Business Internaţional

Factura imensă a crizei economice şi perspectiva exploziei inegalităţilor sociale au reaprins dezbaterile despre taxarea bogaţilor. Un grup de economişti a făcut planuri pentru impozitarea celor mai mari averi la nivelul întregii UE

Şeful statului francez Emmanuel Macron este criticat ca fiind preşedintele bogaţilor. El ia în considerare reintroducerea impozitului de solidaritate pe avere, pe care tot el l-a retras. Foto: Hepta

Şeful statului francez Emmanuel Macron este criticat ca fiind preşedintele bogaţilor. El ia în considerare reintroducerea impozitului de solidaritate pe avere, pe care tot el l-a retras. Foto: Hepta

Autor: Bogdan Cojocaru

20.06.2020, 12:58 3503

În timp ce guvernele lumii pompează miliarde şi miliarde de euro, dolari sau alte monede în ecomomii pentru a le scoate din criză, se pune tot mai apăsat întrebarea la cine se va duce nota de plată de data aceasta. Criza anterioară a arătat cât de distructivă poate fi austeritatea. De asemenea, criza trecută şi cea actuală au expus o problemă de viaţă şi de moarte pentru actualul model capitalist - o distribuire din ce în ce mai inegală a veniturilor, cu consecinţe politice, sociale şi economice dramatice. În acest context, revine în forţă discuţia despre taxarea averilor mari, despre punerea la plată a celor mai bogaţi oameni. Câţiva economişti cred că este posibilă chiar şi o schemă unică pentru impozitarea milionarilor şi miliardarilor din întreaga Uniune Europeană.

„Chiar trebuie să-i taxăm pe bogaţi“, scrie progresista The Nation, una dintre cele mai vechi reviste americane, care subliniază că statul California, unul dintre cele mai bogate din SUA, avansează bine în această direcţie.

Fiecare idee mare apreciată de progresişti - inclusiv Green New Deal, Medicare pentru toţi, îngrijirea universală a copilului şi şcolarizare liceală gratuită - necesită cheltuieli masive din partea guvernului şi o structură de reglementare robustă, arată The Nation. Niciuna dintre aceste propuneri cu necesitate de implementare de urgenţă nu va fi realizată fără posibilitatea de a inversa patru decenii de austeritate distrugătoare prin majorarea taxelor pentru corporaţii şi superbogaţi. În ultimii 45 de ani, războinicii culturii dreptei şi elita corporativă s-au unit în jurul unui concept simplu care le permite să-şi îndeplinească agenda: reducerea impozitelor pentru ei înşişi şi desfiinţarea puterilor de executare ale oricărei agenţii dedicate binelui de orice fel, inclusiv drepturilor civile, educaţiei publice, mediului înconjurător şi forţei de muncă. „În loc să ne bazăm pe candidaţii prezidenţiali ca salvatori sau să revizuim la nesfârşit propuneri de politică utopică, este crucial să examinăm ce strategii, conduse de cine, câştigă şi de ce, continuă revista americană. The Nation aminteşte cât de simplă este procedura pentru ca legislativul american să reducă impozitele şi cât de complicat este să le majoreze. Unul dintre punctele cheie ale politicilor economice ale preşedintelui american Donald Trump a fost un pachet masiv de relaxare fiscală de care au beneficiat şi marile companii. Stimulul a ajutat economia să avanseze mai rapid decât altele în timpul marii încetiniri de dinainte de actuala criză. Însă când pandemia a lovit, iar afacerile s-au blocat, companiile, mari şi mici, au recurs la disponibilizări masive, cerând, în acelaşi timp, din nou bani de la stat. Acum, SUA, cea mai mare economie din lume, se confruntă cu cele mai ample turbulenţe sociale din ultima jumătate de veac. Noua criză a acutizat până la insuportabil inegalităţile.

În Franţa socialistă, condusă de un politician tânăr despre care se spune că este preşedintele bogaţilor, într-un joc politic mai bipolar ca niciodată, dezbaterea cu privire la reintroducerea impozitului de solidaritate pe avere - ISF- şi, mai larg, despre cine ar trebui să contribuie la achitarea facturii crizei, a reizbucnit cu forţe noi, scrie Le Monde. În discuţii, într-o parte sunt susţinătorii unei reporniri economice accelerate, gata de a răspunde pozitiv nevoii de a lucra mai mult sau de a reduce salariile. De cealaltă parte sunt cei care intenţionează să-i facă pe cei mai bogaţi să contribuie la plata facturii crizei la sfârşitul unei pandemii care i-a transformat în eroi pe cei din primele linii ale societăţii. Este vorba de cei care au făcut viaţa suportabilă în timpul carantinei, de la simplul gunoier la omul care aranjează produsele pe rafturile supermarketurilor şi la voluntari. Iar tocmai aceşti eroi sunt acum ameninţaţi cu pierderea veniturilor de şocul economic al pandemiei. În mijlocul dezbaterii stă preşedintele Emmanuel Macron, care a retras ISF-ul, iar acum pare că se răzgândeşte. În parlament, opoziţia de stânga intensifică tirul propunerilor de reintroducere a taxei pe averile mari sau cel puţin de creare a unei contribuţii excepţionale ţintite spre cele mai mari averi. Pe 6 mai, într-un interviu cu Le Monde, Laurent Berger, şeful confederaţiei sindicale CFDT, a susţinut „o contribuţie sporită a celor mai bogaţi, în special prin aplicarea la veniturile de capital a aceluiaşi barem ca la veniturile din muncă, la care s-ar adăuga o impunere suplimentară asupra venitului“.

Economista Esther Duflo, laureată a premiului Nobel în 2019, s-a declarat favorabilă reintroducerii ISF în Franţa, considerând o astfel de măsură ca fiind Ñrezonabilă“. Mergând mai departe, doi foşti consilieri ai candidatei democrate la preşedinţia SUA Elizabeth Warren cu privire la impozitarea celor mai bogaţi, economiştii Gabriel Zucman şi Emmanuel Saez, împreună cu economistul francez Camille Landais, propun introducerea unui impozit temporar şi progresiv pe patrimonial celor mai bogaţi 1%. Aceasta la nivelul întregii Uniuni Europene. Adică o versiune europeană a franţuzescului ISF. Scopul este gestionarea mai uşoară a imensei datorii publice pe care o va crea criza şi finanţarea cheltuielilor publice la care au fost forţate guvernele în lupta cu coronavirusul. Aceşti economişti atrag atenţia că cei mai bogaţi 1% deţin între 20% şi 25% din totalul avuţiei din Franţa, Germania, Spania şi statele scandinave. De aceea, ei propun ca noul impozit să fie aplicat averii nete (active minus datorii) cu o rată progresivă care ar depinde de mărimea activelor nete. Astfel, cu 1% vor fi impozitate averile nete de peste 2 milioane de euro, cu 2% cele mai mari de 8 milioane de euro şi cu 3% cele de peste 1 miliard de euro. Taxa de 3% ar fi aplicabilă pentru circa 330 de miliardari europeni.

Tot Le Monde notează că şi în Marea Britanie taxarea bogaţilor a redevenit o idee populară în condiţiile în care şocul economic al pandemiei va provoca „un deficit abisal“ anul acesta, iar după ani dureroşi de austritate nici nu se pune problema reînceperii reducerilor cheltuielilor bugetare. Un sondaj de opinie realizat de YouGov în luna mai arată că 61% dintre britanici susţin impozitarea averilor mai mari de 750.000 de lire sterline (850.000 de euro), în timp ce doar 14% se opun.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO