Business Internaţional

Goana nebuna dupa petrol aduce miliarde de dolari in contul companiilor de forari submarine

07.04.2008, 15:04 31

Fiul unui fost sudor, Fredriksen a devenit cel mai bogat om din Norvegia, cu o avere estimata la peste 7 miliarde de dolari (4,46 miliarde de euro). De asemenea, Fredriksen este unul dintre putinii oameni care si-au pus amprenta asupra comertului cu petrol, schimbandu-i practicile si dandu-i o noua forma, scrie The Wall Street Journal.
Fredriksen a uimit de-a dreptul companiile gigant specializate in exploatarea petrolului, capabile sa opereze pe fundul celor mai adanci oceane din lume. Cum productia este in scadere in marile bazine de exploatare petroliera precum Alaska, apele adanci din Golful Mexicului, largul coastelor Brazilei sau cele din vestul Africii au devenit cele mai atractive zone pentru companiile petroliere.
Iar acesta tendinta inseamna ca anteprenori precum Fredriksen au numai de castigat. Succesul lui Fredriksen se datoreaza tranzitiei marilor companii petroliere, ca de exemplu Shell, Exxon sau BP catre furnizorii de servicii petroliere la locul de extractie. Pe masura ce aceste companii se aventureaza tot mai mult in zone cat mai indepartate, ele devin dependente de acesti furnizori de servicii pentru a-si continua activitatile de extractie. Companiile care ofera astfel de servicii, ca de exemplu consiliere geologica si seismologica, petrolisti si experti in teste de adancime, incep sa stabileasca noile reguli intr-un joc care devine din ce in ce mai scump.
Ajutorul acordat companiilor energetice de mari dimensiuni alimenteaza insa temerile ca industria petroliera este un joc de noroc pana la urma. "Apogeul" acestui entuziasm de goana dupa petrol a facut ca pretul "aurului negru" sa creasca extrem de mult si intr-un timp relativ scurt, pretul triplandu-se din 2004 si pana in prezent. Aceasta goana dupa petrol nu se manifesta insa doar in domeniul energetic, existand un entuziasm debordant si pentru alte resurse, ca de exemplu uleiurile vegetale, faina, cupru sau alte materii prime. Aceasta stare de "necesitate voita" face ca cererea sa creasca mai repede decat oferta, fapt ce pune presiune asupra cresterii economice la nivel global.
Fredriksen a pariat inca de acum trei ani ca acest lucru se va intampla, insa pe vremea aceea multa lume l-a considerat nebun. Acum trei ani, compania condusa de Fredriksen, Seadrill, a incalcat una din legile nescrie ale industriei petroliere. Seadrill a achizitionat doua sonde de extractie submarine de mare adancime, capabile sa foreze la peste 2.300 de metri sub apa, pretul unei singure masinarii ridicandu-se la aproximativ 900 de milioane de dolari (aproximativ 580 de milioane de euro). La acea vreme insa Seadrill nu avea incheiat niciun contrat cu vreo companiei energetica de mari dimensiuni.
"Nu am avut niciodata sentimentul ca imi asum un risc prea mare", a declarat Fredriksen. "Eram absolut sigur ca vremea acestor masinarii va veni", a adaugat el.
Si intr-adevar boomul energetic a venit, insa nimeni nu stie cat va dura. Cu toate acestea, Fredriksen este de parere ca boomul va tine multi ani de acum inainte. Nivelul productiei submarine de petrol aproape ca se va dubla in perioada 2005-2010, atingand nivelul de 11 milioane de barili zilnic, potrivit estimarilor americanilor de la Energy Infromation Administration. Analistii firmei de consultanta Douglas-Westwood, sunt de parere ca pana in 2012 cheltuielile companiilor energetice pentru operatiunile marine si submarine vor creste la 25 de miliarde de dolari anual (16 miliarde de euro), aproape dublu fata de nivelul inregistrat in 2003.
Insa pana in prezent exista doar 39 de astfel de sonde capabile sa foreze la o asemenea adancime, Seadrill detinand patru dintre acestea, alte opt aflandu-se constructie. Cu toate ca exista alte companii de profil mai vechi decat Seadrill, putine detin o astfel de flota de sonde peroliere. Acest lucru ii confera lui Fredriksen un imens avantaj in fata competitorilor. Fredriksen are atat de multe comenzi pentru navele sale, incat poate sa ceara chiar si 600.000 de dolari (384.119 euro) pe zi pentru a inchiria una dintre nave. Aceleasi nave aduceau acum cinci ani un profit de doar 70.000 de dolari pe zi. Cu astfel de rate pentru inchirierea utilajelor petroliere, o noua sonda, care costa in jurul a jumatate de miliard de dolari, poate fi achizitionata in mai putin de patru ani.
Afacerea lui Fredriksen a inceput inca de prin anii '60, cand, dupa ce s-a mutat in Beirut si pentru o vreme s-a ocupat cu livrarea de petrol din Arabia Saudita si Irak catre statele occidentale, a pus bazele propriei sale afaceri ocupandu-se cu transportul de titei. "Stie cum sa transporte petrolul, si mai ales stie cand si unde", a declarat Morten Arntzen, partener de afaceri al lui Fredriksen.
In anii '80, Fredriksen a fost unul dintre putinii oameni de afaceri care s-au ocupat cu transportul de petrol iranian in perioada razboiului dintre Iran si Irak, folosindu-se de terminalul petrolier din Golful Persic, de pe insula Kharg, tinta frecventa a atacurilor cu racheta din partea armatei irakiene. Fredriksen chiar a declarat ca in acea perioada trei dintre petrolierele sale au fost tinte ale atacurilor irakiene.
In 1985, Fredriksen s-a mutat in Cipru atras de fiscalitatea redusa, precum si de reputatia locului, ca centru maritim international. "Este practic imposibil sa faci afaceri in Norvegia", declara el, facand referire la sistemul de impozitare de la acea vreme. In 1986, autoritatile norvegiene l-au acuzat pe Fredriksen de frauda, acuzatii la care ulterior au renuntat, scapand doar cu o amenda.
In 1996 Fredriksen s-a decis sa renunte la discretie, achizitionand compania maritima suedeza Frontline. In curand, operatiunile companiei suedeze s-au consolidat, devenind unul dintre principalii actori din sectorul maritim. Fredriksen detinea la acea vreme doar sapte petroliere, ajungand ca in 2001 sa detina o flota de 70 de astfel de nave. In prezent, el detine cea mai mare flota de petroliere din lume, cuprinzand 86 de nave.
La doar un an dupa ce a achizitionat Frontline, norvegianul a lansat o oferta pe preluare a ICB Shipping, o alta companie maritima suedeza, oficialii companiei fiind initial impotriva acestei tranzactii. Campania pe care Fredriksen a intreprins-o pentru achizitia companiei s-a dovedit una ostila, adoptand tactici cu care suedezii nu erau obisnuiti, publicand anunturi in ziarele locale, trimitand scrisori de amenintare membrilor consiliului director al ICB sau actionarilor companiei. "Nimeni nu mai vazuse asa ceva in Suedia, pana sa apara Fredriksen", a declarat Clarence Dybeck, directorul de la acea vreme a ICB. Dupa mai bine de doi ani de astfel de tratative, Fredriksen a pus mana pe ICB.
Intre timp insa, Fredriksen a castigat de pe urma schimbarilor din industria transportatoare de petrol, el mizand pe cresterea cererii pentru petrolierele cu cala dubla, considerate mai sigure.
Cea mai curajoasa miscare a lui a fost totusi cand a luat decizia de a se lansa in sectorul de forare. In 2003, pe masura ce pretul petrolului continua sa creasca, marile companii petroliere aveau nevoie de platforme miniere capabile sa foreze la adancimi mari. In iunie 2005, la doar o luna dupa ce Seadrill a fost lisata, Fredriksen a facut comanda pentru doua platforme de forare submersibile, prima in valoare de 394 de milioane de dolari (252 de milioane de euro), iar a doua valorand aproximativ 490 de milioane de dolari (313 milioane de euro).
"Toata lumea radea de noi cand am inceput", a declarat Fredriksen. Dupa cele doua achizitii Seadrill s-a extins masiv, achizitionand din ce in ce mai multe platforme, si alte companii de profil. Din 2005, de cand a fost listata, valoarea de piata a companiei a crescut de la 200 de milioane de dolari (128 milioane de euro), la peste 10,5 miliarde de dolari (6,72 miliarde de euro).

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO