♦ Niciun brand internaţional nu poate ignora perspectivele economice ale Chinei. ♦ Această ţară a reprezentat 16% din economia globală în 2018 ♦ Circa 5.200 de companii germane au în China peste un milion de angajaţi.
Emma Liu are un loc de muncă bun în Beijing, adică sigur şi cu un salariu decent, însă a decis să renunţe la crema sa de faţa Giorgio Armani, pe care o folosea de câţiva ani, şi să cumpere îmbrăcăminte mai ieftină online. Nu face asta pentru că simte presiuni la muncă, ci ca să economisească. Simte că aşa e cel mai bine.
Decizia Emmei şi a altor chinezi care, la fel ca ea, au înlocuit febra cumpărăturilor cu cumpătarea dă peste cap calculele guvernelor din întreaga lume şi planurile de afaceri ale companiilor cu afaceri internaţionale, scrie Financial Times.
Economia Chinei încetineşte, iar acest lucru reprezintă cea mai mare ameninţare pentru economia globală, după cum a remarcat The Washington Post. Rolul de motor de creştere şi expansiune al pieţei chineze pentru companii din întreaga lume face ca până şi o răcire modestă a pieţei chineze să devină o problemă majoră pentru ţările al căror avans este legat de creşterea chineză. Niciun brand internaţional nu poate ignora perspectivele economice ale Chinei. Această ţară a reprezentat 16% din economia globală în 2018. Dezvoltarea rapidă şi cei 1,4 miliarde de consumatori ai săi au ajutat economia chineză să ajungă la o contribuţie de circa 30% la creşterea economică globală în ultimul deceniu, chiar dacă expansiunea internă a încetinit, notează The Wall Street Journal.
Comerţul Chinei s-a prăbuşit la sfârşitul anului trecut, atât exporturile (-4,4%), cât şi importurile (-7%) scăzând în mod neaşteptat în decembrie, după o lună noiembrie slabă. Declinul cererii interne şi externe ilustrează slăbiciunea celei de-a doua economii ca mărime din lume şi erodează poziţia Beijingului în condiţiile în care acesta negociază un final al războiului comercial cu SUA.
Acest conflict a lovit încrederea companiilor, şi nu doar a celor din China. Producţia sectorului manufacturier a fost afectată în mod deosebit. Indicatorii producţiei şi ai încrederii pentru Europa, SUA şi Asia evoluează slab.
Vânzările de maşini şi piese din China au scăzut anul trecut pentru prima dată în ultimii 28 de ani, după expirarea unor facilităţi fiscale, ar trebui să arate datele statistice, nepublicate încă, notează Financial Times.
„Dispoziţia de a cumpăra produse scumpe, cum ar fi maşinile, s-a redus substanţial“, spune Louis Kuijs, analist la Oxford Economics. Sectorul auto reprezintă circa 5% din PIB-ul chinez şi 30% din piaţa globală. Declinul este unul din multele semne că piaţa internă a Chinei nu mai poate reprezenta un motor de creştere pentru multinaţionalele care se confruntă cu saturarea cererii pe piaţa de origine. Un alt semn este piaţa imobiliară, barometrul suprem al încrederii consumatorilor chinezi. Divizia imobiliară a conglomeratului China Merchants Group a anunţat recent că oferă câte un BMW oricui om care cumpără un apartament în zona industrială a Shanghaiului, un oraş cu o populaţie cât o ţara europeană. Autorităţile de reglementare a pieţei au atacat rapid strategia. Oferta a fost retrasă. În Beijing, dezvoltatorii care cereau până nu demult un avans de 30% acceptă acum depozite de 10% pentru a-i încuraja pe cumpărători. „Cred că de data aceasta este diferit. Cred că de data aceasta cumpărătorii nu mai au bani“, spune un agent imobiliar. În Hong Kong vânzările de bijuterii, un indicator tradiţional al dispoziţiei chinezilor înstăriţi de a cheltui, scad, se arată într-o analiză a băncii de investiţii Jefferies. Creşterea de 6% a vânzărilor de mobilă din noiembrie 2018 este la jumătate din cea din anul anterior. Numărul de călătorii în străinătate ale turiştilor chinezi a stagnat în a doua jumătate a anului trecut, deşi turismul intern a evoluat mai bine. Circa 69 de milioane de turişti chinezi au călătorit în străinătate, arată estimările iniţiale ale Academiei de Turism din China. Nivelul este cu 15% mai mic decât cel atins în prima jumătate din 2018.
Încetinirea din China stârneşte îngrijorări la nivelul conducerilor companiilor din Germania, cea mai mare economie europeană, notează The Wall Street Journal. Producătorul german de roboţi industriali Kuka a devenit vineri cea mai recentă companie care avertizează că răcirea economiei chineze afectează afacerile. Acest avertisment aminteşte de cel al Apple, un colos american. Kuka a menţionat incertitudinile de pe piaţa chineză a automatizării ca fiind unul dintre motivele vânzărilor sub aşteptări şi al scăderii marjelor de profit în 2018. Companiile germane se numără printre companiile străine cu cele mai mari investiţii în China.
De ani buni firmele de mărime mijlocie chineze din sectorul ingineriei livrează bunurile capitale de care economia are nevoie pentru funcţionarea fabricilor şi pentru construirea infrastructurii.
China este cel mai mare partener de comerţ al Germaniei. Comerţul bilateral s-a situat în 2017 la 188 de miliarde de euro, potrivit statisticii germane. În acel an, exporturile germane către China au totalizat 86 de miliarde de euro, ceea ce face din China a treia piaţă pentru exporturile nemţeşti. Germania a fost al doilea importator nonasiatic de produse chinezeşti. Circa 5.200 de companii germane au în China peste un milion de angajaţi, arată datele asociaţiei industriale BDI. Siemens, un conglomerat industrial, BASF, un gigant al industriei chimice, Volkswagen, unul dintre cei mai mari producători auto, şi mii de alte companii din Germania au investit miliarde de euro în China. Investiţiile totale germane acolo s-au situat la 13 miliarde de euro la sfârşitul anului 2017.
Cele mai recente date despre economia germană sunt surprinzător de slabe. Producţia industrială a scăzut accentuat în noiembrie. În trimestrul trei economia s-a contractat, ceea ce face ca încetinirea activităţii fabricilor să împingă economia spre o recesiune tehnică. Economia germană este dependentă de exporturi şi de aceea încetinirea Chinei şi războiul comercial îi pot produce pagube de durată. Şi alte economii europene au probleme, ceea ce poate duce la erodarea şi mai mult a cererii pentru produse nemţeşti.
La nivelul zonei euro, producţia industrială a scăzut în noiembrie mai mult decât s-a anticipat, cu 1,7% în ritm lunar, arată datele Eurostat. În octombrie indicatorul a crescut modest, cu 0,1%, după un plonjon de 0,6% în septembrie. Noiembrie a fost cea mai slabă lună de după februarie 2016. Datele Eurostat arată şi că productivitatea muncii din zona euro a încetat să mai crească pentru prima dată în ultimul deceniu. Patru din cele mai mari cinci economii din zona euro au înregistrat în trimestrul trei din 2018 scăderi ale productivităţii muncii, situaţie nemaivăzută din 2009. „Având în vedere incertitudinile mari care au înconjurat economia zonei euro anul trecut, companiile şi-au amânat deciziile privind investiţiile, ceea ce a frânat revenirea productivităţii“, explică Bert Colijn, economist la ING. Productivitatea muncii măsoară valoarea producţiei pentru fiecare oră de muncă, iar o încetinire persistentă a creşterii ar limita perspectivele de majorare a salariilor şi de îmbunătăţire a standardelor de viaţă. Într-o regiune ca zona euro, cu o creştere încetinită a populaţiei, problemele cu productivitatea muncii pot întuneca perspectivele generale de creştere.
