Business Internaţional

Grecia a primit în trei decenii 200 mld. euro de la UE, mai mult decât PIB-ul ei, plus 240 mld. euro în fonduri de bailout, dar e prima ţară comunitară care intră în default

Cei care se luptă pentru bani

Galerie foto

Autor: Bogdan Cojocaru

02.07.2015, 00:06 2926
Cu toate acestea, Grecia a intrat în incapacitate de plată a unei datorii de aproximativ 1,6 miliarde de euro către FMI. Grecia este prima ţară din lumea dezvoltată care face aceasta. Unde s-au dus atâţia bani? În ceea ce priveşte fondurile UE, planificarea proastă, mana­gementul defectuos şi frauda s-ar putea să fi limitat beneficiile pentru economie. Despre fondurile de bailout, cele mai multe s-au dus pe plata datoriilor către băncile statelor la care grecii sunt acum datori. 
 

Teoria

Despre beneficiile aduse economiei greceşti de fondurile UE scriu multe analize. Spre exemplu, un studiu al Eurobank arată că impactul macroeconomic al programelor din perioada 2000-2006 (Grecia a intrat în UE în 1981, iar în zona euro în 2001) a fost semnificativ. Creşterea PIB-ului a fost în medie cu 1,6% (media la nivelul UE este de 1,2%) mai mare în fiecare an decât ar fi fost dacă Grecia nu ar fi primit fonduri UE. Efectele s-au acumulat, aducând 16% în plus la PIB. După acest criteriu, Grecia se plasa pe locul trei în UE. După 2007, efectele programelor s-au redus. În perioada 2000-2009, cheltuielile finanţate din fonduri UE s-au situat în medie la 1,22% din PIB în fiecare an, ceea ce reprezintă a doua cea mai mare contribuţie directă după cea pentru Portugalia. După 2007 contribuţiile au scăzut la 0,76% din PIB, ceea ce a adus Grecia pe locul 13 în UE. Unul din motivele scăderii este majorarea PIB-urilor regionale din Grecia, ceea ce a redus eligibilitatea ţării pentru fonduri UE în beneficiul economiilor nou intrate, mai sărace (cum este şi cazul României). Portugalia este singurul stat din vechea UE-15 ale cărei fonduri structurale au rămas stabile.

De asemenea, teoria oficială spune că în perioada de finanţare 1994 – 1999 s-a pus accent mai mult pe proiecte majore de infrastructură cu caracter naţional şi pe conectarea Greciei cu alte ţări. Prioritare au fost promovarea dezvoltării economice şi îmbunătăţirea competitivităţii, protejarea mediului şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în mediul urban. Acea perioadă a fost caracterizată de eforturile de intrare în zona euro şi de proiecte gigantice de infrastructură rutieră, feroviară, portuară, energetică, de telecomunicaţii şi de spitale.

Însă implementarea programelor s-a lovit de probleme şi disfuncţii cărora mecanismele de implementare nu le-au făcut faţă. Cu alte cuvinte, autorităţile nu au făcut faţă amplorii proiectelor.

 

Practica

Trebuie spus că UE este un spaţiu al transferurilor. Ce intră într-o ţară nu înseamnă neapărat că rămâne acolo. În cel mai recent episod al crizei datoriilor, companiile greceşti şi-au retras banii din băncile din Grecia şi i-au transferat în străinătate.   

În presă şi pe internet circulă multe poveşti despre utilizarea aberantă a fondurilor primite de greci de la UE. Una dintre cele devenite clasice în presa occidentală spune că în urmă cu câţiva ani în oraşul Larisa, capitala modestă (250.000 de locuitori) a regiunii agricole Thessaly, sunt mai multe maşini Porsche per capita decât în Londra sau New York.

În 2010, Comisia Europeană a cerut înapoi de la Grecia 132 de milioane de euro, ajutoare pentru sectorul agricol folosite incorect. Cea mai mare parte a banilor s-a dus la cultivatorii de bumbac, care au depăşit cotele stabilite de UE şi nu au fost monitorizaţi corect de autorităţi în ceea ce priveşte măsurile pentru protecţia mediului. Aceasta a fost cea mai mare sumă de pena­lizare. Pe locul doi s-a plasat Polonia. Grecia este cel mai mare producător european de bumbac, cu 80.000 de cultivatori.

Portalul elen de ştiri Kouti tis Pandoras scrie că managementul incorect, frauda şi corupţia au limitat efectele benefice pe care fondurile UE le-ar putea avea asupra economiei greceşti. Autorităţile nu au făcut niciun efort mai serios pentru a verifica modul în care fondurile au fost gestionate în ultimele decenii. 

 

Unde s-au dus banii de bailout

Doar o fracţie din fondurile de bailout de 240 miliarde euro primite de Grecia în 2010 şi 2012 au intrat în „cuferele“ guver­nu­lui pentru a amortiza şocurile provocate de criza financiară din 2008 şi pentru a finanţa programele de reforme, scrie The Guardian. Cea mai mare parte a banilor s-a dus la băncile care au împrumutat Grecia înainte de criză. Spre deosebire de cele mai multe ţări europene, care au permis deficitului bugetar să se „umfle“ semnificativ pentru a-i proteja pe pensionari şi pe cei care primesc ajutoare sociale, Grecia a  fost forţată să reducă deficitul, adică cheltuielile, cu impact imediat asupra pensiilor şi salariului minim. 

Creditorii internaţionali (BCE, FMI şi Comisia Europeană) au intervenit prima dată în primăvara anului 2010 pentru că Atena nu-şi mai permitea să finanţeze cele 310 miliarde de euro împrumutate de la diverse bănci europene cu nume răsunătoare. Doi ani mai târziu, creditorii au venit cu al doilea program de bailout axat pe o restructurare de 100 miliarde euro a datoriei avute de Grecia la creditori privaţi. Valoarea nominală a titlurilor deţinătorilor privaţi de obligaţiuni a fost atunci redusă cu 53%. Aceşti investitori au suferit pierderi şi din schimbul obligaţiunilor cu titluri financiare cu dobânzi mai mici. Prin aceste mecanisme s-a eliminat o datorie de 100 miliarde euro, încă 34 miliarde euro au fost folosite pentru plata diverselor „stimulente“ date creditorilor pentru a accepta afacerea. Aceste 34 miliarde euro au fost lipite datoriei greceşti. Fondurile private de pensii ale Greciei, care erau creditori privaţi importanţi, au suferit pierderi „groaznice“.

Apoi, 48,2 miliarde euro au fost folosite pentru salvarea băncilor greceşti, forţate să în­ghită pierderi, ceea ce le-a slăbit capa­citatea de a se proteja pe sine şi de a-i proteja pe deponenţi. Alte 140 miliarde euro au fost cheltuite pe plata datoriilor şi dobânzilor originale. Mai puţin de 10% din bani au fost folosiţi de guvern pentru reformarea economiei şi pentru protejarea societăţii. Datoria guvernului grec este acum de 320 miliarde dolari, din care 78% este către aşa-zisa troică a creditorilor internaţionali.

 

Hemoragia de creiere: ce dă Grecia la schimb

Criza financiară pune presiune pe infrastructura academică şi distruge sistemul educaţional universitar, forţând oamenii de ştiinţă, profesorii, medicii şi în general forţa de lucru cu calificare din Grecia să-şi încerce norocul în străinătate, scrie Kathimerini. Peste 100.000 de greci cu educaţie înaltă şi cu calificare ridicată, în cea mai mare parte tineri, au plecat din ţară, fie pentru că şi-au găsit acolo loc de muncă, fie pentru a-şi găsi de lucru. Alţi 30.000 de greci studiază în străinătate şi intenţionează să rămână acolo după finalizarea studiilor.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO