Germania s-a îndrăgostit brusc de Balcani, în căutare de căldură, frumos şi energie: nemţii sunt mari cumpărători de case în Croaţia şi Grecia şi invadează plajele acestor ţări, vor să-şi tragă conductă de gaze de la terminalul croat de GNL şi sunt interesaţi de litiul Serbiei

Departe sunt zilele când An­gela Merkel, fostul cancelar al Germaniei, era comparată cu Hitler în Grecia din cauza măsurilor de austeritate dra­co­nice pe care le impunea grecilor în schimbul rămânerii în zona euro. Unii observatori nici nu şi-au pus atunci problema ca Grecia să fie dată afară din uniunea monetară pentru că aceasta este pur şi simplu mult prea îndrăgită de turiştii germani. De fapt este atât de în­drăgită încât Germania se bate cu Marea Britanie pentru titlul de principala sursă de turişti a Greciei.

Nemţii sunt deja cei mai numeroşi străini care cumpără locuinţe în Grecia. Achiziţiile acestora s-au triplat în prima jumătate a acestui an, faţă de anul trecut, potrivit datelor Elxis, furnizor de servicii imobiliare. Com­pania a observat şi că dintre străini, germanii au cel mai mare buget pentru cumpărarea de case. Acest lucru nu pare să-i înspăimânte pe greci deoa­rece autorităţile elene îi îndeamnă pe nemţi, dar şi pe alţi europeni din nord, să fugă de preţurile mari ale energiei şi să-şi petreacă iarna în mai călduţa şi însorita Grecie.

Unii primari ai satelor de pe litoralul elen i-au chemat direct pe pensionarii ger­mani, iar aceştia au primit rapid numele de migranţi energetici. Dar Grecia este doar una dintre ţările din Balcani pentru care interesul Ger­ma­niei şi al cetăţenilor ei creşte. În unele cazuri, in­teresul a devenit mai mare din motive care ţin, vădit, de criza de energie din Europa, de revoluţia electromobilităţii căreia marii constructori auto germani trebuie să-i supravieţuiască şi de nevoia de a contracara expansiunea influenţei chineze.

Asfel, documente secrete ale guvernului de la Berlin văzute de publicaţia financiară Handelsblatt (şi destinate Comisiei Europene pentru sprijinirea iniţiativei geopolitice a UE Global Gate) arată ca Germania este intere­sată de un proiect de dezvoltare a unei mine de litiu din Serbia. Mina nu există încă, dar ză­cămintele sunt acolo şi prospecţiunile suge­rează că ţara balcanică stă pe o comoară.

Litiul este o materie primă crucială pentru bateriile maşinilor electrice. De proiect s-a ocupat de la bun început compania anglo-australiană Rio Tinto, dar acesta a fost îngheţat din considerente care ţin de protecţia mediului.

Nu sunt puţini cei care spun că motivele sunt mai degra­bă electorale deoarece poli­ticienii încep să-i obişnu­iască pe sârbi cu gândul că exploatarea va fi totuşi des­chisă. Dar cine se va ocupa de ea încă nu este clar.

Documentele sugerează că Germania şi alte state europene sprijină Rio Tinto. Guvernul sârb con­dus de preşedintele Aleksandr Vucic coche­tează în schimb cu noul cel mai bun prieten al Serbiei China şi atacă la nivel declarativ Ger­mania în problema tensiunilor din Kosovo, unde sârbii kosovari au un rol central. Berlinul îl acuză pe Vucic că încinge spiritele în Kosovo, ţară cu majoritate albaneză pe care Serbia n-o recunoaşte ca suverană.

Belgradul a sugerat chiar că va trimite trupe acolo. Cancelarul german Olaf Scholz a declarat luna aceasta clar că Germania vrea o UE mai mare, referindu-se la ţările din Balcani, şi a lăudat decizia diplomaţilor europeni de a acorda Bosniei statutul de candidat.

Însă, ca şi Kosovo, Bosnia este o ţară problemă în condiţiile în care acolo de data aceasta un lider al sârbilor bosniaci agită spiritele, cu sprijinul Belgradului şi cu binecuvântarea Moscovei.

Nu doar germanul de rând este interesat de Croaţia, ci şi guvernul de la Berlin. Recent, oficiali germani au efectuat o vizită pe insula croată Krk, de lângă portul Rijeka, unde se află singurul terminal de gaze naturale lichefiate al Croaţiei. Este o instalaţie nou-nouţă, dar devenită rapid importantă pentru securitatea energetică a regiunii în contextul războiului energetic cu Rusia.

În Bosnia, populaţia dominantă sunt bosniacii (musulmani). Serbia a fost cândva apropiată de UE, dar s-a îndepărtat odată cu ceea ce unii observatori denumesc accentuarea derivelor autoritare ale lui Vucic şi oscilarea, în funcţie de interes, între Moscova şi Beijing. China, ca ţară individuală, este anul acesta cel mai mare investitor străin al Serbiei, dar UE, în ansamblu, domină de departe în orice top. În Croaţia situaţia este mai calmă. Ţara este în UE şi în curând va fi şi în zona euro. Nemţii sunt cei mai numeroşi turişti străini care o vizitează, atraşi, ca şi în Grecia, de litoralul lung şi spectaculos şi de atmosfera mediteraneeană. Germanii sunt, de asemenea, şi străinii care cumpără cele mai multe proprietăţi imobiliare acolo. Tendinţa s-a accentuat în ultimii ani. Dar nu doar germanul de rând este interesat de Croaţia, ci şi guvernul de la Berlin. Recent, oficiali germani au efectuat o vizită pe insula croată Krk, de lângă portul Rijeka, unde se află singurul terminal de gaze naturale lichefiate al Croaţiei. Este o instalaţie nou-nouţă, dar devenită rapid importantă pentru securitatea energetică a regiunii în contextul războiului energetic cu Rusia. Guvernul croat vrea să extindă terminalul de import de GNL pentru că acesta nu mai face faţă cererii, iar Germania ar vrea o conductă prin care să aibă acces direct la el. Finanţată cu bani europeni. Croaţia nu se opune. În Bulgaria, interesul german vine tot pe partea de energie. În noiembrie, oficiali bulgari s-au întâlnit cu reprezentanţi ai companiei germane Profine Energy, care vrea să investească un miliard de euro în proiecte de energie regenerabilă acolo. Ar fi cea mai mare investiţie străină pe care Bulgaria a primit-o vreodată. Compania are planuri asemănătoare, dar de anvergură mai mică, în Serbia.