Marile şi micile bănci centrale ale lumii sunt puse în faţa unei alegeri dificile: inflaţie sau încetinire economică, poate chiar recesiune. Rezerva Federală americană a ales a doua variantă. O serie de analişti cred că inflaţia prelungită este mai periculoasă decât o recesiune de scurtă durată. Să fie scăderea economică tratamentul pentru creşterile de preţuri scăpate de sub control? Dar dacă inflaţia este aici pe termen lung?
O recesiune înseamnă în teorie scăderea activităţii economice şi a consumului, adică a cererii, un motor al inflaţiei. Cererea mare şi oferta cu flexibilitate scăzută duc preţurile în sus. Perspectiva ca economiile mari şi chiar cea mondială să stagneze sau să scadă, să intre în temuta recesiune, a împins săptămâna trecută cotaţiile petrolului sub 100 de dolari pe baril pentru prima dată de la începutul invaziei ruse în Ucraina.
Pentru că este criză energetică, ţiţeiul a redevenit sângele economiei globale, iar cotaţiile influenţează puterea inflaţiei. De asemenea, au scăzut şi preţurile cuprului, un metal esenţial pentru industrie şi un barometru al stării ecomomiei mondiale. Se retrag şi cotaţiile minereului de fier în condiţiile în care economia Chinei, a doua ca mărime la nivel mondial şi un mare producător de oţel, a fost la un pas de scădere în trimestrul doi.
Analiştii de la Deutsche Bank spun că Germania, cea mai mare economie europeană, se îndreaptă rapid către recesiune. În SUA sunt discuţii despre dacă nu cumva această ţară este deja în recesiune, un rezultat al politicilor aplicate de Rezerva Federală, banca centrală, pentru a îndrepta o greşeală pe care tot ea a făcut-o, inflaţia.
Fondatorul Amazon, Jeff Bezos, şi patronul de la Tesla şi de la SpaceX, Elon Musk, spun că Fed şi guvernul sunt de vină pentru inflaţie pentru că au printat miliarde şi miliarde de dolari fără acoperie în economie. Adică sunt prea mulţi pentru cât de puţine bunuri sunt în circulaţie.
Însă o analiză a Washington Post a găsit că aceşti bani nu pot fi de vină pentru inflaţie deoarece o parte semnificativă din ei, cei daţi băncilor, au fost puşi la păstrare de instituţiile bancare chiar la Fed, iar o altă parte considerabil, stimulentele de venituri acordate cetăţenilor în timpul pandemiei, au fost puşi la saltea.
Inflaţia se datorează pur şi simplu dezechilibrului dintre cerere şi ofertă, aceasta din urmă fiind presată în jos de efectele pandemiei. Prin urmare, scumpirile pot fi controlate prin descurajarea cererii, adică prin scădere economică, rezultat la care ar duce creşterile de dobânzi agresive aplicate de Fed. În SUA, o inflaţia ca acum n-a mai fost întâlnită de 40 de ani.
Dar recesiuni au mai fost şi sunt temute deoarece de obicei distrug locuri de muncă. O idee care tot circulă prin mediul economic este că deşi riscul de scădere economică este mare, companiile americane angajează, adică creează locuri de muncă în loc să facă disponibilizări, cum ar face de obicei în astfel de situaţii. Prin urmare, recesiunea ar fi una atipică.
Însă, după cum scrie Forbes, creşte numărul de companii mari care au efectuat disponibilizări până acum în această vară. Grupul lor este dominat de companii din industria auto, din imobiliare, din sectorul financiar şi cel de criptomonede. Bloomberg scrie că inflaţia este aici pentru a rămâne şi face recesiunea inevitabilă în SUA.
Milionarii Americii îşi cresc rezervele de cash de teama că Fed nu va putea aduce sub control inflaţia şi feri economia de recesiune, arată CNBC. Un fost consilier al lui Obama spune că nici măcar recesiunea nu va îmblânzi inflaţia. El a calculat că un an cu o rată a şomajului în creştere cu şase puncte procentuale sau doi cu o creştere a şomajului de trei puncte procentuale va duce inflaţia în jos cu doar un punct procentual. Un sacrificu enorm pentru nimic. Dar alţii, şi nu doar din SUA, spun că recesiunile sunt singurul tratament pentru inflaţie. Financial Times scrie, referindu-se la economia americană, că „o recesiune este un pericol mai mic decât o inflaţie de durată“. Dar cum rămâne cu Europa? Aici, pericolul de recesiune este şi mai mare deoarece continentul se confruntă cu o criză de energie mai mare. Inflaţia bate record după record. Piaţa muncii s-ar putea să nu fie afectată sever de scăderea activităţii economice doarece multe state europene, în special est-europene, se confruntă cu penurie de forţă de muncă. Iar plasele de siguranţă socială sunt mai mari şi mai cuprinzătoare decât în SUA. BCE încă n-a acţionat în stilul Fed, sau al băncilor est-europene, cu majorări agresive de dobândă, pentru a domoli inflaţia. A ales clar să nu frâneze economiile. Germania, Franţa sau Italia cresc mai greu pentru că sunt economii uriaşe. Italia abia şi-a revenit din criza datoriilor. Cu toate acestea, scăderea economică pare inevitabilă. Dar dacă, având în vedere dezechilibrele provocate de pandemie şi de război, şi recesiunea scapă de sub control, iar inflaţia nu se mai opreşte?
