Preşedintele Băncii Centrale Europene Christine Lagarde i-a avertizat pe liderii Europei că dacă nu acţionează urgent contra şocurilor economice ale pandemiei de coronavirus, ar putea vedea repetându-se loviturile crizei financiare globale din 2008. Însă cum simţul urgenţei este ceva relativ printre politicienii UE, aşa cum a demonstrat chiar criza din 2008, BCE a devenit din nou gardianul zonei euro.
Banca centrală a zonei euro a anunţat ieri noi măsuri de stimulare economică pentru a respinge şocurile provocate de coronavirus, pachetul fiind concentrat pe furnizarea de finanţare foarte ieftină şi cu condiţii mai laxe băncilor şi pe achiziţii suplimentare de obligaţiuni the big bazooka cu care predecesorul lui Lagarde, italianul Mario Draghi, a salvat euro. Spre dezamăgirea şi în pofida presiunilor pieţelor financiare, instituţia care are rolul de a proteja euro nu a redus dobânzile, aşa cum au făcut recent Rezerva Federală americană şi Banca Angliei.
Cu dobânda de politică monetară deja la minimul record de 0% şi cu cea pentru depozite la -0,5%, de asemenea cel mai scăzut nivel din istorie, BCE a ales să nu împingă limitele şi să extindă până la sfârşitul acestui an programul de achiziţii de active cu 120 de miliarde de euro.
BCE a intervenit când economia UE este greu încercată. Încetinirii provocate de paralizia din China i se adaugă acum şocurile panicii de pe burse, din rândul consumatorilor şi efectele măsurilor dure luate de diversele autorităţi pentru limitarea răspândirii pandemiei de coronavirus. Magazine, cinematografe, restaurante închise, evenimente
populare, sportive şi comerciale anulate sau cu participarea publicului interzisă, mişcarea populaţiei restricţionată, sisteme medicale suprasolicitate, oraşe în carantină. Turismul este la limita supravieţuirii în unele dintre ţările pentru care contează cel mai mult. Companiile aeriene sunt knockout.
Companiile în general sunt dependente de datoriile ieftine cu care s-au hrănit timp de un deceniu, medicamentul prescris chiar de BCE pentru ieşirea din criza financiară şi economică din 2008 şi apoi din criza datoriilor suverane. În momente de cumpănă, companiile şi băncile cer bani şi mai ieftini.
Circa 600 de companii europene de mare risc, dar cu nume mari, de la Thissenkrupp din Germania la Telecom Italia şi Jaguar Land Rover din Marea Britanie au de rambursat datorii de aproximativ 100 de miliarde de dolari anul acesta şi anul viitor un val de datorii care se va sparge în capul acestor afaceri, după cum scrie Bloomberg. Şi Financial Times se întreabă dacă nu cumva coronavirusul va provoca o criză a datoriilor în sectorul corporate, cel global, nu doar cel european. Despre următoarea criză a datoriilor/criză financiară: în 2007-2009 au fost de vină gopodăriile supraîndatorate, ipotecile, băncile care au crescut pe datorie din SUA. De data aceasta vor fi datoriile companiilor, instituţiile de credit din afara sistemului bancar şi chiar băncile capitalizate expuse la acest colţ de piaţă, a spus profesorul de economie Nouriel Roubini.
Sectorul auto este cel mai expus la o eventuală prăbuşire a pieţei datoriilor. În ceea ce aminteşte mai degrabă de China, primul focar de coronavirus din lume, decât de Europa, grupul auto Fiat-Chrysler a avertizat că s-ar putea să închidă unele dintre uzinele pe care le are în Italia în condiţiile în care implementează măsuri extraodinare în încercarea de a împiedica răspândirea coronaviruslui pe piaţa de origine. Grupul va reduce producţia astfel încât să poată muta angajaţii care lucrează pe liniile de asamblare mai departe unul de celălalt. Fiat-Chrysler a avertizat anterior că uzinele europene s-ar putea confrunta cu lipsuri de piese de la furnizorii chinezi. Separat, Jaguar Land Rover a anunţat că aduce din China piese “în valize” cu avionul pentru a ţine fabricile britanice în funcţiune. Italia este naţiunea occidentală cea mai afectată de coronavirus. Mai multe state au suspendat zborurile şi au recomandat evitarea călătoriilor spre şi din Italia, ceea ce reprezintă o lovitură dură dată turismului din această ţară. Însă toate ţările membre ale UE sunt afectate de pandemie. Unele au închis puncte de trecere a graniţelor. SUA nu mai primeşte călători din Europa. În Germania, cea mai mare economie europeană, cancelarul Angela Merkel şi-a avertizat poporul că 60-70% dintre cetăţeni ar putea ajunge să fie infectaţi cu coronavirus. Nu există încă remediu pentru boală, dar Merkel pregăteşte un remediu economic: ar putea renunţa la obsesia Germaniei pentru un buget echilibrat.
Aceasta ar putea să însemne că Berlinul va da în sfârşit drumul la cheltuieli, aşa cum îi cer de mult timp Italia, Franţa, Fondul Monetar Internaţional şi BCE. Cei mai mulţi analişti spun că o recesiune în Italia este sigură. Economia germană a stagnat în ultimul trimestru al anului trecut, recesiunea industrială ţinând-o pe loc. Pesimismul învăluie toată economia zonei euro, pentru care se proiectează, de asemenea, recesiune. În Ungaria, o economie tipică pentru Europa de est, dependentă pentru creştere de consumul umflat artificial şi construită pe scheletul constituit din industria auto, guvernul asigură că în cel mai rău caz economia va stagna sub impactul coronavirusului. Venind după creşteri de 4-5% pe steroizi, o stagnare în economiile est-europene ar echivala cu o recesiune. Pentru BCE, situaţia este şi mai complicată. Încetinirea creşterii economice a spulberat orice speranţă că îşi va putea atinge în viitorul apropiat ţinta de inflaţie de în jur de 2%. Prăbuşirea cotaţiilor petrolului în contextul războiului preţurilor dintre Arabia Saudită şi Rusia slăbeşte şi mai mult presiunile inflaţioniste, creând presiuni pentru reducerea şi mai mult a dobânzilor de politică monetară. În acest context, toată lumea se aştepta ca BCE să decidă să acţioneze în şedinţa de politică monetară de ieri. Investitorii – adică pieţele financiare au cerut acţiuni agresive.
