Business Internaţional

În timp ce Turcia îşi trimite soldaţii în Libia şi Siria, provoacă Grecia şi asaltează cu imigranţi UE, oamenii preşedintelui Erdogan înfăţişează poporului o economie sub asediul străinilor

Anumite cercuri globale încearcă din răsputeri să lovească în companiile turce şi principalul lor obiectiv este de a face economia Turciei să se prăbuşească, scrie în Daily Sabah Kerem Alkin, editorialist, profesor-doctor şi secretar general al Asociaţiei Exportatorilor Turci. Daily Sabah este un ziar turc profund pro-guvernamental aparţinând unui prieten al preşedintelui Erdogan.

Anumite cercuri globale încearcă din răsputeri să lovească în companiile turce şi principalul lor obiectiv este de a face economia Turciei să se prăbuşească, scrie în Daily Sabah Kerem Alkin, editorialist, profesor-doctor şi secretar general al Asociaţiei Exportatorilor Turci. Daily Sabah este un ziar turc profund pro-guvernamental aparţinând unui prieten al preşedintelui Erdogan.

Autor: Bogdan Cojocaru

03.03.2020, 21:31 1866

♦ Puterea de cumpărare a turcilor este măcinată de inflaţia ridicată ♦ Economia este predispusă la deficit comercial şi bugetar din cauza dependenţei de importuri ♦ Investiţiile străinilor în Turcia se depreciază din cauza inflaţiei de 12,4% în februarie ♦ Investiţiile străine în Turcia s-au prăbuşit cu 30% în 2019.

Cu preşedintele Recep Tayyip Erdogan pierzând capital politic în oraşele mari, guvernul turc a trimis trupe militare să lupte în războiul civil din Libia, a pierdut zeci de soldaţi în conflictul din Siria, încalcă cu avioane militare spaţiul aerian al Greciei şi cu nave de explorare însoţite de escortă înarmată apele teritoriale ale acesteia. Însă pentru turcii de rând, presa pro-guvernamentală înfăţişează o altă realitate: economia turcă este sub atac.

Între timp, puterea de cumpărare a turcilor este măcinată de inflaţia ridicată.

Anumite cercuri globale încearcă din răsputeri să lovească în companiile turce şi principalul lor obiectiv este de a face economia Turciei să se prăbuşească, scrie în Daily Sabah Kerem Alkin, editorialist, profesor-doctor şi secretar general al Asociaţiei Exportatorilor Turci. Daily Sabah este un ziar turc profund pro-guvernamental aparţinând unui prieten al preşedintelui Erdogan.

Lumea unipolară a erei de după Războiul Rece a creat diferite oportunităţi pentru ambele laturi ale Alianţei Atlantice, dar mai ales pentru SUA, explică Alkin. Una dintre oportunităţile care s-au deschis, mai întâi pentru companiile americane, apoi pentru cele europene, a fost găsirea unor afaceri de succes în ţările în curs de dezvoltare, care au putut fi cumpărate înainte să apuce să se extindă.

Valoarea acţiunilor deţinute de companii şi corporaţii în economiile dezvoltate s-a situat la 507,5 miliarde de dolari în 1980. Cifra a trecut de 1.600 de miliarde de dolari în 1990 şi a ajuns la 2.500 de miliarde de dolari în 1995 - inclusiv acţiuni de 705 miliarde de dolari deţinute de companii americane. În 2015, valoarea depăşea 6.000 de miliarde de dolari pentru companiile americane, 1.800 de miliarde de dolari pentru companiile germane, 1.500 de miliarde de dolari pentru cele britanice şi 1.300 de miliarde de dolari pentru companiile franceze.

Scopul acestor înlocuiri agresive de proprietari a fost cumpărarea la preţuri mici a afacerilor emergente din statele în curs de dezvoltare înainte ca acestea să poată înflori. Companii din China, India, Brazilia, Argentina, Africa de Sud, Turcia, Indonezia, Malaysia, Vietnam şi Nigeria - ţări care păreau că sunt pregătite să înainteze spre un viitor mai luminos în cea de-a doua jumătate a anilor 1990 sau se remarcau în ceea ce priveşte populaţia, forţa de muncă, producţia şi proiecţiile de export - au fost ţintele preferate. Pentru a menţine controlul asupra companiilor emergente, Alianţa Atlantică şi-a folosit organizarea cvasinonguvernamentală (ONG-urile) ca să pună cercurile economice şi politice din aceste ţări, dar şi pe toţi actorii principali, sub supraveghere.

Nume importante din politică, media şi societatea civilă au fost convertite, iar economiile emergente au fost puse sub lupă. Schema ar sprijini o creştere a standardelor de viaţă şi a consumului, în timp ce a făcut mai dificilă atingerea independenţei economice şi politice sau încurajarea altor economii emergente.

Dacă Turcia se îndrepta rapid spre un ajutor de la FMI şi dacă încrederea consumatorilor şi afacerilor se întărea cu viteză mare, atacul asupra Consiliului de Stat, uciderea lui Hrant Dink (jurnalist şi membru de seamă al minorităţii armene din Turcia asasinat în ianuarie 2007 la Istanbul - n. red.) şi procesul pentru închiderea Partidului Justiţie şi Dezvoltare (fondat de Erdogan) vor fi folosite pentru a ţine ruptă mâna Turciei.

Lupta Turciei pentru suveranitate nu a putut fi întreruptă de revoltele din parcul Gezi (mai 2013, proteste de amploare contra regimului Erdogan soldate cu morţi printre demonstranţi şi cu răcirea relaţiilor dintre Ankara şi UE - n. red.), încercarea de lovitură de stat orchestrată de procurori din 17 decembrie şi 25 decembrie 2013 (când un procuror a emis mandate de reţinere pentru 41 de persoane din anturajul lui Erdogan, inclusiv pentru fiul acestuia Bilal Erdogan - n. red.) şi chiar lovitura de stat eşuată din 15 iulie 2017 (în urma căreia Erdogan şi-a asumat prerogative care-l fac cel mai puternic lider politic al Turciei moderne şi a început o campanie fără pre­cedent de înlăturare a opozanţilor politici - n. red.).

Poporul turc face istorie, luptând cu reprezentanţii gardienilor globali acasă şi cu extensiile acestora în afară. Dacă unul din scopurile acestor operaţiuni este perturbarea luptei Turciei pentru independenţă (aici trebuie spus că Turcia luptă politic şi militar şi contra independenţei kurzilor - n. red.), suveranitate şi conştiinţă naţională, celălalt este de a slăbi economia turcă, de a rupe coloana vertebrală a lumii de afaceri turce şi de a reduce valoarea companiilor locale pentru a putea fi cumpărate ieftin.

Pentru a împiedica aceste manevre perfide, Turcia îşi stabileşte un nou curs în ceea ce priveşte apărarea (îşi produce propriile tancuri şi nave de război - n. red.), energia (îşi construieşte o centrală nucleară cu tehnologie rusească - n. red.), industria auto (va lansa o marcă auto autohtonă - n. red.), tehnologia utilajelor şi sectorul echipamentelor.

Astăzi, este foarte important ca sectorul de afaceri să rămână vigilent şi unit pentru a proteja companiile locale, îndeamnă Kerem Alkin.

El uită să spună însă că guvernul condus de Erdogan este cel care încurajează venirea marilor corporaţii în Turcia, acestea aducând acolo capitalul străin vital pentru economia predispusă la deficit comercial şi bugetar din cauza dependenţei de importuri.

Unul dintre investitorii-trofeu atras în această ţară este constructorul auto german Volksvagen, care şi-a amânat planurile de construire a unei fabrici acolo din cauza ofensivei armetei turce contra miliţiilor kurde din Siria. Investiţiile străinilor în Turcia se depreciază din cauza inflaţiei, de 12,4% în februarie (acum indicatorul este în scădere, de la 25% în timpul crizei valutare din 2018 care a aruncat economia în recesiune - n. red.). Rezultatul este că investiţiile străine în Turcia s-au prăbuşit cu 30% anul trecut, potrivit Reuters.

Banca centrală, a cărei conducere a fost înlocuită de Erdogan, a redus dobânda de politică monetară de la 24% în iulie anul trecut la 10,75% (în condiţiile în care în zona euro dobânzile sunt negative), în ton cu politica guvernului de a impulsiona creşterea economică prin datorie din ce în ce mai ieftină. Economia pare să-şi revină din recesiune, însă între timp Erdogan a pierdut alegerile în Istanbul, cel mai mare oraş turcesc, dar este pe cale să provoace o nouă criză a imigranţilor în UE pentru a forţa Europa să-i dea mai mulţi bani şi să-i accepte planurile de a aduce sub control Turciei teritorii din Siria.

 
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO