Business Internaţional

În lipsa unui compromis, summitul UE pentru buget s-a încheiat cu un eşec, dar toţi se dau câştigători. Uniunea Europeană este cel mai mare perdant

În lipsa unui compromis, summitul UE pentru buget s-a încheiat cu un eşec, dar toţi se dau câştigători. Uniunea Europeană este cel mai mare perdant

Autor: Bogdan Cojocaru

26.11.2012, 00:07 691

Discuţiile de săptămâna trecută dintre şefii de state şi de guverne din UE s-au încheiat cu eşec după ce preşedintele Consiliului European Herman Van Rompuy a aruncat prosopul în faţa alianţei celor mai bogate economii europene condusă de Germania şi Marea Britanie, care a refuzat să accepte un buget de 971 miliarde euro pentru perioada 2014-2020, scrie The Guardian. Van Rompuy a încercat compromisul propunând informal reducerea bugetului la 940 miliarde euro, dar premierul britanic David Cameron a cerut tăieri suplimentare de 50 miliarde de euro, ceea ce ar fi dus proiectul de buget aproape de propunerea iniţială a Londrei, un buget de 885,6 miliarde euro. Olanda a cerut o reducere şi mai mare, de 100 miliarde euro. Nici cancelarul german Angela Merkel nu concepea să plece de la discuţii fără să obţină tăieri în planul propus de Van Rompuy. Ea consideră însă că, cerând reduceri de 50 miliarde euro, Marea Britanie merge prea departe. Propunerea iniţială a CE prevedea un buget de 1.033 miliarde euro.

Axa Londra - Berlin contra Bruxellesului

Dar Londra a găsit aliaţi în cel puţin două state, Olanda şi Suedia. Ambele ţări, contributori neţi la bugetul UE,

s-au arătat "îngrozite" de perspectiva ieşirii Marii Britanii din UE. Ca şi aceasta, Olanda şi Suedia încearcă să-şi protejeze rabatele, adică bani care vin înapoi de la buget pentru ţările care nu beneficiază prea mult de fondurile UE, scrie The Wall Street Journal.

"Dorinţa noastră a fost ca Marea Britanie să stea legată de UE. Întotdeauna m-am opus ideii că aceasta se poate schimba, cum de altfel s-au opus şi colegii suedezi. Au fost tot felul de discuţii dacă se face bugetul fără Marea Britanie", a declarat premierul olandez Mark Rutte. În zilele care au precedat summitul, Cameron a avertizat că va bloca adoptarea bugetului dacă acesta nu respectă austeritatea impusă de unele state europene şi nu satisface interesele britanice. Marea Britanie are una dintre cele mai mari contribuţii la bugetul UE.

După terminarea summitului, Cameron a subliniat că ţara sa nu a fost izolată, în pofida hotărârii cu care şi-a apărat poziţia. "De fapt am avut aliaţi foarte puternici, în special danezi şi suedezi, în privinţa asigurării că sunt respinse majorările inacceptabile. Nu putem spune că am obţinut ceea ce am vrut, dar am oprit ceea ce ar fi fost un acord de neacceptat", a spus premierul britanic. Privind reducerile de cheltuieli, el a insistat în special pe remuneraţiile funcţionarilor din instituţiile UE, de la Comisia Europeană la Parlamentul European şi Curtea de Justiţie.

"Mai mult de 200 dintre funcţionarii UE câştigă mai mult decât mine. Bruxellesul continuă să existe ca într-un univers paralel", a spus Cameron. Poziţia lui a fost susţinută de Merkel, care, de altfel, a blocat orice tentativă de a-l izola pe premierul "recalcitrant" prevenind astfel, în calitate de mediator, tensionarea şi mai mult a discuţiilor.

Participanţii la summit au confirmat că Merkel a acţionat ca şi cum Van Rompuy şi preşedintele CE Jose Manuel Barroso, cei care au condus discuţiile, au încercat să-l izoleze pe Cameron şi să creeze un raport de forţe de 26 la 1 în care premierul britanic ar fi fost obligat să blocheze adoptarea bugetului. Un veto din partea Marii Britanii ar fi forţat liderii UE să negocieze în fiacare an un nou buget anual. Merkel a evitat acest scenariu.

Câştigătorii de pe frontul de Est

Dar eşecul summitului nu a făcut decât să scoată în evidenţă prăpastia dintre statele contributoare net şi cele sărace, care primesc mai mult decât dau. Franţa este un jucător-cheie în această luptă. Deşi ţara sa este un contributor net, preşedintele francez Francois Hollande a venit la summit hotărât să protejeze fondurile destinate agri­culturii, de care Franţa beneficiază mai mult decât oricare alt stat din UE.

Van Rompuy a propus majorarea resurselor Politicii Agricole Comune cu opt miliarde de euro, la 372 mld. euro, fapt considerat inacceptabil de Olanda.

Reducerile propuse de preşedintele Consiliului au lăsat pentru infra­structură 460 miliarde euro, iar pentru controlul graniţelor şi imigraţie 17 miliarde euro. Cele mai adânci tăieri, de cinci miliarde euro, au fost făcute pentru politică externă, care ar primi astfel 60,7 miliarde euro. Propunerea menţine cheltuielile pentru personalul admi­nistrativ la 62,6 miliarde euro.

Conduşi de Polonia, apărătorii finanţării UE - "prietenii coeziunii - au atras atenţia că ceea ce se investeşte la nivel european nu se rezumă doar la bani păstraţi în interiorul graniţelor, în condiţiile în care subvenţiile UE sprijină proiecte precum oleoducte şi gazoducte, poduri şi aeroporturi, potrivit Bloom­berg. Grupul a obţinut majorarea cu 10,6 miliarde euro a fondurilor de dezvoltare.

Preşedintele Parlamentului Euro­pean Martin Schulz a contrat insisten­ţele ţărilor bogate privind austeritatea în cheltuieli, spunând că ar fi mai ieftin pentru acestea să promoveze proiectele europene în condiţiile în care proiectele din state precum Letonia şi Slovenia se duc la companii din Germania şi Suedia.

"Fiecare euro investit de UE atrage în medie între doi şi patru euro în investiţii adiţionale. Bugetul UE nu este un joc în care unul câştigă şi altul pierde. Apar sinergii de care beneficiază fiecare tabără", a afirmat Schulz.

Propunerea lui Van Rompuy face ca propriile proiecte ale UE privind încurajarea înfiinţării locurilor de muncă şi stimularea creşterii să fie principalii pierzători.

Negocierile privind bugetul vor fi reluate la un nou summit al şefilor de stat şi de guvern, la începutul anului viitor.

AFACERI DE LA ZERO