Mai întâi, criza creată de pandemie a scos la iveală slăbiciunile interdependenţei economice a lumii, iar acum, războiul din Ucraina zguduie pieţele materiilor prime. Strategii, economiştii şi investitorii se tem că globalizarea şi-a atins probabil momentul de apogeu după 30 de ani de creştere, procesul de deglobalizare urmând să dea o nouă faţă lumii noastre.
Perturbarea lanţurilor de aprovizionare, costurile în creştere puternică, penuriile, toate aceste realităţi zilnice ar putea avea legătură cu deglobalizarea. Unii previzionează chiar că volumele schimburilor comerciale ar putea suferi o inversare dramatică, în condiţiile intensificării disputelor dintre ţări importante şi eforturilor companiilor de a consolida lanţurile mondiale de aprovizionare.
Deglobalizarea ar marca o retragere din procesul de integrare economică la nivel mondial. Şi există indicia că acest lucru se întâmplă deja de ceva vreme, scrie Deutsche Welle.
Un indicator cheie al globalizării, ponderea comerţului în PIB-ul mondial, a atins un vârf în 2008 la începutul marii crize financiare mondiale.
Experţii notează că acest lucru are legătură cu populismul şi politicile economice protecţioniste, însă există şi alţi factori majori care frânează globalizarea.
Perturbările create de pandemie au provocat o modificare fundamentală a designului lanţurilor de aprovizionare, potrivit lui Megan Greene, de la Harvard Kennedy School. S-a făcut astfel o trecere de la producţia just-in-time la deţinerea de stocuri. Rezultatul este o rezilienţă sporită pe partea de ofertă, ceea ce constituie practic o depărtare de globalizare, cu accentul său pus pe eficienţă şi rentabilitate.
După pandemie, a urmat războiul din Ucraina.
Perturbarea exporturilor generează creşteri de preţuri, iar sancţiunile împotriva Rusiei izolează economia acesteia de restul lumii. Economiştii văd aici nu numai o dezintegrare a pieţelor interconectate, ci şi o inversare a progresului adus de globalizare.
Cora Jungbluth, economist şi expert în cadrul institutului german Bertelsmann Stiftung, arată că asistăm de asemenea la o revenire a factorului geopolitic, iar acest trend duce de asemenea la deglobalizare.
Provocarea pentru susţinătorii globalizării este de a determina amploarea posibilei inversări a acestui proces, inclusiv impactul asupra competiţiei, lanţurilor de aprovizionare şi efectului asupra economiilor aflate în curs de dezvoltare, notează Financial Times.
Erik Nielsen, consultant al UniCredit, arată că ne îndreptăm în mod inevitabil către o perioadă prelungită de deglobalizare, un proces care va creşte costurile şi preţurile bunurilor şi serviciilor.
Deglobalizarea ar reduce eficienţa companiilor, iar ţările cele mai sărace ar avea de asemenea de suferit. Potrivit lui Nielsen, o lume deglobalizată ar fi „vast inferioară“ ultimilor 30 de ani de comerţ liber.
Andreas Wirsching, istoric, consideră însă că modul în care vor interacţiona toţi factorii actuali va deveni clar mai târziu, potrivit Deutsche Welle.
