La peste trei ani de la începutul războiului din Ucraina, securitatea energetică a Europei este fragilă.
Gazele naturale lichefiate americane au ajutat Europa să acopere golul lăsat de gazele ruseşti în timpul crizei energetice din 2002-2023, însă acum cu preşedintele american Donald Trump detonând relaţiile cu Europa stabilite după cel de-Al Doilea Război Mondial şi folosind energia ca avantaj în negocierile comerciale, companiile de pe continent sunt îngrijorate că dependenţa de SUA a devenit o altă vulnerabilitate, scrie Reuters.
În acest context, executivi ai unor importante firme din bloc au început să declare ceea ce ar fi fost de neconceput cu un an în urmă: că importul unui anumit volum de gaze ruseşti, inclusiv de la gigantul rus de stat Gazprom, ar putea fi o idee bună.
Acest lucru ar necesita o altă schimbare majoră de politică având în vedere că invadarea Ucrainei de către Rusia în 2022 a determinat Uniunea Europeană să se angajeze să pună capăt importurilor de energie rusească până în 2027.
Europa are opţiuni limitate. Discuţiile cu Qatarul, un gigant în domeniul gazelor naturale lichefiate, au stagnat, iar deşi dezvoltarea energiilor regenerabile a accelerat, rata nu este suficient de rapidă pentru a permite UE să se simtă în siguranţă. „Dacă va exista o pace rezonabilă în Ucraina, am putea reveni la fluxuri de 60 miliarde de metri cubi, poate 70, anual, incluzând LNG“, a declarat Didier Holleaux, vicepreşedinte executiv al companiei franceze Engie, în cadrul unui interviu acordat Reuters.
Statul francez deţine parţial Engie, care obişnuia să se numere printre cei mai mari cumpărători de gaze de la Gazprom. Holleaux a declarat că Rusia ar putea furniza aproximativ 20-25% din necesarul UE, în scădere de la 40% înainte de război.
Şeful companiei petroliere franceze TotalEnergie, Patrick Pouyanne, a avertizat Europa cu privire la o dependenţă excesivă de gazele americane.
„Trebuie să ne diversificăm, să avem mai multe surse, nu să depindem excesiv de una sau două“, a declarat acesta. „Europa nu va reveni niciodată la importuri de 150 miliarde de metri cubi de la Rusia ca înainte de război… dar aş paria pe 70 miliarde poate“, a adăugat oficialul francez.
Cât priveşte Germania, aceasta s-a bazat masiv pe gazele ruseşti pentru a-şi impulsiona sectorul manufacturier până la războiul din Ucraina şi, spre deosebire de Franţa, producător major de energie nucleară, dispune de opţiuni mai reduse.
În clusterul chimic Leuna, unul dintre cele mai mari din Germania, care găzduieşte unităţi ale Dow Chemical şi Shell printre altele, unii producători spun că gazele ruseşti ar trebui să revină rapid.
„Suntem într-o criză severă şi nu putem aştepta“, arată Christof Guenther, managing director al operatorului clusterului. „Redeschiderea gazoductelor ar reduce preţurile mai mult decât orice program actual de subvenţii“, susţine acesta.
Potrivit lui, mulţi colegi sunt de acord cu privire la necesitatea întoarcerii la gazele ruseşti.
Războiul tarifar a sporit temerile Europei privitoare la dependenţa de gazele americane, potrivit Tatianei Mitrova, de la Centre on Global Energy Policy al Columbia University.
Dacă războiul comercial escaladează, există un mic risc ca SUA să-şi restrângă exporturile de LNG, avertizează Arne Lohmann Rasmussen, analist şef la Global Risk Management. Un diplomat UE se declară de acord.
De asemenea, în cazul în care gazele se scumpesc pe plan local în SUA din cauza unei cereri în creştere, acestea şi-ar putea restrânge exporturile către toate pieţele, indică la rândul său Warren Patterson, de la ING.
