Miliarde de euro rămân neatinse în conturi bancare inactive din Germania.
Cum moştenitorii nu ştiu nimic despre ele şi nu există un registru central, băncile şi politicienii dezbat cine ar trebui să controleze aceşti bani în ultimă instanţă, scrie Deutsche Welle.
Un raport din 2021 al Ministerului Cercetării din ţară a estimat că în astfel de conturi se aflau până la 4,2 miliarde de euro. Alte estimări sunt mult mai mari, unele ajungând până la 9 miliarde de euro. Băncile nu au publicat nicio cifră. Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, au mai multe conturi sau decedează, rudele şi moştenitorii au dificultăţi în identificarea conturilor.
Serviciile bancare online, fără documente sau extrase de cont tipărite, îngreunează şi mai mult procesul. Activele financiare netradiţionale precum criptomonedele sunt şi mai greu de urmărit.
În Germania, nu există o definiţie oficială a conturilor abandonate, iar acestea pot rămâne inactive ani întregi. Conturile nu devin proprietatea băncilor sau sunt transferate către guvern.
Băncile trebuie să păstreze conturile respective pe termen nedefinit, iar dreptul de proprietate asupra acestora, fie al deţinătorului iniţial sau moştenitorilor săi, nu expiră niciodată.
Cea mai importantă măsură necesară este crearea unui registru al conturilor inactive care poate fi utilizat pentru a determina dacă cineva a deţinut conturi undeva, spune Beatrice Eisenschmidt, membră a boardului VDEE, o asociaţie din Berlin care reprezintă profesioniştii în găsirea de moştenitori.
Astăzi, solicitările trebuie trimise către diverse asociaţii bancare, un proces care necesită timp şi bani.
„Din acest motiv, mulţi moştenitori aleg să nu continue căutările“, arată Eisenschmidt.
Actualul guvern federal condus de cancelarul Friedrich Merz a elaborat un proiect de lege pentru crearea unui registru online central, accesibil publicului, unde moştenitorii pot căuta informaţii.
Însă până în prezent nu au fost adoptate reglementări noi. Ce se va face de fapt cu banii este încă incert.
În UK, conturile inactive sunt transferate către un fond de recuperare, nu către guvern, de obicei după 15 ani.
Fondul sprijină proiecte sociale şi de mediu. Dar banii pot fi recuperaţi pe termen nelimitat. În Irlanda, banii sunt transferaţi către trezorerie, care-i foloseşte şi pentru proiecte sociale.
Instituţiile sunt obligate să publice un anunţ în două ziare naţionale înainte de efectuarea unui transfer. Totuşi, nu există limită de timp pentru recuperarea conturilor plus dobânzi.
În Franţa, băncile trebuie să încerce să contacteze proprietarii, dar după 10 ani de inactivitate conturile şi poliţele de asigurare de viaţă sunt transferate către o instituţie financiară publică, CDC.
Guvernul oferă o bază de date cu funcţie de căutare, dar nu caută în mod active titularii de conturi. Fondurile devin proprietatea statului francez 20 de ani mai târziu şi nu mai pot fi recuperate.
În Elveţia, băncile sunt aşteptate să păstreze activele şi să continue să gestioneze conturile inactive în interesul clienţilor. Pentru a-i ajuta pe proprietari, ţara are o baz de date centralizată pentru astfel de conturi.
După 60 de ani de absenţă a contactului, informaţiile despre conturi sunt publicate, iar moştenitorii au la dispoziţie un an pentru a le revendica.
După aceea, cererile de despăgubire se prescriu, iar contul este lichidat şi transferat guvernului, inclusiv conţinutul casetelor de valori.
