Business Internaţional

Cu inflaţia la 20% şi cu lira care şi-a pierdut 30% din valoare în doar o lună, partidul lui Erdogan îi sfătuieşte pe turci să mănânce mai puţin. În vremuri de criză, preşedintele turc a şantajat UE cu refugiaţii şi i-a cerut bani

Cu inflaţia la 20% şi cu lira care şi-a pierdut 30% din valoare în doar o lună, partidul lui Erdogan îi sfătuieşte pe turci să mănânce mai puţin. În vremuri de criză, preşedintele turc a şantajat UE cu refugiaţii şi i-a cerut bani

Preşedintele Turciei Recep Tayyip Erdogan: „În Europa, rafturile sunt goale. Sunt goale şi în SUA. Slavă lui Dumnezeu, noi avem de toate din abundenţă.“

Autor: Bogdan Cojocaru

02.12.2021, 22:46 1386

Cu o inflaţie de 15-20% în fiecare lună de la începutul acestui an şi cu lira turcească plonjând cu 30% doar în noiembrie, preşedintele Turciei Recep Tayyip Erdogan a declarat război pentru independenţă economică şi îşi schimbă miniştrii şi şefii băncii centrale ca pe încălţări. Partidul său îi spune poporului năucit de scumpirile de la o zi la alta că ar putea, pur şi simplu, să mănânce mai puţin.

Economia Turciei creşte, chiar puternic, dar se învârte din ce în ce mai descentrat. Creşte şi numărul experţilor, analiştilor şi investitorilor care spun că Turcia, sub politicile economice şi monetare neortodoxe impuse de Erdogan, se îndreaptă spre o zonă periculoasă în vremuri cât se poate de nesigure.

Ceea ce Europa nu trebuie să uite este că Erdogan, când a avut probleme, nu s-a sfiit să-i ceară mai mulţi bani şi să ameninţe că va dezlanţui noi valuri de refugiaţi asupra  Uniunii Europene. A făcut acest lucru în 2016, 2019 şi 2020. Politico scrie că Turcia arată deja ca după o ciocnire cu un tren: se confruntă cu o criză a balanţei de plăţi (consumă mai mult decât produce, cheltuieşte mai mult decât câştigă), sărăcia creşte, şomajul creşte, inflaţia ridicată a devenit normalul (aproape 20% în octombrie, după datele oficiale), iar lira a pierdut 70% faţă de dolar de la începutul anului.

Când toate băncile centrale depăşite de forţa inflaţiei cresc dobânzile sau înăspresc în vreun fel sau altul politica monetară, Erdogan cere micşorarea dobânzilor şi înlătură pe oricine nu face cum spune el. Dobânzile mici înseamnă credite şi exporturi mai ieftine, dar şi energie mai mare pentru creşterea preţurilor.

Creditele ieftine sunt bune pentru afaceri, iar sub guvernări ca ale lui Erdogan, sau ale lui Viktor Orban în Ungaria, oamenii de afaceri şi sponsorii partidului de guvernământ au prioritate la finanţare şi la contracte cu statul, sau sunt ajutaţi de stat în faţa concurenţei.

Şi Orban este adeptul dobânzilor mici. Când o criză vine, iar creditarea îngheaţă şi afacerile preferate sunt ameninţate de faliment, statul poate interveni cu finanţare sau orice alt fel de ajutor. În Bulgaria a izbucnit anul acesta un scandal când guvernul provizoriu a dezvăluit că finanţarea de ajutor pentru afaceri pe timp de criză a fost concentrată la câteva firme ale unor oameni de afaceri dubioşi cu conexiuni politice.

Politico îi propune lui Erdogan să adopte euro pentru ca ţara sa să aibă o monedă puternică. Doar a cochetat cu aderarea la UE. În 2016 preşedintele turc ameninţa că va deschide robinetul cu refugiaţi dacă UE suspendă discuţiile de aderare cu Ankara. Acele discuţii au fost întrerupte şi n-au mai fost reluate niciodată după ce Erdogan a dezlănţuit o ofensivă puternică de înlăturare a opozanţilor politici în urma unei lovituri de stat eşuate contra sa.

Însă prin toate aceste politici Erdogan riscă să dea drumul, fără să vrea, robinetului cu frământări sociale. În reportajele făcute de diverse publicaţii în Turcia, oamenii se plâng că le este teamă să se gândească la ce s-o mai scumpi peste noapte.

Prăbuşirea lirei şi inflaţia lovesc mai ales în tradiţionalii vânzători din târguri, care-şi asigură traiul importând de la producători ieftini şi vânzând mai scump acasă. Importurile sunt mai scumpe, iar inflaţia face ca puterea de cumpărare acasă să fie mai mică. Erdogan insistă că economia este puternică şi că ţara se descurcă în criză mai bine decât altele. „În Europa, rafturile sunt goale. Sunt goale şi în SUA. Slavă lui Dumnezeu, noi avem de toate din abundenţă“, a spus el.

Guvernul său dă vina pentru preţurile mari pe marile lanţuri de magazine. Pentru a uşura povara preţuriilor mari, autorităţile au dat ordin cooperativelor agricole să deschidă 1.000 de pieţe în toată ţara în care să vândă produse de calitate şi la preţuri „potrivite“. Asociaţia cooperativelor are în prezent circa 500 de pieţe. Este o reţetă pe care guvernul a mai încercat-o. În 2019, când o altă criză valutară lovea Turcia, autorităţile au deschis în oraşele mari puncte de vânzare directă de fructe şi legume ieftine.

Un parlamentar din partidul lui Erdogan a venit cu o altă idee. El i-a sfătuit pe turci ca pur şi simplu să mănânce mai puţin, notează Financial Times. „Să spunem că, în circumstanţe normale, mâncăm unul sau doua kilograme de carne pe lună. Să încercăm deci să mâncăm doar jumătate de kilogram. Dacă cumpărăm două kilograme de roşii, să încercăm să cumpărăm doar două roşii“, a spus Zulfu Demirbag. În Turcia, ca în Balcani, alimentul de bază este pâinea şi în vremuri de restrişte populaţia acoperă în mod tradiţional lipsurile alimentare prin creşterea consumului de pâine. Însă preţul făinei aproape s-a dublat, iar platformele de social-media abundă de veşti aducătoare de panică cum că pâinea se va scumpi. Turcia îşi importă o mare parte din grâul consumat. Şi preţul uleiului de gătit s-a dublat, scrie AP.

 
AFACERI DE LA ZERO