Germania a fost luată pe nepregătite, ca de altfel multă lume, de prima venire a lui Donald Trump la Casa Albă. Cu tarife şi ameninţări, acesta părea atunci să atace chiar fundaţiile modelului economic german şi prosperitatea postbelică a celei mai mari economii europene – exporturi puternice, graniţe deschise şi comerţ liber, toate acestea dezvoltate sub scutul protector al SUA.
Berlinul se pregăteşte acum pentru a doua venire a lui Donald Trump la Casa Albă. Dar de data aceasta este aproape singură printre duşmani: Franţa este în criză politică, Rusia a pornit război convenţional la graniţele UE şi unul economic contra Occidentului, iar China şi companiile chinezeşti sunt ţinute la distanţă prin politica de reducere a riscurilor.
Guvernul german a avut grijă să menţină legături diplomatice cu tabăra lui Trump prin Michael Link, un politician din cel mai mic partid din coaliţia de guvernare responsabil cu coordonarea transatlantică. El a participat ca invitat la congresul Partidului Republican al lui Trump de la Milwaukee. Tot el face parte dintr-un comitet de criză informal în care se discută despre ce ar însemna pentru Germania o victorie a lui Trump în alegerile pentru preşedinte din noiembrie din SUA şi despre cum ar trebui să reacţioneze Berlinul, după cum scrie Financial Times.
Toată lumea este de acord că o nouă preşedinţie a omului de afaceri miliardar este sinonimă cu incertitudine crescută. În primul mandat de preşedinte al lui Trump, Germania a fost sacul de box preferat al politicianului american. Prin ambasadorul său de la Berlin, Ric Grenell, considerat acum că are şanse mari să ajungă secretar de stat după votul din toamnă, Trump a criticat continuu Germania pentru dependenţa sa de energia rusească şi pentru faptul că nu alocă 2% din PIB, ţinta stabilită la NATO, pentru apărare.
„Problema este că Germania şi Europa sunt în prezent mult mai vulnerabile decât erau în 2016 deoarece Rusia nu ameninţă doar Ucraina, ci toată Europa, iar Europa este în continuare foarte dependentă de SUA în ceea ce priveşte politicile de securitate“, a afirmat la Deutsche Welle Dominik Tolksdorf, analist în Consiliul German pentru Relaţii Externe. Germania are acum de înfruntat perspectiva ca o nouă administraţie Trump să retragă o parte din garanţiile de securitate care au stat la baza siguranţei Europei de când NATO a fost creată, în 1949.
„Ne va lua ani să ne adaptăm, prin reînarmare, prin reechiparea armatelor“, a declarat pentru FT un oficial german de rang înalt. „Şi există riscul ca între timp să fim mai vulnerabili la destabilizările din partea Rusiei.“ Pentru Christoph Heusgen, consilier pe teme de politică externă pentru guvernul cancelarului Angela Merkel, care a avut direct de-a face cu Trump ca preşedinte, Germania riscă să rămână blocată într-o paralizie periculoasă dacă nu acţionează rapid. „Nu putem doar sta ca o căprioară orbită de farurile maşinii. Trebuie să ne facem temele“, spune el.
Berlinul a restartat deja strategia de apărare şi înarmare şi a început să cheltuiască mai mult în acest sens. Dar acest lucru înseamnă mai puţini bani pentru investiţii şi alte cheltuieli în condiţiile în care Germania are o frână pentru datorii inclusă în constituţia ţării. Investiţii puţine înseamnă energie puţină pentru stimularea creşterii economice. Economia germană riscă astfel să rămână pentru mai mult timp bolnavul Europei. În acest caz, multe alte economii europene, dependente de Germania, vor trebui să-şi readapteze modelele de creştere.
Între timp, încă din primăvară o agenţiei a ministerului german al economiei încearcă să calculeze impactul posibil al unor noi tarife impuse de Trump importurilor din Germania şi să reexamineze lanţurile de aprovizionare ale ţării pentru a identifica înlocuitori pentru tehnologia şi materiile prime americane.
Oficialii de top ai Germaniei s-au arătat în ultimele luni interesaţi de vecinii mai mici europeni, inclusiv de Croaţia, care are un terminal pe unde importă gaze naturale lichefiate, şi de Serbia, care se pregăteşte să devină furnizor de litiu. Unii lideri politici germani cred că o nouă administraţie Trump nu va rupe complet SUA de politicile externe ale actualului preşedinte Joe Biden, prietenul cancelarului Olaf Scholz, şi va păstra alianţele vechi ale Americii.
Însă Berlinul a fost convins până în ultima clipă că Rusia lui Putin este prietena Germaniei. Cei mai mulţi oficiali apreciază că atenţia Washingtonului se va muta de la Europa la Asia, lăsând Germania să-şi asume o responsabilitate mai mare de leader în propria regiune. Pentru Scholz ar putea fi prea mult acest rol. El este considerat un cancelar slab care are probleme în a menţine închegată chiar şi coaliţia cu care guvernează.
Alte state europene, în schimb, sunt mai bine plasate pentru a profita de a doua venire a lui Trump la Casa Albă. Prietenia preşedintelui polonez Andrzej Duda cu fostul preşedinte este binecunoscută. Cu talentul său diplomatic, premierul polonez Donald Tusk ar putea obţine pentru ţara sa un rol mai mare în apărarea flancului estic al NATO sub umbrela SUA. Polonia investeşte în apărare, ca pondere în PIB, mai mult decât oricare alt stat din UE. De asemenea, premierul Ungariei Viktor Orban a făcut orice pentru a rămâne în graţiile lui Trump.
