Cu păduri dese şi câmpuri cultivate întinse, cu eoliene peste tot, micul land german Turingia, celebru pentru poezie, turism şi cârnaţi delicioşi, poate fi considerat inima verde a Germaniei. Autorităţile locale au ambiţii verzi chiar mai mari decât ale guvernului central. Industria locală are tot o orientare verde. Biomasa şi energia eoliană au ajuns să aibă cea mai mare contribuţie la producerea de electricitate.
CATL, cel mai mare producător de baterii pentru maşini electrice din lume, şi-a construit acolo prima uzină din afara Chinei, ceea a pus landul pe harta industriei europene a maşinilor electrice. Producţia a început în decembrie 2022. Guvernul local este printre primele din ţară care au introdus un program extrem de popular de subvenţionare a reparării aparatelor electrice pentru a reduce presiunile asupra resurselor naturale, mediului şi bugetelor familiilor.
Însă progresele în direcţia înverzirii sunt pentru unii alegători, mai ales pentru cei care se consideră lăsaţi în urmă, tot atâtea motive de nemulţumire. Acestea s-au văzut în rezultatele alegerilor pentru guvernul local de la sfârşitul săptămânii trecute, câştigate în premieră istorică de partidul de extremă dreapta Alianţa pentru Germania (AfD).
Victoria, o urmare naturală a ascensiunii acestui partid în ultimii 10 ani – 11% din voturi în 2014, 23% în 2019 şi 33% în 2024 – a cutremurat totuşi scena politică germană. Partidele tradiţionale s-au coalizat de urgenţă pentru a împiedica AfD să preia puterea chiar şi într-un land mărunt est-german cum este Turingia. Aceste alegeri au fost un test pe care establishmentul politic l-a picat.
Urmează altele. Iar eventuale noi victorii ale AfD sunt considerate de analişti şi oameni de afaceri deopotrivă un dezastru pentru economie şi pentru UE. De aceea este important de înţeles de unde îşi trage puterea acest partid de extremă dreapta. Fermele eoliene, deşi simbol al energiei verzi, sunt controversate. Aşa este peste tot. În Germania au fost subiect de campanie electorală în 2019.
Politicile verzi sunt contestate mai ales în ţările şi regiunile agricole, iar în Turingia în agricultură şi în industria forestrieră sunt concentrate peste 10% din locurile de muncă, faţă de 1,2% la nivel naţional. Uzinele uriaşe cum este cea a CATL, mari consumatoare de resurse, sunt de asemenea controversate, deşi sunt descrise ca dovadă a ascensiunii economice.
O investiţie similară în Ungaria a atras protestele oamenilor îngrijoraţi că fabrica le va consuma apa şi energia şi le va polua mediul. Datele economice confirmă avansul economic al Germaniei de Est, inclusiv al Turingiei. În ultimul deceniu, PIB-ul per capita regional a crescut mai rapid în est decât în vest, rata şomajului s-a retras în est şi a urcat în vest, iar salariile muncitorilor estici s-au majorat mai mult. Politicienii subliniază aceste progrese şi au insistat şi pe modernizarea infrastructurii publice, vorbind chiar şi de o „reînviere industrială“ condusă de investiţii în tehnologie înaltă.
Sunt aceeaşi situaţie şi mesaje ca în regiunile puternic dezindustrializate ale Franţei unde un alt partid de extremă dreapta, Adunarea Naţională a Marinei Le Pen, şi-a construit adevărate fortăreţe de alegători şi de unde a ieşit pentru a devasta anul acesta scena politică franceză. Înainte de alegeri, institutul economic IW a efectuat un sondaj prin care a găsit că jumătate din est-germani sunt convinşi că regiunea lor stagnează economic, scrie Reuters. De asemenea, o cincime dintre cetăţenii din est simt că au fost lăsaţi în urmă. Sunt rezultate în concordanţă cu imaginea Germaniei de est de regiune etern săracă cu toate că de la reunificare au trecut câteva decenii şi în contradicţie cu povestea spusă de datele macroeconomice.
Un motiv pentru care mesajele politicienilor din establishment se lovesc de urechi surde este că decalajul de venit şi avuţie dintre est şi vest, deşi s-a îngustat, încă nu a dispărut. Imaginea de progres este mai greu de vândut când vecinului mai bogat îi merge mai bine.
Salariile medii lunare au crescut între 2014 şi 2022 cu 735 euro în est, comparativ cu
585 euro în vest şi cum costurile mai mici ale vieţii au redus şi mai mult decalajul dintre veniturile reale. Cu toate acestea, salariul mediu brut al muncitorilor din est, de 3.013 euro pe lună, rămâne sub cel de 3.655 euro pe care îl primesc colegii din vest.
Şomajul în estul Germaniei rămâne, de asemenea, mai mare, la 7,8%, comparativ cu 5,1% în vest, chiar dacă a scăzut cu 1,7 puncte procentuale din 2013 în timp ce rata şomajului din vest a crescut cu 0,2 puncte, arată datele IW.
Decalajul din averea acumulată rămâne şi el, cu 98% din toate impozitele pe moşteniri plătite în vest, potrivit institutului economic DIW. Prin urmare, bogaţii preferă vestul. Dar şi oamenii mai puţin bogaţi. Reunificarea a facilitat un exod de populaţie dinspre est spre vest, iar centrele urbane mari vestice continuă să-i atragă pe tinerii estici.
Germania de est rămâne astfel fără resurse esenţiale pentru serviciile publice. Şcoli şi spitale se închid, nemulţumirea creşte, la fel şi sentimentul de abandon al celor rămaşi în urmă. Imigraţia este o altă problemă fierbinte – descrisă drept preocuparea numărul unu de către alegătorii din Saxonia şi Turingia într-un sondaj recent.
În timp ce recensământul din 2023 arată că străinii reprezintă 7,9% din populaţia est-germană, mai puţin de jumătate din rata din vest, atât AfD, cât şi BSW, un alt partid extremist, se opun venirii mai multor imigranţi. Extremiştii susţin că în loc să ajute la atenuarea penuriei de forţă de muncă, străinii ar crea presiuni şi mai mari pe serviciile publice. În schimb, AfD vrea extinderea pregătirii profesionale şi stimulente pentru familii pentru a creşte rata natalităţii. În altă parte în est, în Polonia şi Ungaria, astfel de stimulente sunt aplicate de mai multă vreme, dar fără efecte notabile.
