Costurile de finanţare ale ţărilor cu probleme sfidează criza din zona euro şi scad, ceea ce dă la prima vedere imaginea unei atmosfere de calm şi optimism, însă aceasta este înşelătoare deoarece reflectă faptul că pieţele şi-au pierdut încrederea în capacitatea liderilor europeni de a împulsiona creşterea economică, scrie Bloomberg.
Investitorii sunt încrezători că UE nu va lăsa guvernele să ajungă în situaţia de a nu-şi mai putea plăti datoriile, dar şi descurajaţi să cumpere obligaţiuni de perspectiva unei ere de creştere economică slabă.
Yieldurile obligaţiunilor italiene şi spaniole cu scadenţa la doi ani au atins în această săptămână minimul de după cel puţin 1993, anul în care Bloomberg a început să le ţină evidenţa.
Costurile de finanţare au urcat la cote periculoase în 2011 şi 2012, când investitorii s-au temut că guvernele unor economii mari precum Spania şi Italia ar putea intra în incapacitate de plată. Dar acest risc s-a redus substanţial după ce preşedintele Băncii Centrale Europene Mario Draghi a spus că va face „tot posibilul“ pentru a apăra euro, iar instituţia pe care o conduce a implementat programe care să-i susţină angajamentul.
Preţurile mici de împrumut reprezintă veşti bune pentru Spania şi Italia, dar motivele costurilor reduse - o promisiune a BCE şi economii anemice – sunt îngrijorătoare deoarece nu reflectă forţa reală a statelor, capacitatea acestora de a creşte şi prospera, concluzionează Bloomberg.
Unii investitori sunt mai tranşanţi. „Pieţele supraestimează capacitatea BCE de a interveni în caz de necesitate“, avertizează Roberto Perotti, profesor de economie la Universitatea Bocconi din Milano. El apreciază că Italia este prea mare pentru a fi salvată chiar şi de către BCE.