În 2014 investitorii au pus presiuni atât de mari pe francul elveţian încât în ianuarie 2015 banca naţională a Elveţiei nu a mai rezistat şi a dezancorat moneda de euro, lăsând-o să fluctueze liber pe piaţă. În doar câteva ore de tranzacţii haotice, francul s-a apreciat cu 30%, lovindu-i pe neaşteptate pe deţinătorii de credite în franci elveţieni din Europa de Est.
Era pe vremea inflaţiei negative şi a stagnării economice în Europa din cauza crizei datoriilor suverane. 2015 este anul în care BCE a pornit programul de quantitative easing, achiziţii de obligaţiuni însoţite de dobânzi de politică monetară la minime istorice, menit să repornească inflaţia şi economia. Sistemul bancar polonez nici până acum nu şi-a revenit din criza creditelor în franci.
Iar francul elveţian face din nou probleme. Este considerat cea mai puternică monedă din lume şi este în top de 50 de ani. Este un activ adăpost în vremuri dificile. De la începutul anului s-a apreciat cu peste 10% faţă de dolar, moneda cu cea mai mare influenţă din lume. Ca urmare, Elveţia se confruntă din nou cu inflaţie negativă. Iar guvernul american a catalogat Elveţia ca ţară care manipulează piaţa valutară.
Astfel, banca centrală elveţiană s-a văzut obligată să nege acuzaţiile Washingtonului şi să asigure că va continua să intervină pe pieţele valutare dacă va fi necesar pentru a ţine sub control inflaţia, care în luna mai a fost de -0,1%. Este pentru prima dată după 2021 când indicatorul evoluţiei preţurilor devine negativ. Ascensiunea francului a făcut să crească pariurile pe revenirea dobânzilor negative în Elveţia. Cum s-a ajuns aici? Preşedintele SUA, Donald Trump, a contribuit la această situaţie.
Trebuie spus încă că dobânzile negative nu sunt ceva neobişnuit în Elveţia. Când UE a fost lovită de un val fără precedent de inflaţie, iar în Europa de Est scumpirile depăşeau 20%, în Elveţia vârful a fost de 3,4%. Economia a trecut prin perioade deflaţioniste în perioada octombrie 2011 - octombrie 2013, din septembrie 2014 până în noiembrie 2016 şi în timpul pandemiei, între martie 2020 şi martie 2021, amintesc analiştii de la ING. Cel mai recent declin al inflaţiei s-a datorat în mare parte factorilor externi.
Francul elveţian supraenergizat a redus semnificativ preţurile bunurilor importate, care s-au ieftinit cu 2,4% în luna mai, an la an. Pentru că importurile reprezintă până la 23% din coşul de inflaţie din această ţară, ieftinirea lor a influenţat puternic inflaţia generală. În plus, s-a ieftinit şi energia la nivel global. În ceea ce priveşte francul, neliniştea provocată de politicile comerciale ale preşedintelui Trump l-a împins în sus. Blocajele cu care administraţia Trump a ameninţat comerţul global i-a forţat pe investitorii în acţiuni, în special pe cei care au pariat pe SUA, să caute refugiu şi siguranţă pe pieţele financiare europene.
„Beneficiarii“ sunt euro şi francul elveţian. Cei mai mulţi analişti consideră că impulsul căpătat de moneda unică europeană este şansa acesteia de a eroda rolul dolarului de monedă globală de rezervă şi de a deveni o alternativă la acesta. Cei mai mulţi văd ascensiunea euro ca pe un lucru bun, mai ales când BCE caută să ţină sub control inflaţia. Pentru banca centrală a Elveţiei, ascensiunea francului, creşterea cererii pentru moneda elveţiană, este un coşmar, notează CNBC.
Deflaţia nu face bine economiei, putând crea un cerc vicios în care cheltuielile scad, consumatorii aşteptând ca preţurile să ajungă şi mai jos, în care şi investiţiile scad pentru că profiturile se micşorează şi în care companiile îşi reduc cheltuielile prin disponibilizări. Banca centrală este aşteptată să acţioneze pentru frânarea aprecierii francului şi a scăderii preţurilor cu puţinele instrumente pe care le are la îndemână: reducerea dobânzilor şi intervenţii pe piaţa valutară.
În martie, instituţia a micşorat dobânda de politică monetară cu 25 de puncte de bază, la 0,25%. Pentru că inflaţia se duce în jos, următoarea acţiune va fi, probabil, o nouă scădere de 25 de puncte de bază, chiar luna aceasta. Charlotte de Montpellier, economist la ING, vede dobânda ducându-se şi mai jos. „Pe baza datelor actuale, revenirea dobânzilor negative înainte de terminarea anului pare din ce în ce mai probabilă“, a spus ea. Cât de mult va tăia dobânzile va depinde de cât de mult se apreciază francul.
Nici conducerea băncii centrale nu exclude scenariul revenirii în teritoriul dobânzilor cu minus. „Autorităţile elveţiene sunt cu siguranţă îngrijorate deoarece economia este una mică, bazată pe comerţul internaţional, iar SUA în special sunt cel mai important partener comercial, în afară de UE“, explică Lily Fang, profesor la şcoala de afaceri INSEAD. Pe piaţa valutară, banca centrală poate interveni vânzând franci şi cumpărând valută. Însă în vremuri în care Donald Trump tulbură liniştea pieţelor şi a guvernelor din întreaga lume, o astfel de măsură poate crea probleme.
În 2020, în timpul primei administraţii Trump, Trezoreria SUA a plasat Elveţia pe lista ţărilor manipulatoare de monedă, acuzând-o că a depreciat voit francul în raport cu dolarul. Banca centrală elveţiană a negat acuzaţiile. Povestea se repetă, atât doar că în 2020 ameninţarea taxelor vamale, arma comercială preferată a lui Trump, nu era atât de mare. În 2024, banca naţională a Elveţiei a cumpărat valută echivalentă cu doar un miliard de dolari, reprezentând numai 0,1% din PIB-ul ţării, potrivit Reuters.
