Compania germană de utilităţi EnBW, deţinută de stat, s-a angajat să investească un miliard de euro în construirea unor conducte pentru transportul de hidrogen curat. Acestea vor face parte dintr-o reţea mai mare, la nivel naţional, care ar trebui să devină operaţională până în 2032. Este un pas mare în implementarea strategiei Germaniei pentru dezvoltarea unei industrii a hidrogenului verde, pe care ea îl consideră energia viitorului după ce pariul pe gazele ieftine ruseşti s-a încheiat cu un dezastru economic.
Unii văd această reorientare tot un pariu, un joc de noroc. Germania nu-şi va putea produce tot hidrogenul de care va avea nevoie şi va trebui să importe, poate 50-70% din cât va consuma. Alţii văd în iniţiativele Berlinului un exemplu pentru toată lumea. Dar singură Germania nu se va descurca. EnBW şi alte companii de felul ei au planuri ambiţioase de a construi infrastructură, însă din ele lipsesc acordurile pentru conectarea Germaniei la o reţea europeană, şi aceasta incertă.
Hidrogenul verde este obţinut prin electroliza apei cu ajutorul electricităţii produse de turbinele eoliene şi panourile fotovoltaice. Aceasta înseamnă că Germania şi ţările de unde va fi importat hidrogenul vor trebui să-şi construiască nu doar instalaţii de electroliză, ci şi ferme eoliene şi solare şi conducte.
După cum arată planurile şi acordurile încheiate până acum, o bună parte din importuri vor proveni din regiunile din jurul Mării Mediterane, din Africa de Nord, iar Germania nu are deschidere la Mediterană. Hidrogenul ar ajunge la companiile germane prin statele vecine. Berlinul a prezentat săptămâna trecută strategia ţării privind importurile de hidrogen, iar de acolo reiese clar dependenţa de furnizorii externi. Grupurile de lobby din industrie au criticat-o pentru că ar ignora lipsa de proiecte credibile pentru crearea unei infrastructuri de conducte de transport. Anunţul EnBW vine în acest context.
De asemenea, scrie Bloomberg, operatorii reţelelor de gaze din Germania au cerut aprobări pentru construirea unor autostrăzi ale hidrogenului cu o lungime de aproape 10.000 de kilometri, primele conducte urmând să devină operaţionale chiar anul viitor. Autostrăzile H2 vor costa circa 20 de miliarde de euro. PwC estimează costurile totale pentru dezvoltarea unui industrii a hidrogenului în Germania la 65-80 miliarde euro până în 2030. Însă Curtea Europeană de Conturi, instituţia care supraveghează cheltuielile UE, a avertizat că planurile Uniunii în general pentru extinderea rapidă a pieţei hidrogenului verde sunt „exagerat de ambiţioase“ şi conduse mai mult de voinţă politică decât de analize pertinente.
Germania are printre cele mai îndrăzneţe planuri în misiunea de a înlocuit cărbunele, mai întâi cu gaze naturale, apoi cu hidrogen, pentru înverzirea economiei. Gazele ruseşti ieftine nu mai sunt disponibile şi au fost înlocuite, în parte, cu gaze naturale lichefiate, de asemenea importate şi mai scumpe. Sunt semne mari de îndoială că hidrogenul va fi diponibil în cantităţile de care industria germană are nevoie şi la costuri mici. Energia scumpă este una din cauzele principale ale recesiunii industriale prin care Germania trece în prezent. Berlinul spune şi mizează pe faptul că va fi unul dintre cei mai mari cumpărători de hidrogen, iar mărimea oferă avantaje în negocieri.
Guvernul german speră că greutatea anunţurilor şi intenţiilor sale va fi îndeajuns pentru a convinge companiile să finanţeze producţia de hidrogen şi infrastructura de conducte prin care combustibilul va circula nu doar pe teritoriul Germaniei, ci prin întreaga Europă. O arteră importantă va fi H2Med, autostrada hidrogenului care va lega Germania de Spania. Strategia prezentată de guvern spune că importurile şi consumul vor creşte, însă investitorii văd acolo mai degrabă estimări în loc de asigurări concrete că va exista cerere.
Ministerul economiei listează o varietate de instrumente de finanţare, precum licitaţii globale, subvenţii, contracte pe 15 ani cu industrii mari consumatoare de energie, dar nu explică în detaliu cum va ajunge hidrogenul în Germania. De hidrogen are nevoie mai ales industria grea germană, oţelării şi coloşi precum Thyssenkrupp, Salzgitter şi ArcelorMittal.
Iar de industria grea germană au nevoie statele est-europene ale căror economii depind de exporturile către Germania. Pentru planurile germane esenţială este cooperarea cu parteneri precum Italia şi Spania. Italia a anunţat că va găzdui la toamnă un summit la care va prezenta o reţea – coridorul SouthH2 - pentru transportul hidrogenului din sudul Mediteranei în nordul Europei.
Elveţia, care nu face parte din UE, ar putea fi implicată. SouthH2 va conecta Africa de Nord, Italia, Austria şi Germania. Spania intenţionează să devină producător de hidrogen verde şi a făcut zilele trecute un pas mare în această direcţie, Comisia Europeană aprobând ajutor de stat de 1,2 miliarde euro pentru construirea de fabrici de hidrogen şi dezvoltarea în cele din urmă a „văilor hidrogenului“.
