinaţie pentru exporturile poloneze. Însă ponderea este mai mare, 25% la Polonia faţă de 20% la România (în 2025). Aşa este de două decenii, iar dependenţa economiilor est-europene faţă de Germania a devenit ceva implicit.
Însă în tot acest timp s-a acordat puţină importanţă faptului că dependenţa a devenit reciprocă, după cum remarcă Bankier.pl. Dacă în 2015 exporturile germane în Polonia nu depăşeau 60 de miliarde de dolari, în şase ani acestea au ajuns la 90 de miliarde de dolari, iar în 2025 au urcat la 113 miliarde de dolari.
Bankier.pl pune această extindere pe piaţa poloneză în paralel cu retragerea comerţului german de pe piaţa chinezească. În 2021, China a achiziţionat bunuri de 124 de miliarde de dolari din Germania. Acesta a fost vârful. Un an mai târziu, valoarea a coborât la 107 miliarde de dolari, pentru ca în 2024 să ajungă la numai
94,6 miliarde de dolari. În 2025, exporturile germane către China au scăzut la 92,2 miliarde de dolari. Bankier.pl foloseşte dolari şi nu euro pentru legăturile comerciale dintre Polonia şi Germania pentru a avea date comparabile. Site-ul de analize financiare utilizează în acest scop cifre de la Trading Economics.
Aceasta pentru că, cel mai probabil, aşa a evitat problemele legate de metodologia de calcul a indicatorilor, care diferă de la un institut de statistică la altul. Cert este că în 2025 exporturile germane către Polonia au fost cu un sfert peste cele către China, până în pandemia una dintre principalele ţinte ale companiilor din Germania. Acestea în condiţiile în care exporturile generale germane practic stagnează din 2018.
Diferenţa dintre economia poloneză şi celelalte din Europa de Est, cum ar fi România şi Ungaria, este că Polonia a reuşit să evite recesiunea de când a devenit economie de piaţă şi este mult mai diversificată. De aceea, se poate spune că Germania, ţara cu cele mai mari contribuţii la fondurile europene care impulsionează dezvoltarea statelor estice, este cea care profită de boom-ul economic polonez, dar şi de expansiunea celorlalte state est-europene.
Pe de altă parte, reorientarea Germaniei către Europa de Est, făcută şi prin intermediul fluxurilor dintre companiile multinaţionale, poate fi o oportunitate pentru firmele est-europene să urce la niveluri mai bune pe lanţurile de aprovizionare ale unor giganţi germani precum Volksvagen sau Siemens.
