Statele Unite au evitat "cuvântul care înfurie" Beijingul, dar nimeni nu mai este naiv. Prin refuzul de a califica a doua mare economie a lumii, China, drept manipulator al cursului de schimb, Trezoreria SUA a făcut un exerciţiu de diplomaţie. Cu toate acestea, manipularea monedei, de cele mai multe ori cu scopul de a ieftini exporturile, a devenit o practică normală şi făţişă, care, în afară de proteste verbale din partea partenerilor comerciali, nu aduce riscuri prea mari. Astfel de practici costă 1.500 miliarde de dolari pe an, estimează Joseph E. Gagnon, fost economist al Trezoreriei şi Rezervei Federale americane, scrie Les Echos.
Zona euro şi SUA sunt principalele victime ale celor 20 de state despre care se ştie că manipulează cursurile de schimb valutar. Dintre acestea, jumătate se află în Asia (printre ele figurează China, Japonia, Thailanda, Coreea de Sud, Hong Kong şi Singapore), patru în Africa şi în Golful Persic (Algeria, Arabia Saudită, Angola şi Libia) şi trei în Europa (Danemarca, Elveţia şi Rusia).
"Din 2001, manipularea cursului de schimb valutar are ca scop majorarea excedentelor de cont curent cu ajutorul unei monede subevaluate. Este o diferenţă faţă de deceniile anterioare, când manipularea avea ca ţintă întărirea şi supraevaluarea monedelor, în condiţiile în care devalorizarea era percepută ca o politică nepopulară şi cu potenţial inflaţionist", scrie Gagnon.
Mai multe instrumente
Pentru a influenţa cursul de schimb al propriilor monede, statele au la îndemână mai multe instrumente, precum intervenţia băncii centrale pe piaţa valutară, taxe şi controlul schimburilor. Prin scăderea artificială a valorii monedei, statele în curs de dezvoltare şi-au putut majora cu 700 miliarde de dolari conturile curente în 2011. De asemenea, prin acţiunile de manipulare ale anumitor state dezvoltate, partenerii comerciali au pierdut aproape 500 miliarde de dolari pe an. Costul total, de 1.500 miliarde de dolari, nu ţine cont de fondurile suverane.
"Unul dintre obiectivele acestora este de a investi în afara ţării lor, ceea ce duce la devalorizarea monedei de acasă. Acest lucru reprezintă manipulare indirectă", explică economistul american. Pe lista vinovaţilor figurează numeroase ţări care au fonduri suverane, precum China, Arabia Saudită, Rusia şi Singapore.
Statele din Orientul Mijlociu şi Africa sunt cele care deţin cele mai mari rezerve valutare în raport cu PIB-ul lor. Ţările asiatice, a căror creştere economică depinde mult de exporturi, au făcut din excedentul de cont curent o prioritate naţională. În statutul său, Fondul Monetar Internaţional îndemnă ţările membre să nu influenţeze cursurile de schimb. Dar, de la adoptarea aceste reguli, în 1978, instituţia nu a publicat niciodată numele celor care încalcă principiul. Nici măcar nu există procedură de sancţionare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
