In interiorul Uniunii Europene functioneaza o legislatie destul de stufoasa in ceea ce priveste conditiile si timpul de munca, dar niciuna dintre aceste reglementari nu se aplica in anumite cazuri, informeaza International Herald Tribune.
Publicatia citata exemplifica problema prin doua situatii: Monika Murawska, o profesoara in varsta de 36 de ani, care a predat la aceeasi scoala privata din Varsovia pentru mai bine de 10 ani, si Krystyna Roslan, de 54 de ani, mama a doi copii, care a muncit timp de 5 ani pe un post de corectoare pentru o publicatie locala.
Cele doua situatii prezentate fac parte din cele aproximativ jumatate de milion de cazuri asemanatoare din Polonia. Desi acesti oameni muncesc intr-un birou si au un superior, ei sunt incadrati contractual ca liber-profesionisti. De aceea, lor nu li se pot admite vacante platite sau concedii pe caz de boala, plati pentru ore de munca suplimentare sau concedii de maternitate.
Specialistii in resurse umane sunt de parere ca acest tip de intelegeri contractuale functioneaza in mai multe state ex-comuniste care au aderat recent la Uniunea Europeana, ca metoda inovatoare de a eluda atat reglementarile comunitare, cat si pe cele autohtone privind piata muncii.
"Pe hartie, aceste state au implementat toate prevederile europene din domeniul muncii", afirma Daniel Vaughan-Whitehead, specialist in spatiul est-european la Organizatia Internationala a Muncii din Geneva. "Dar daca ne uitam la ceea ce se intampla in realitate, observam discrepante fata de situatia teoretica."
In aceasta perioada, in care Uniunea Europeana este apasata de conflictele politice privind ratificarea Tratatului Constitutional, se adancesc disputele dintre noile state membre est-europene, puternic liberalizate si dereglementate, si statele vestice, vechi membre in interiorul carora functioneaza de mult sisteme consolidate de contributii sociale.
State cum ar fi Polonia, Slovacia si Estonia continua sa evolueze mai degraba catre modelul american, caracterizat prin taxe si impozite reduse, sindicate slabe si cu membri putini si contributii sociale reduse.
Politicieni de prim rang din Polonia, de departe cel mai mare stat inclus in recentul val de extindere, propun introducerea unei cote unice de impozitare atat pentru veniturile personale, cat si pentru profiturile companiilor, dupa modelul Slovaciei. Nivelul acestei cote unice nu s-a decis inca, dar ar putea fi destul de scazut, chiar si pana la 19%.
Janusz Grzyb, un oficial din Departamentul European al Ministerului Muncii si Economiei din Polonia, vorbeste cu condescendenta despre "modelele sociale" ale statelor vestice din UE: "Uniunea are nevoie de mai multa flexibilitate pe piata muncii. Mentalitatea noastra aspira la supravietuire". In acest caz, supravietuirea inseamna, fireste, ca este nevoie ca aceste state sa munceasca mai mult decat cele vestice.
Un studiu publicat luna trecuta si efectuat de catre un organism independent finantat de catre Comisia Europeana arata ca salariatii din cele 10 state recent admise in interiorul Uniunii lucreaza, in medie, cu 3 saptamani mai mult pe an decat cei din statele vestice ale Uniunii Europene.
Inainte de extinderea de anul trecut, oficialii Uniunii Europene visau sa introduca in statele candidate modelul social deja aplicat in tarile lor, care presupunea sindicate si patronate puternice, care functionau dupa principiile "dialogului social".
Desi, in Polonia, sindicatele au jucat un rol hotarator in prabusirea comunismului, astazi, rata de participare in sindicate este mult mai aproape de cei 12% din cazul SUA decat de 30%, cat este media din Europa de Vest.
Insa poate ca cea mai mare diferenta dintre statele estice si cele vestice o reprezinta caracterul inovator al aranjamentelor contractuale mentionate mai sus. In Polonia, numarul falsilor "liber-profesionisti" a ramas constant in ultimii ani, dar in restul statelor din regiune, numarul lor a crescut semnificativ. De exemplu, numarul liber-profesionistilor din sectorul serviciilor a crescut cu 62% in ultimii 4 ani in Estonia; in cazul Slovaciei, cresterea este de 40%.
Liber-profesionistii pot depasi limita de 48 de ore de munca pe saptamana valabila in Uniunea Europeana, intrucat lor nu li se aplica majoritatea prevederilor din Codul muncii.
Stephane Portet, cercetator la Universitatea din Varsovia, a studiat dimensiunile fenomenului, ajungand la concluzia ca aproximativ jumatate de milion de oameni lucreaza in aceste conditii in Polonia. Portet este de parere ca angajatorii prefera acest sistem datorita faptului ca le ofera putere deplina privind deciziile de angajare si concediere a personalului.
"Chestiuni cum ar fi decenta locului de munca sau calitatea angajarii nu sunt relevante intr-o tara in care somajul celor cu varste sub 25 de ani este de 37%", afirma Portet.
Pentru oficialii europeni occidentali, aceste practici sunt sinonime cu un fel de "dumping social". "Si ei ar trebui sa aplice aceleasi reglementari si sigur ca, daca reusesc sa le eludeze, castiga in competitivitate", afirma Vaughan-Whitehead.
Tot el citeaza un studiu recent efectuat in Ungaria, care a relevat faptul ca 46% dintre angajatorii chestionati au recunoscut ca platesc "pe sub mana" parti importante din salariile angajatilor lor, pentru a evita plata integrala a impozitelor, taxelor si contributiilor sociale. Vaughan-Whitehead este de parere ca "daca acest aspect se transforma intr-o problema persistenta pe termen lung, cu siguranta va crea tensiuni in interiorul Uniunii."
Insa nu numai angajatorii din noile state membre ale UE practica metode de a eluda reglementarile pietei muncii. Firmele spaniole folosesc contractele de munca cu durata limitata, pentru a mentine flexibilitatea politicilor de angajare, iar in Italia functioneaza o piata destul de larga a muncii "la negru". Singura diferenta intre aceste practici si cele din statele estice este ca acestea din urma s-au dovedit mai hotarate in a atenua diferenta de venituri pe cap de locuitor pe care o au fata de statele vestice.
Portet afirma ca legalitatea substituirii muncii salariate cu practica "liber-profesionismului" in Polonia este discutabila, dar ca aceasta metoda nu prea ajunge in sala de judecata, din cauza faptului ca este avantajoasa atat pentru patron, cat si pentru angajat, ambii platind taxe si impozite reduse.
Murawska, profesoara de engleza, prefera sa fie liber-profesionista. Ea afirma ca ii place independenta pe care o implica acest aranjament contractual. Ea este platita cu echivalentul a 10 euro pe ora, bani primiti direct in mana. De aceea, responsabilitatile privind asigurarea medicala si grija de a pune deoparte bani pentru pensie ii revin in totalitate.
Roslan, corectoarea, spune ca ii convine situatia in care se afla, pentru ca va primi o pensie de pe urma unui loc de munca detinut anterior. Ea afirma ca este constransa de situatia ei familiala sa lucreze; altfel, este de parere ca tinerilor fara spirit de initiativa le este foarte greu sa gaseasca un astfel de loc de munca. "Nu oricine poate fi intreprinzator," adauga ea.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
