Business Internaţional

Guvernele trebuie să acţioneze „deştept“ pentru a supravieţui globalizării

Guvernele trebuie să acţioneze „deştept“ pentru a supravieţui globalizării

Jeffrey D. Sachs, profesor de ştiinţe economice şi directorul al Institutului Pământului la Universitatea Columbia: Guvernele ar trebui să promoveze educaţia de calitate pentru a se asigura că tinerii sunt pregătiţi să facă faţă concurenţei globale.

Autor: Bogdan Cojocaru

04.10.2011, 00:04 348

Globalizarea economiei ridică pro­vocări pe care multe gu­ver­ne ale lumii le-au ignorat sau la care nu au găsit încă răs­pun­suri, ceea ce riscă să adân­cească prăpastia dintre bogaţi şi săraci, scrie Jeffrey D. Sachs, profesor de ştiinţe economice şi director al Institutului Pământului la Uni­versitatea Columbia, pentru portalul Project Syndicate. Sachs, de asemenea, consilier al secre­tarului general al ONU, consideră că gu­vernele ar trebui să cheltuiască mai mult cu edu­caţia, pentru a îmbunătăţi competitivitatea ti­nerilor, cu infrastructura şi tehnologia.

Trăim într-o epocă în care cele mai importante forţe care influenţează economia sunt globale, nu locale, notează Sachs. Ceea ce se întâmplă în China, India sau sau în altă parte a lumii afectează chiar şi o economie mare precum cea a SUA. Fenomenul, globalizarea economică, aduce beneficii importante, printre care răspândirea tehnologiilor avansate pre­cum internetul şi telefonia mobilă. Globa­liza­rea reduce, de asemenea, considerabil sărăcia în multe economii emergente, iar din acest mo­tiv economia mondială trebuie să rămână deschisă şi interconectată.

Pe de altă parte, globalizarea a creat pro­ble­me majore care trebuie rezolvate. În primul rând, a favorizat evaziunea fiscală la scară lar­gă prin proliferarea rapidă a paradi­su­rilor fis­cale. Companiile multinaţionale au acum mai multe oportunităţi ca niciodată să ocolească legislaţiile naţionale din domeniul taxelor.

Mai mult, globalizarea a creat pierzători, cât şi câştigători. În ţările cu venituri mari, în special din SUA, Europa şi în Japonia, cel mai mare pierzător este forţa de lucru căreia îi lipseşte pregătirea necesară pentru a concura eficient cu forţa de muncă mai ieftină din ţările în curs de dezvoltare. Cel mai sever loviţi sunt muncitorii din ţările bogate care nu au studii înalte. Aceşti muncitori şi-au pierdut locurile de muncă cu miile, iar cei care au reuşit să-şi păstreze locul de muncă şi-au văzut salariile stagnând sau, mai grav, scăzând.

Globalizarea a alimentat, de asemenea, fenomenul de contaminare. Criza financiară din 2008 a început pe Wall Street Journal şi s-a răspândit rapid în întreaga lume, forţând liderii marilor economii să coopereze pentru salvarea băncilor şi sistemelor financiare. Schimbarea climei, bolile infecţioase, tero­ris­mul şi alte pericole care pot trece graniţele cu uşurinţă cer soluţii globale similare.

Globalizarea cere, în aceste condiţii, poli­tici guvernamentale "deştepte". Guvernele ar trebui să promoveze educaţia de calitate pentru a se asigura că tinerii sunt pregătiţi pentru a face faţă concurenţei globale. Guver­nele ar trebui să îmbunătăţească produc­tivitatea prin construirea de infrastructură mo­dernă şi să promoveze ştiinţa şi tehnologia. De asemenea, statele ar trebui să coopereze la nivel global pentru a controla mai bine acele părţi ale economiei, în special finanţele şi me­diul, ale căror probleme se pot propaga în alte regiuni.

Statele lumii au, în aceste vremuri, nevoie de mai mult guvern şi nu de mai puţin. Rolul guvernului trebuie, de asemenea, modernizat în linie cu provocările specifice pe care le ridică o economie mondială interconectată.

În SUA, cea mai mare economie a lumii, gu­vernul nu a reuşit să înţeleagă şi să răspundă pro­ble­melor globalizării, cu toate că feno­menul a început să influenţeze economia americană încă din anii 1970. În loc să răs­pun­dă globalizării cu mai multe cheltuieli pentru educaţie, infrastructură şi tehnologie, fostul preşedinte Ronald Reagan a câştigat voturile ale­gătorilor în 1980 promiţând să diminueze cheltuielile guvernului şi să taie taxele.

Timp de trei decenii SUA merg în direcţia greşită, reducând rolul guvernului în economie fără a promova investiţiile de care este nevoie pentru a moderniza economia şi forţa de muncă. Bogaţii au beneficiat de această politi­că pe termen scurt datorită unor scutiri ma­sive de taxe. Accesul săracilor la locuri de mun­că s-a redus însă, aşa cum s-au redus şi ser­viciile asigurate de guvern. Inegalitatea eco­no­mi­că a atins maximul de după Marea Depresiune economică din anii 1930.

Aceste trenduri au fost exacerbate de po­liticile interne. Bogaţii şi-au folosit averile pen­tru a strânge mai bine hăţurile puterii. Ei plă­tesc pentru campaniile costisitoare ale preşe­dinţilor şi politicienilor şi sunt ajutaţi, la rândul lor, de cei pe care-i sponsorizează, adesea, pe chel­tuiala societăţii. Acelaşi sindrom, în care bo­gaţii au câştigat controlul sistemului politic, a apărut în multe alte state. Reversul medaliei este că peste tot în lume au apărut semne că populaţia nu mai tolerează guvernele care dau o atenţie deosebită boga­ţi­lor, ignorând celelal­te clase sociale. Printre exem­ple se poate menţiona valul de proteste care a început cu primăvara arabă, s-a pro­pa­gat în Israel, a tul-burat Marea Britanie, iar în prezent pare să fi atins SUA.

În SUA preşedintele Barack Obama îşi mută vederile politice spre stânga. După trei ani în care administraţia sa i-a răsfăţat pe liderii ma­rilor corporaţii, a început să înţeleagă nevoia ca bogaţii să plătească impozite mai mari. Schimbarea vine însă spre finalul mandatului, iar Obama ar putea favoriza în continuare bogaţii şi Wall Street-ul în schimbul contribuţiilor acestora pentru campania electorală, Există însă o scânteie de speranţă că preşedintele va promova o politică bugetară mai corectă.

Mai multe guverne europene, inclusiv Spania, Danemarca şi Grecia, par de ase­me­nea că merg în aceeaşi direcţie. Ma­dri­dul a impus recent o nouă taxă pe averile celor cu ve­nituri mari.

Comisia Europeană a propus introducerea unei taxe pe tranzacţiile financiare prin care speră să strângă 75 de miliarde de dolari anual. CE a recunoscut, astfel, că sectorul financiar este prea puţin impozitat.

Economiile cu cel mai mare succes sunt, în pre­zent, cele din Scandinavia. Folosind taxe mai mari pentru finanţarea nivelului ridicat al serviciilor guvernamentale, aceste ţări au echi­li­brat prosperitatea ridicată cu justiţia socială şi sus­tenabilitatea în mediul înconjurător.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO