Costurile la care se împrumută pe termen lung cele mai mari economii ale lumii cresc de câteva luni. În cazul celor mai multe dintre ele, acestea au atins niveluri record. Este o furtună globală pe piaţa datoriilor suverane, iar cauzele sunt multiple. Implicaţiile sunt vaste. Un efect ar fi scumpirea creditului pentru oricine, de la omul de rând la companii şi guverne. Mai ales pentru guvernele care s-au îndatorat masiv în ultimii ani. Un altul este pericolul ca pe pieţele de capital creşterile cotaţiile acţiunilor să încetinească. Riscul major ar fi fisurarea bulei acţiunilor AI.
Ieri, yieldurile obligaţiunilor japoneze cu scadenţa la zece ani, referinţa pentru costurile la care se împrumută un stat, au atins cota de 3% pentru prima dată după 1996. Pe pieţele altor naţiuni puternice cu datorii mari s-au înregistrat alte recorduri. Yieldurile obligaţiunilor cu scadenţa la 30 de ani ale Marii Britanii sunt la cel mai ridicat nivel din 1998. Pentru Germania, indicatorul este mai sus ca niciodată în ultimii 15 de ani. Franţa nu este nici ea departe. Titlurile de Trezorerie pe zece ani ale SUA au urcat aproape de 4,8%, cotă nemaiatinsă din ianuarie 2025.
Chiar dacă la cea mai mare economie a lumii saltul nu este aşa spectaculos, persistenţa yieldurilor mari este îngrijorătoare având în vedere datoria ţării: a trecut recent de 40.000 de miliarde de dolari. Cheltuielile statului cu dobânzile sunt, în schimb, la un nivel record, echivalent cu 18,5% din veniturile guvernamentale federale, potrivit unor estimări.
Un indicator al Bloomberg care urmăreşte datoria guvernamentală în Grupul celor Şapte (G7, şapte economii majore industrializate) este mai sus ca niciodată după septembrie 2000.
Obligaţiunile statelor bogate, cum sunt cele din G7, sunt considerate cele mai sigure astfel de active deoarece probabilitatea ca aceste guverne să-şi plătească datoriile este foarte mare, după cum scrie The Wall Street Journal. De aceea, ce se întâmplă acum pe piaţa datoriilor este urmărit cu mare atenţie de analişti şi investitori. Unii îşi pun întrebarea dacă nu cumva guvernele au emis mai multă datorie decât pot asimila pieţele financiare.
Una din cauzele, sau mai degrabă acceleratorul, acestor valuri de vânzări masive de obligaţiuni este creşterea cotaţiilor petrolului în contextul războiului dintre SUA şi Iran pe care se pare că Washingtonul nu poate să-l stăpânească. Când preţurile energiei urcă, ducând la scumpiri generalizate în economie, investitorii în obligaţiuni cer yielduri mai mari pentru a compensa pentru inflaţia ridicată.
În actuala repriză de sell-off, statele puternic îndatorate, inclusiv SUA, au fost lovite cel mai dur. Acest lucru reflectă îngrijorările investitorilor că s-ar putea produce o spirală a datoriei, în care yieldurile mai ridicate majorează costurile refinanţării datoriilor deja existente, producând nevoia de şi mai multă datorie. Apoi, valurile obligaţiuni emise de companiile de tehnologie din SUA pentru finanţarea boomului inteligenţei artificiale împing şi ele în sus yieldurile erodând cererea pentru datorie guvernamentală.
De asemenea, băncile centrale trec la o abordare mai agresivă în combaterea inflaţiei, pe măsură ce războiul din Orientul Mijlociu se prelungeşte, iar preţurile la energie au reînceput să crească. În Europa, guvernatorul băncii centrale a Irlandei, Gabriel Makhlouf, care este şi membru în consiliul de politică monetară al BCE, a avertizat că banca centrală a zonei euro trebuie să fie pregătită să continue cu majorarea dobânzilor, poate chiar în următoarea şedinţă. În acelaşi timp, preţurile gazelor naturale de pe pieţele europene au atins maximul ultimilor trei ani.
În SUA, discursul de săptămâna trecută al preşedintelui Rezervei Federale, Kevin Warsh, a oferit investitorilor cele mai recente dovezi că şefii băncilor centrale nu cred că lupta împotriva inflaţiei s-a încheiat. Investitorii au pariat că Fed va majora ratele dobânzilor în această lună - şi că i se vor alătura alte câteva bănci centrale. Pieţele prevăd creşteri de dobânzi în următoarele săptămâni de la BCE, Banca Japoniei şi băncile centrale din Australia şi Noua Zeelandă. Dar pieţele obligaţiunilor nu aşteaptă ca băncile centrale să acţioneze.
„Situaţia din Orientul Mijlociu rămâne nerezolvată, iar preţurile petrolului cresc din nou, ceea ce înseamnă că există riscul ca inflaţia să continue să depăşească obiectivele băncilor centrale“, a spus Christopher Iggo, strateg la BNP Paribas Asset Management. „Drept urmare, băncile centrale ar putea fi nevoite să majoreze ratele dobânzilor.“ În zona euro, inflaţia a accelerat la 3,3% în august, mult peste ţinta BCE.
S-ar putea spune că scumpirea generalizată a datoriei, prin creşterea yieldurilor, va atrage atenţia politicienilor care conduc lumea. Sell-off-ul ar fi putut fi un subiect de discuţie la summitul din această săptămână al şefilor finanţelor din G-20 de la Blue Ridge Mountains, a remarcat WSJ. Însă acolo discuţiile au avut mai mult aspectul de certuri legate de comerţ şi insulte publice. Guvernanţii par să aibă alte probleme. Guvernul minoritar al Franţei este în situaţia de a putea doar cu mare dificultate să obţină aprobarea bugetului ţării. În Japonia, prim-ministrul îşi foloseşte majoritatea masivă pentru a cheltui mai mult, nu mai puţin. În Marea Britanie, guvernele se schimbă într-un ritm alarmant. În Germania, extrema dreaptă creează partidelor tradiţionale cele mai mare probleme de după ultimul război mondial.
Scott Bessent, secretarul Trezoreriei SUA, a căutat să minimalizeze creşterea yieldurilor obligaţiunilor americane, spunând că „eu nu cred că suntem în vreo situaţie dificilă.“ Alte ţări au avut creşteri mai mari ale costurilor de finanţare, a explicat el.
Unii analişti încearcă să vadă imaginea de ansamblu. Ben Kizemchuk, manager de portofoliu la Wellington-Altus Private Wealth, crede că randamentele japoneze se aliniază mai bine cu cele din SUA şi Europa. „Este mai degrabă ca o reevaluare globală a datoriei suverane“, a spus el. „Pieţele încep să îşi stabilească preţurile într-o lume în care economiile converg.“
