Europenii petrec mai puţin timp la muncă, iar guvernele ar vrea să-i determine să facă contrariul, măsurile analizate incluzând convingerea celor cu joburi part-time să muncească mai mult şi full-timerilor să lucreze peste program.
Însă studii sugerează că sunt necesare eforturi majore în acest sens şi că autorităţile îngrijorate de restrângerea forţei de muncă ar face mai bine să-i ajute pe cei care nu doresc un job să muncească puţin, scrie Delphine Strauss, editorialist Financial Times.
Prosperitatea în creştere este principalul motiv pentru care săptămâna de lucru s-a scurtat în timp.
Programul mediu de lucru s-a scurtat mai mult în ultimii ani pentru că mixul de persoane active s-a schimbat, mai mulţi tineri studiind, mai multe mame muncind, vârstnicii retrăgându-se treptat de pe piaţa muncii şi joburi flexibile în sectorul serviciilor înlocuind roluri în industria manufacturieră cu program lung de lucru.
Scăderea postpandemică a orelor de program este mai greu de explicat.
Banca Centrală Europeană a estimat că la sfârşitul anului 2023, angajaţii europeni lucrau în medie cu cinci ore mai puţin pe trimestru decât înainte de 2020, echivalentul pierderii a 2 milioane de muncitori full-time.
Tendinţa pare să fie una europeană. O explicaţie este că angajatorii „acumulează“ forţă de muncă. BCE crede că acesta este un factor, împreună cu o înmulţire a concediilor de boală şi creşterea rapidă a joburilor din sectorul public.
Însă Megan Greene, strateg BoE, a arătat recent că deşi există dovezi referitoare la acumularea de forţă de muncă, este de asemenea plauzibil ca „muncitorii pur şi simplu să-şi dorească un echilibru mai bun între muncă şi viaţă“.
Cercetătorii FMI care au analizat problema au ajuns la o concluzie similară. Potrivit acestora, scăderea post-Covid a numărului de ore muncite este de fapt o prelungire a tendinţei pe termen lung observantă în ultimii 20 de ani, care reflectă preferinţele muncitorilor.
Unii economişti cred însă că experienţa lockdown-urilor i-a făcut pe oameni mai dispuşi să accepte concesii privitoare la bani pentru un stil de piaţă mai puţin stresant. „O mulţime de oameni au început să acorde o atenţie sporită sănătăţii lor“, arat un economist din Frankfurt.
Schimbarea obiceiurilor oamenilor reprezintă o provocare pentru strategii europeni. Din moment ce creşterea productivităţii este slabă, aceştia se tem că scăderea numărului de ore muncite va exacerba penuriile de forţă de muncă, alimenta presiunile inflaţioniste, restrânge creşterea şi îngreuna finanţarea sistemelor de asigurări sociale.
Dacă productivitatea nu se îmbunătăţeşte, singura modalitate de impulsionare a creşterii economice este de a aduce mai mulţi oameni în forţa de muncă, îmbrăţişa imigraţia sau munci mai mult, spun strategii. Este nerealist să câştigi la fel de mult atunci când munceşti mai puţin: rezultatul ar fi un salariu mai mic la sfârşit de muncă.
Anna Gines i Fabrellas, director al Labor Studies Institute, spune însă că tinerii sunt dispuşi să accepte acest lucru, preţuind timpul liber.
Potrivit cercetătorilor de la FMI, guvernele pot şi ar trebui să facă mai multe pentru a-i ajuta pe cei care vor să muncească mai mult. Însă efectul ar fi unul limitat.
Un obiectiv mai realist, potrivit FMI, priveşte creşterea numărului total de ore muncite la nivelul economiei. Iar aceasta pare să fie abordarea mai bună, scrie editorialistul FT. Dacă angajatorii oferă cu roluri mai bune part-time şi flexibile, cei care altfel ar rămâne în afara forţei de muncă ar putea cel puţin munci puţin.
În faţa problemei penuriilor de forţă de muncă, guvernele şi companiile din Europa recurg la diverse soluţii, angajând pensionari, vârstnici şi chiar deţinuţi. Roboţii sunt şi ei un răspuns la această problemă.
