Prin îmbrăţişarea unei distrugeri creative, cea mai mare economie a Europei ar dobândi un nou suflu, scrie Tej Parikh, comentator la Financial Times pe teme economice.
Mai sunt doar două săptămâni până la alegerile din Germania. Norii s-au adunat deasupra celei mai mari economii a Europei. Scumpirea dramatică a energiei după invadarea Ucrainei de către Rusia, competiţia în creştere din partea Chinei şi acum ameninţarea cu tarife americane au vlăguit activitatea economică. Germania a înregistrat creştere negativă doi ani la rând, recăpătând în mod trist eticheta de „bolnavul Europei“.
Din acest motiv, Germania este candidata perfectă pentru o analiză contra consens, scrie Tej Parikh. Acesta a încercat să găsească motive de optimism pe termen lung pentru economia germană şi iată ce a descoperit.
Mai întâi, scrie acesta, rapoartele privind declinul industrial al Germaniei sunt exagerate. Sectorul manufacturier german este de fapt surprinzător de rezilient şi agil.
Criza energetică şi perturbările de la nivelul lanţurilor de aprovizionare de după pandemia de coronavirus au lovit puternic industria germană. Industrii mari consumatoare de energie ca cea chimică şi a metalelor s-au contractat. Însă, remarcă FMI, alte sectoare s-au adaptat „reorientându-se către produse cu valoare adăugată mai mare şi utilizând mai puţine inputuri intermediare“. Exporturile de maşini electrice au crescut cu 60% în 2023. Producţia din sectoarele electronicelor şi opticii s-a redresat de asemenea, ca şi cea de utilaje pentru aeronave.
Deşi producţia sectorului manufacturier a scăzut, valoarea adăugată a rămas constantă.
Expertiza germană în domeniul ingineriei poate fi reorientată către noi sectoare de creştere, pe plan local şi extern. Iar deşi exporturile către SUA şi China pot fi afectate de tensiunile comerciale în creştere, ţara rămâne forţa industrială dominantă din Europa.
Cererea de echipamente pentru apărare şi de tehnologii verzi este în creştere la nivelul întregului continent. Germania este specializată în ambele. Ţara deţine de asemenea o poziţie de top în rândul ţărilor dezvoltare, cu mult peste SUA şi China, în indicatorul FMI al avantajelor comparative în bunuri verzi.
Mai apoi, vastele puncte forte ale industriei germane sunt evidenţiate de piaţa sa de acţiuni. În pofida rapoartelor sumbre privitoare la economia germană, indicele Dax a performat peste toţi ceilalţi indici majori anul trecut. În decembrie, FT arăta că puterea Dax este dată de proprii Magnificent Seven ai Germaniei: SAP, Siemens, Siemens Energy, Allianz, Deutsche Telekom, Rheinmetall şi Münich Re.
Focusul acestora pe pieţele globale i-a izolat de slăbiciunea economiei locale.
Deşi concentrarea pieţei îngrijorează, aceste companii activează în domenii diferite, spre deosebire de cele din S&P 500, care, după cum a arătat-o volatilitatea recentă, este vulnerabil la corecţii.
Dacă aceste companii îşi păstrează soliditatea, investitorii au o oportunitate atractivă de cumpărare. Însă puterea sectorului corporate german trece dincolo de aceste mari grupuri. Industria sa este dominată de Mittelstand. Aceste întreprinderi private mici şi mijlocii nu se aseamănă cu companiile mai mici din SUA şi UK, sunt mai specializate şi inovatoare, fiind numite adesea „campioni ascunşi“.
Industria germană este bine poziţionată pentru crearea de valoare, fiind extrem de competitivă într-un număr de sectoare de creştere.
Industria germană generează venituri semnificative din vânzarea de bunuri şi servicii peste graniţe, ceea ce o expune într-adevăr la schimbări de cerere şi geopolitică. Însă există oportunităţi de creştere a vânzărilor către Europa, în special în apărare şi green tech.
Alegerile germane reprezintă o oportunitate pentru un refresh. Friedrich Merz, care ar putea prelua poziţia de cancelar, este aşteptat să urmărească unele reforme structurale. Iar deşi planurile acestuia ar putea fi diluate într-o coaliţie, perspectivele sunt ca chiar şi îmbunătăţiri marginale de politică să poată accelera creşterea productivităţii şi susţine agilitatea industrială.
Mai întâi, frâna îndatorării restrânge investiţiile publice fără a fi nevoie. Mai mult de jumătate dintre germani susţin reformarea limitelor de îndatorare. Ţara dispune de spaţiul fiscal pentru a creşte cheltuielile pe investiţii productive în infrastructură. Cu investiţiile publice atât de scăzute, chiar şi o relaxare uşoară a acestei frâne ar face o diferenţă vizibilă.
Există şi alte obiective care pot fi atinse uşor. Reformele recente privind autorizaţiile au alimentat o creştere rapidă a regenerabilelor, evidenţiind beneficiile reducerii birocraţiei. Există obstacole de ordin politic de depăşit pentru creşterea investiţiilor şi reducerea poverii birocraţiei. Însă chiar şi progrese mici ar avea un impact favorabil asupra creşterii.
O problemă este imigraţia. Populaţia de vârstă activă scade rapid, iar Germania duce lipsă de anumite competenţe. Iniţiativele de respecializare ar necesita noi investiţii. Ţara face însă progrese în robotică, care ar putea ajuta la eliberarea de muncitori pentru sectoare cu valoare adăugată mai mare.
Performanţele economice recente ale Germaniei sunt fără îndoială dezamăgitoare, iar lucrurile nu se vor îmbunătăţi probabil în curând. Însă rapoartele privind declinul industrial al ţării sunt exagerate, scrie comentatorul FT.
Titlurile pesimiste maschează atuurile ţării în domeniul manufacturier şi al inovaţiei. Sectorul corporate german dispune de expertiza necesară pentru a se orienta către sectoare de creştere. Clasa politică a devenit de asemenea conştientă de dezavantajele vechiului model economic. Astfel există speranţa că în timp Germania ar putea îmbrăţişa o distrugere creativă, mai ales dacă strategii săi îşi vor aduce contribuţia, concluzionează Tej Parikh.
