Războiul din Iran a crescut puternic preţurile gazelor naturale comercializate la nivel global prin blocarea exporturilor din Golf. În vestul Texasului, gazele sunt atât de abundente, încât unii producători sunt nevoiţi să plătească pentru a le fi preluate, scrie The Wall Street Journal.
Războiul şi atacurile Iranului asupra producătorilor de energie din Golf au stopat 20% din aprovizionarea globală cu GNL. Facilităţile GNL qatareze au fost afectate, iar navele nu pot trece prin strâmtoarea Ormuz din cauza ameninţărilor iraniene.
Criza a evidenţiat o divizare majoră a pieţei globale de gaze: ţările dependente de importuri din Europa şi Asia se luptă pentru resurse limitate, însă SUA, cel mai mare producător, consumator şi exportator de gaze al lumii, dispune de ample resurse, cu preţurile situându-se în apropiere de minime pe 17 luni. Însă conductele americane sunt pline, iar facilităţile de export de GNL şi-au atins capacitatea maximă, astfel încât gazele ieftine americane nu pot ajunge la cumpărătorii de peste graniţe.
SUA dispun de suficientă ofertă atât pentru a acoperi cererea internă, cât şi pentru a umple instalaţiile care răcesc gazele în formă lichidă. Totuşi, instalaţiile respective operau deja aproape de capacitatea maximă înainte de război, astfel că indiferent de cât de sus urcă preţurile gazelor, SUA nu pot transforma mai multe gaze în GNL pentru export.
Capacitatea de producţie de gaze a SUA este de aşteptat să crească în continuare pentru a acoperi cererea tot mai mare a centrelor de date şi a alimenta noile instalaţii de export de GNL. Însă capacitate suplimentară de transport ar putea fi creată peste câteva luni, în cel mai bun caz.
Firmele cel mai bine poziţionate pentru a profita de pe urma dislocărilor de preţ create la nivel global de războiul din Iran, cel puţin pe termen scurt, sunt cele cu GNL în plus de vânzare.
Pentru a înlocui livrările de gaze anulate de Qatar, firme de energie din întreaga lume au achiziţionat încărcături suplimentare de la producători americani de GNL ca Venture Global, a doua cea mai mare companie de GNL a ţării după Cheniere Energy.
Însă producătorii americani de gaze care vând către companii de GNL nu o duc la fel de bine pentru că-şi comercializează producţia la preţurile interne care, pe lângă producţia aproape record, sunt ţinute jos de cererea slabă din primăvară şi rezervele ample.
Între timp, Europa pierde livrări de GNL în favoarea Asiei, notează Euronews.
Cumpărătorii asiatici oferă preţuri mai mari pentru încărcături limitate, datele de monitorizare a navelor indicând că mai multe dintre acestea îşi schimbă direcţia la mijlocul călătoriei.
